941 matches
-
merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele săreau mai ușor. Am umplut torba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atinge de ele, că sunt Închinate” sau „Dracul de numele lui Dumnezeu se teme [și] fuge”, zicalele „Fuge ca Dracul de tămâie” sau „Diavolul de cruce fuge” <endnote id="(259, pp. 408 și 420)"/>, denumirile populare date Diavolului : „Ucigă-l toaca”, „Ucigă-l tămâia”, „Ucigă-l crucea” <endnote id="(241)"/>. Zicale similare se referă la evreu și În folclorul maghiar : „Este speriat, ca evreul de cruce” <endnote id="(107, p. 119 ; 3, p. 66)"/>. Evreul este deci ca Diavolul. Ambii sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lasă încet, în iarbă, alături. Se culcă pe spate. Respiră adânc aroma ierburilor încinse în soare. Un coșaș îi țârâie la ureche. Bate un vânticel și frunzele pădurii foșnesc, șoptesc...Funigeii au pornit alba lor nuntă aeriană. O ciocănitoare bate toaca într-un copac și niște păsări gureșe ciripesc, se hârjonesc de-a dragostea. Ștefan urmărește zborul sacadat al unui fluture alb pe albastru siniliu al cerului. Se uită la toate aistea cu încântare, de parcă le vede și le aude pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se poate, Voichițo... Și pleacă fără să se uite înapoi... Voichița, singură, în mijlocul încăperii, cu umerii căzuți, cu brațele moi, cu bărbia în piept, îngenunchează, se întinde pe piatra rece, o îneacă plânsul, bolborosește: Sfântă Fecioară... Sfântă... Undeva, departe, bate toaca... De ceva timp, în ușa de taină, ca o fantomă în negru, stă Doamna Maria și glasul ei rău, ca o palmă: Roagă-te păcătoaso!! Voichița tresare îngrozită, bolborosește tremurând: Do... Doamna... Roagă-te Sfintei Fecioare să te ierte, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și iese murmurând: "Fecioară"... "Neprihănită"... Voichița a rămas singură în mijlocul paraclisului. Lacrimi mute, atât timp zăgăzuite, se sparg, se preling... Îmbrățișează cu disperare icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
icoana Maicii Domnului, hohotind: Dă-mi putere Sfântă Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fecioară!... Ajută-mă Sfântă Fecioară!... Lumina scade încet. O toacă începe să bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E dreptul dragostei. Eu... eu sunt aceea care va pleca... Într-un fel, am și plecat... Tace. Tăcere... Ștefan, chinuit, pe gânduri, se duce la fereastră. Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină, la Mirăuți, bate toaca și clopotul cel mic bate încet, rar, în dungă, ca pentru mort... "În cetate, peste tot e liniște!" Ștefan respiră adânc, se întoarce: Nu-i liniște... nu-i... spune și le privește lung. Vă rog, șoptește încet, rugător, pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a obosit cheful. * Seara, clopotele, cu tonalități argintii. Toaca... Noapte cuminte, cu aer rece, bun. * Dimineața, o fată de optsprezece ani, de o frumusețe unică; grație și candoare, ochi inteligenți, proaspeți, verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-ar avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru eliberare, aveau îndrăzneala să susțină esența lor antropologică, umană. Ne putem închipui un popă însoțit de un Grivei? Nu cadrează; sunt lumi făcute pentru a fi despărțite și ostile. Mai degrabă mi-l închipui pe popă alături de "Ucigă-l toaca". Există, știm, iubitori de animale care au fost canonizați pentru acest obicei al lor. Dar în alte vremuri și din motive de "milă", motivație actualmente pe cale de dispariție. Cine să-l mai apere pe Grivei de vremurile care îi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu înălțime cam de 2 cm și diametrul de 4, fixat pe o bentiță tot neagră înfășurată în jurul capului. Cu-loarea neagră au luat-o de la întunericul iadului unde își fac ei felul cînd sînt chemați la ordine de Ucigă-l Toaca și tot cîrdul de industriași ai holocaustului, precum și alte frății la fel de ticăloase iar forma obiectului de cult aduce mult cu un ciot al ,,legămîntului” lui Avraam făcut cu tartorul lor. Cuvîntul arimaspi trebuie analizat semantic și fonetic prin structura vechii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
alterare de la suprafață a argilelor si marnelor, care au fost transformate în luturi de panta. Acestea au un caracter eluvial sau au fost acoperite de deluvii de alunecare. Văile minore sunt ravenate, având alunecări superficiale (13 m) în dealurile: Marginea, Toaca, Coasta Potlogului. Suprafața cea mai mare din cadrul reliefului sculptural o ocupă alunecările complexe. Eroziunea areolară este și ea foarte răspândită, la aceasta contribuind și folosirea nerațională a terenurilor, mai ales pe substrat argilos. Eroziunea laminară reprezintă un proces de nivelare
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă cariul sub învechitul mur...” Așa se vede lumea din cerdacul casei lui Eminescu de la Văratic, într-un ianuarie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
volumul Din crucea pădurii (1955). În general, autorul stilizează poezia populară, versul sunând deseori arghezian: „Mohorât și cu zâmbre la gură/ de-atâta clacă și umblătură/ Mă-ntorceam la miezul nopții din sat/ ca un pui de satană-nțărcat” (Ucigă-l toaca) sau: „Unde mi-am încropit eu culcușul/ A venit și-a stuchit spiridușul/ Că de tot ce-am avut le-a fost milă/ Și lui Flămânzilă și lui Setilă” (Speranța). Tot de sorginte folclorică e cel mai lung poem al
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
mânăstire... Ăsta a fost mare sfânt, și acum este... Preotul Ion... așa-i zice. Care era programul de la Gherla? Acolo era armată: seara la 10 era stingerea, dimineața la 5 deșteptarea, ca la armată... Da’ te obișnuiai... Auzeai că bate toaca aia sau clopotul, săreai gata Îmbrăcat... După aia te scotea afară, te spălai oleacă așa, te Înviorai... Făceai dup-aia adunarea afară și te ținea o oră, până venea ăla la 7... O oră afară nu conta... Gardianul Își făcea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
22 iunie, 1873, p. 1 (Discursul ținut la înmormântarea lui Alexandru Ioan I de d. M. Kogălniceanu). În încheierea discursului său Kogălniceanu s-ar mai fi referit însă și la anul 1873 211 Iată și testamentul lui Cuza: „Testament În privința toatei mele averi mișcătoare și nemișcătoare ce voi lăsa la încetarea mea din viață, statornica mea voință este de a se regula și a se urma precum arăt aci: Preaiubiții mei fii Alexandru și Dimitrie, adoptați de mine și de preaiubita
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la Livadia. În ziua de 11 aprilie, în clipa în care armatele ruse au pus piciorul pe teritoriul României, Marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatelor ruse, a adresat următoarea proclamațiune către români: „Locuitori români, Prin porunca Maiestății-sale împăratul a toatei Rusii, armata sa ce, sub a mea comandă, e însărcinată a combate în contra Turciei, intră astăzi în țara voastră, care nu pentru întâiași dată întâmpină cu bucurie oștile rusești. Vestindu-vă aceasta, vă declar că venim la voi ca vechi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dumineca la biserica Sfântul Ilie, să-l asculte pe tata cântând la slujbă. Apoi, când a fost comemorat Eugen Lovinescu (50 de ani de la moarte), doamna Gloria Lăcătușu, redactor la Radio Iași, a imprimat la reportofon pe cel care bătea toaca. La Iași i-am amintit cum se bate toaca, cu „Înflorituri”. Le auzisem deseori la Fălticeni, sâmbăta. Ieșeam În mod special din casă și stam nemișcat, până se stingeau. Tata mi-a mărturisit că el era meșterul „Înfloriturilor”. Ca să mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tata cântând la slujbă. Apoi, când a fost comemorat Eugen Lovinescu (50 de ani de la moarte), doamna Gloria Lăcătușu, redactor la Radio Iași, a imprimat la reportofon pe cel care bătea toaca. La Iași i-am amintit cum se bate toaca, cu „Înflorituri”. Le auzisem deseori la Fălticeni, sâmbăta. Ieșeam În mod special din casă și stam nemișcat, până se stingeau. Tata mi-a mărturisit că el era meșterul „Înfloriturilor”. Ca să mă conving, peste ani, i-am adus o planșetă și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
unde holera de care voiseră să-l ferească îl dibuise totuși, eroul-narator este „înfășat” - „peste tot” - într-o „pânzătură” pe care doftorii satului întinseseră „hoștinele ferbincioare”, după care, spune el, „am adormit mort, și de abia a doua zi pe la toacă m-am trezit, sănătos ca toți sănătoșii”. O altă moarte și o altă înviere: o săritură greșită în apă, „drept cu fața-n jos”, are ca urmare o nouă înmormântare și o nouă resuscitare: „... am crezut că mi-a plesnit
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
tocmai pentru a putea fi, cu adevărat, original. Tiparele decupate cu atâta dexteritate devin, la poetul postbelic, generatoare: dezvoltă serii și succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul poemului și îi sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă-l toaca, versurile coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet (unul destul de macabru, ca în multe din compozițiile volumului Flori de mucigai). Tensiunea crește pe parcursul poemului, până la un ingenios contrapunct final. În schimb, la D., „mecanismul” arghezian (sincoparea versurilor, oralitatea intervențiilor
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
cineva că noi ne bucuram de căldura unei vietăți... C. I.: Care în mod normal îți provoacă repulsie... S. Ț.: Era foamete cruntă! Foame și frig... foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea, se puneau niște felinare. Seara se bătea toaca pentru masă; dar ce, aia era mâncare? Ni se aducea hârdăul cu mâncare, ciubărul ăla prin urechile căruia se trecea un băț ca să poată fi cărat. Nu știu cum se făcea că, atunci când ajungea mâncarea în dormitor, cineva, dintre deținuți, arunca cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care nu era mai mare decât o nucă. La bucătărie era o echipă permanentă, care nu prea se schimba, și la ora 6 dimineața era băgată ceapa în cazanele acelea mari pentru fiert, iar la 6 și jumătate se bătea toaca pentru masă. Firește, într-o jumătate de oră nu putea fierbe acea ceapă, dar așa era luată din cazane și pusă în hârdaiele pentru deținuți: primeai porția și constatai că doar două, trei straturi din ceapa aia erau opărite, restul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cm³ apă distilata. În această soluție se introduc câteva cristale de clorura de amoniu (IV). Pe aceste cristale va crește precipitatul de clorura de plumb, luând formele cele mai variate, sugerând un peisaj de iarnă. pH-ul PLANTELOR 1.Se toaca mărunt 50 g varză roșie și se pune într-o sticluța. Se toarnă deasupra 50 mL de alcool, se astupa sticlă și se lasă să stea 24 de ore agitând din când în când. Se filtrează amestecul și lichidul obținut
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
geamul cu brumi prevestitoare. Stelă funerară O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre. Pornind din vechi adâncuri, pe creștete ne-adie apropiata seară și largi azururi sumbre alină'n ape moarte conturul tău, vecie. Vecernie Ca stropi de ploaie toaca, și clopotul furtună. Isus, pășind pe valuri, dă serilor de știre și-amurgul din zăvoaie azurul și-l adună, Mariei să-i aștearnă culcuș de adormire. Heraclit Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg. Nisipu'n mână, totuși, te
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]