902 matches
-
ei, cu mama lui Dragoș: nuntă la telefonul mobil. Ce ți-e și cu secolul XXI! În alt registru, fiecare din aceste două zile este tezaurizabilă. La Maria și cu Maria mă simt undeva între răsăritul Europei, taiga și, ciudat, Titanic și totodată mă simt în anii ’70 în America. Atunci când ies pe prispă este ca în vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva unelte sunt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Allan POE (1809-1849) Pe fundul Oceanului Atlantic se află o carte. Povestea ei vreau să v-o istorisesc. Cunoașteți, poate, deznodământul; la vremea lui, ziarele l-au relatat și, de-atunci Încoace, unele lucrări l-au consemnat: când s-a scufundat Titanicul, În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, În largul Insulei Terra Nova, cea mai prestigioasă dintre victime era o carte, unicul exemplar al Rubaiatelor lui Omar Khayyam, Înțelept persan, poet, astronom. Voi vorbi doar În treacăt despre acest naufragiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de carne și cerneală, al cărei nevrednic păstrător am fost pentru o vreme. Oare nu eu, Benjamin O. Lesage, am fost acela care a smuls-o din Asia ei natală? Oare nu În bagajele mele s-a Îmbarcat ea pe Titanic? Și cine oare i-a Întrerupt parcursul milenar, dacă nu aroganța secolului meu? De-atunci, lumea s-a acoperit de sânge și de umbră, tot mai mult În fiecare zi, iar mie viața nu mi-a mai surâs. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
10 aprilie 1912. În fața mea, cât vedeai cu ochii, Canalul Mânecii, liniștită mișcare de valuri argintii. Alături de mine, Șirin. În bagajele noastre, Manuscrisul. Împrejur, o mulțime confuză, cât se poate de orientală. S-a vorbit atâta despre strălucitoarele celebrități Îmbarcate pe Titanic, Încât aproape că au fost uitați cei pentru care fusese construit acest colos al mărilor: emigranții, milioanele de bărbați, femei, copii pe care nici un pământ nu mai accepta să-i hrănească și care visau la America. Pachebotul trebuia să efectueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dacă n-ar fi existat descurajarea de după trezirea ratată a Persiei, n-ar fi acceptat niciodată să mă urmeze. Aveam ambiția de a reconstitui În jurul ei o lume Încă și mai feerică decât aceea pe care trebuise s-o părăsească. Titanicul Îmi slujea de minune planurile. Părea conceput pentru oameni dornici să regăsească, În palatul plutitor, cele mai somptuoase distracții de pe țărm, ca și anumite Încântări ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un soté de pui à la lyonnaise, specialitatea maestrului bucătar Proctor, stropit cu un Cos-d’Estournel 1887, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă evita. Aș fi vrut s-o zgâlțâi, să-i aduc aminte că avusesem parte de un miracol, că majoritatea pasagerilor pieriseră, că existau pe puntea aceea, În jurul nostru, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
locul unde mă lăsase, ca să mă poată regăsi. Și am așteptat. Un ceas. Două ceasuri. Încetul cu Încetul, cheiul se goli. Unde s-o caut? În primul rând, m-am dus la biroul companiei White Star, societatea căreia Îi aparținea Titanicul. Apoi am făcut turul hotelurilor În care fuseseră găzduiți peste noapte naufragiații. Dar nici urmă de soția mea. M-am Întors pe chei. Era pustiu. Atunci m-am hotărât să mă Îndrept spre singurul loc a cărui adresă o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
schimbaserăm o lungă sărutare. Ca să-i prind chipul În mâini, așezasem Manuscrisul pe un loc plat, pe o bornă de amarare. Când Îl zărise, Șirin izbucnise În râs, se Îndepărtase, apoi, cu un gest teatral, aruncase spre cer: — Rubaiatele pe Titanic! Floarea Orientului purtată de giuvaerul Occidentului! Khayyam, dac-ai vedea ce clipă minunată ni s-a dat să trăim! De introdus harta scanatăș mai jos, traducerea denumirilor: Principalele locuri menționate În Samarkand Frontierele indicate sunt cele din anul 1912 MAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
butoane. Pornim! Cu botul spre cer, în accelerație constantă, remorcherul făcu brusc un salt înainte. Pe măsură ce câștiga altitudine, curenți atmosferici puternici băteau tot mai tare în acest cocon metalic fără să-l devieze de pe traiectorie nici să-i zădărnicească eforturile titanice. Lambert se uită țintă la un anumit indicator. ― Un kilometru altitudine. Ascensiunea continuă, inserție orbitală în cinci virgulă trei două minute! Dacă ne menținem fără probleme până acolo, se gândi ea. ― Pare corect, murmură Dallas urmărind două linii de; extensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Cristale de fum” (1990), „S.O.S. iubirea” (1995), „Răspântie de milenii” (1997), „Recviem pentru mileniu doi” (1997), „Aforisme” (2004), o plachetă de poezii” „Spălător de cada vre”. În 2008 i‐au apărut la Editura PIM, Iași, volumele „Chef pe titanic”, „La balamuc, birjar!”, proză umoristică și micul dicționar enciclopedic „Nasc și la Tecuci oameni”, cuprinzând peste 400 de destine ale semenilor săi. DE CE TACI, MAMĂ ? Te‐am visat ieri noapte în puținul meu somn rahitic, turmentat cântai la fântâna din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
așa, un actor care l-a interpretat cîndva pe Ivanov (tot dintr-o piesă a lui Cehov), și-a Întrebat iubita, actriță și ea, de ce se sinucide eroul titular:„Fiindcă-i rus, dragă!”. Asta nu merge nici ca poantă... Revăd Titanic Vals, pe micul ecran. În rolul lui Spirache - Dem Rădulescu. Teoretic, ar trebui să teaștepți la o cascadă de giumbușlucuri, de la notoriul cabotin... Și totuși, e cel mai bun din spectacol. Cel mai discret, modern, profund. Dă clase unor grosiere
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
1950 nu a mai scris nici o piesă. Deci, nu are texte datate, ori aservite noii Puteri. A scris mușatisme și a trăit comod din tantieme, căci nu există nici un teatru românesc care să nu-i fi jucat comediile...Plus că Titanicul a fost și ecranizat (ca și Visul unei nopți de iarnă)! E sclipitor, spiritual, malițios, dar și duios. Are simțul scenei. Și, cum observa același M.Ghițulescu,”cultul surprizei”. Sosesc deseară (1932) s-a observat că e o actualizare a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spiritual, malițios, dar și duios. Are simțul scenei. Și, cum observa același M.Ghițulescu,”cultul surprizei”. Sosesc deseară (1932) s-a observat că e o actualizare a comediei Iorgu de la Sadagura. Iar finalul, cred, aduce cu cel din Ultima oră.. Titanic Vals (1932) rămîne cea mai jucată. Spirache a fost interpretat de mari actori Calboreanu, Ramadan, Beligan, Birlic, Bibanu, Bănică, Radoff...Repet, a fost ecranizată, dar revăzînd filmul, recent, am constatat că-i lipsea... mușatismul! Iar genialul Birlic era aici fad
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și personajele pieselor lui M.Sebastian, Al.Kirițescu, M.Ștefănescu, V.Eftimiu, Gh. Ciprian. Tudor Mușatescu rămîne modern, actual, plăcut la lectură și agreabil de urmărit pe scenă. A creat roluri nemuritoare și a bucurat spectatorii decenii la rînd. Iar Titanicul..., alături de Gaițele, Take, Ianke... și Steaua fără nume, va mai genera, desigur, noi și noi montări destinate publicului de comedie. CÎnd era pe moarte, Dumas Tatăl - care cîștigasen viață bani, nu glumă - mai avea În buzunar doar 2 franci, adică
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
micuților, trebuie să predomine pasiunea, care reprezintă flacăra unei vieți împlinite, o trăire și o energie totală, care angajează întreaga persoană umană. Munca educativă invită la meditație, pentru întreaga viață. Factorul psihologic își are locul său bine determinat în munca titanică de educare a copiilor, fiind un factor important al optimizării și raționalizării activităților și conduitelor umane, factor ce implică drumurile sinuoase ale capacităților cunoașterii. Școala reprezintă garanția creării condițiilor autoaprecierii adecvate a conduitelor, dezvoltând personalitatea și unitatea dintre fapte și
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
o înmână tăcut lui Enro. Gosseyn urmărea fața dictatorului. Posibilitățile acestei situații se măreau cu fiecare clipă. Trebuia să fie vorba de angajamentul menționat de Patricia Hardie și Crang, nouă sute de mii de nave de război aeriene ducând o bătălie titanică în al șaselea decant. Decant? Medită cu o însuflețire confuză. Galaxia are forma unei roți imense - o împărțiseră în decanți. Mai erau și alte metode pentru reperarea latitudinii și longitudinii planetelor și stelelor, bineânțeles, dar... Enro înapoie hârtia consilierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se organiza apărarea împotriva asalturilor interstelare. Cei non-A trebuie că și-au dat seama că se găseau la discreția unui dictator nevrozat și că era nevoie să concentreze spre protecția lor resursele productive ale sistemului. Aceasta putea fi ceva titanic. Gosseyn văzu că degetele căpitanului Free pipăiau levierul care-i putea duce la baza Gella, stea situată la o mie de ani-lumină înapoi. - Așteaptă, zise. Comandantul părea încordat. - N-o să rămâi aici? - Vreau să văd, zise Gosseyn, numai puțin. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
amănunt Seniorului Mori Terumoto. Ochii lui Kazumasa priveau freamătul vântului printre bambuși, dar urechile îi erau absolut fascinate de tot ceea ce spunea Hideyoshi. Inima sa vibra ca frunzele de bambus în vânt. Se părea că, pentru acel om, până și titanica sarcină de a construi Castelul Osaka era doar o activitate de care se ocupa în timpul liber. Și impunea, chiar față de clanul Mori, că dacă obiectau ceva, să-l anunțe înainte de Luna a Șaptea - înainte de a porni, din nou, la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noapte și astfel arată Moartea. Dar dacă cineva ar mai fi fost acolo, ar fi văzut trupurile celor doi prieteni scurgându-se prin crunta și incredibila melasă, moarte. Căzând lin, pe lângă mirabile clepsidre din carne albă, netedă, ale căror baze, titanice fiind, se aflau pe chiar tărâmul curții lui Aquarelin, stăpânul nuanțelor și servitorul morții, principele unui ținut pe care tinerii nu aveau să-l mai vadă niciodată. Dar ce-ar fi fost de văzut acolo? Lacul de Parfum, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
necunoscută. Deodată, dinspre scenă izbucni un suflu de energie atât de puternic, încât toți cei ce stăteau în picioare se prăbușiră cu lacrimi în ochi, răvășind și în același timp decompunând geometria Arenei Norilor. Cerul se vărsă asemenea unei lacrimi titanice și explodă, iar uriașele valuri clătinară scena pe care Ioneștii tocmai își regăseau liniștea și atingeau mărirea finală. Triluri de păsări. Pereți prăbușinzi de cascade. Dialoguri repezi între rechini și tigri, toate acestea se luminau și apăreau, clar, pe măsură ce magma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ina... - Nici un plic n-a învățat drumul spre halatul nostru! - Tu să fii sănătoasă, Olga, să ai noroc de un băiat bun, să poți face o casă de piatră, cum se spune, lasă-le încolo de plicuri... - Nici cei de pe Titanic nu se plângeau de sănătate, dar parcă n-ar strica și niște bani în plus. - Mai bine sărac și curat. - Prefer să fiu bogată, că de curățenie am eu grijă, spuse Olga în cele din urmă. Discuția s-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene criptice. Fuseseră incizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]