3,898 matches
-
ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un tînăr În toată puterea cuvîntului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu-i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpînitori. Conștiința acelui gînd Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
plângea de dureri de pânătece. Cine l-a pipăit, unde zicea că-l doare, a simțit două boțuri cât pumnul. A fost descântat, în același timp cu incantația se aplicau lovituri slabe în locul dureros, în ritmul în care se bate toba. S-a vindecat prin descântec, acolo unde doctorul nu a reușit. Iată și un descântecă pentru năluci, la copii: „Cei răi putregăiți, cei răi mucegăiți Ieșiți din mățeșugul-mățeșugului. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca, Acolo să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întindea, în Nord, până la Vasile a Luchii (Bârgăuanu). Pârâul l-a apucat curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul (închiriau pentru ziua respectivă) și tocmeau lăutarii. Cântece de lume: - nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care o răspîndea În pofida băilor romane de colonie și parfum cu care Își gătea pantagruelica persoană. Monsieur Roquefort, În ciuda remarcabilelor sale Însușiri (dintre care se detașa o fermă și militantă convingere că un cîrnat, și mai cu seamă porțiile de tobă pe care Clara și mama ei le primeau din partea rudelor din Spania, erau locuri făcătoare de minuni pentru circulație și pentru durerea de gutăă, era un bărbat cu gusturi rafinate. De tînăr călătorea la Paris o dată pe lună ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Irakului din 2002. Alianța nu va putea să-și bazeze politica externă pe drepturile omului și, în același timp, să le încalce în practica de zi cu zi. Dar probabil că așa va proceda. Cei optimiști vor spune că răpăitul tobelor nu trebuie luat prea în serios: odată ce a primit statutul de putere nucleară sau din moment ce deține arme de distrugere în masă, o țară devine, în mod necesar, demnă de a fi luată în seamă. Cea mai bună dovadă este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
inima omenească nu există greșeală care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază de efect a prim-ministrului, Onorați patria, căci patria vă va privi cu admirație, cu tobe și surle, după care scotocise în podul celei mai mucegăite retorici patrimoniale, a fost prejudiciată de un Noapte bună care a sunat fals, de asta sunt atât de simpatice cuvintele simple, nu știu să înșele. În diferite locuri, în case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru viitor dacă, deodată, mira fixă a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vândă stofe din Scoția. Tot În tăcere, Dante arătă spre alții doi, care ședeau de partea cealaltă a mesei, pe colț, aplecați asupra unei partide de zaruri. Unul, cu o burtă mare, Înfășurată Într-o vestă Întinsă ca pielea unei tobe, scutura paharul alene, ca și când nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care le purta, Înspăimântător de slab, observa distrat mișcările tovarășului său. - Rigo di Cola, cel gras, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uitându-te la ei ai spune că nu o fac. Mănâncă adesea împreună, la RĂbillon și în alte hanuri; mesele lor durează ore întregi; se aduc toate felurile de mâncare, mai ales specialități din carne de porc și de pasăre: tobă, sângerete, picioare de porc pană, măruntaie, creier, rinichi prăjiți. Până la urmă, cunoscându-se așa de bine și comandând aceleași mâncăruri, cei doi au ajuns să semene: aceeași culoare a pielii, aceeași burtă, aceiași ochi ce par să privească pe deasupra lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cuvinte înălțătoare și dând ochii peste cap, apoi citi numele celor patruzeci și trei de bieți flăcăi din orășel care muriseră pentru patrie, lăsându-i după rostirea fiecărui nume destul timp lui Aimă Lachepot, soldatul de gardă, ca să bată în tobă. Mai multe femei plângeau, îmbrăcate în negru, iar câțiva copii încă mici le luau de mână încercând să le tragă spre magazinul lui Margot Gagneure, care vindea la doi pași tot felul de mărunțișuri, mai ales batoane din lemn dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Tănțica de la Procopoaia/ Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?... Că madam Popescu nu mai dă divorț...” (Emma recită exagerat, fals, evident, ca o neprofesionistă, se mișcă stângaci pe ritm, muzica trebuie să urmărească textul poeziei. Tobe.) Așa recita bărbatul meu: ca un actor (chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi, sigur că are, iar eu am încercat să-l imit întru totul... Cât despre povestea aia trăită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
omori... Fata mea nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai târziu?! Unde-ai fost, fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a dat seama cât de răspândit era fenomenul decât atunci când a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de intrigi juvenile. O după-amiază la Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
robinet. Dar nimeni nu uita cum arată. ISABELLE S-a oprit În capul scărilor. Senzația atribuită săritorilor de la trambulină, solistelor În seara premierei și tinerilor viguroși În ziua Marelui Meci a inundat-o. Ar fi trebuit să coboare În răpăitul tobelor sau pe un potpuriu cacofonic de teme din Thaïs și Carmen. Niciodată nu fusese mai curioasă să știe cum arată, niciodată atât de satisfăcută În această privință. Împlinise șaisprezece ani acum șase luni. — Isabelle! a strigat-o verișoara Sally din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă-ne mândri de tine deseară. ROSALIND: Ce zici, sunt frumoasă? DOAMNA CONNAGE: Știi bine că da. (dă jos răzbat tânguirea unei viori care este acordată, un răpăit de tobă. DOAMNA CONNAGE se Întoarce iute spre fiica sa.) DOAMNA CONNAGE: Vino! ROSALIND: Un moment. (Mama ei iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile degetelor și le pune pe gura din oglindă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iese. ROSALIND se Îndreaptă spre oglindă și se contemplă cu multă satisfacție. Își sărută vârfurile degetelor și le pune pe gura din oglindă. Apoi stinge luminile și iese din cameră. Un moment de tăcere. Câteva acorduri de pian, ropot de tobe bătute discret, foșnet de mătase proaspătă, toate se amestecă afară, pe scări, și se strecoară Înăuntru prin ușa Întredeschisă. Siluete Încotoșmănate trec prin holul luminat. Râsul ce vine de jos se dublează, se triplează, se multiplică. Pe urmă cineva intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
printre coloanele negre ale arborilor și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe urmă i se năzărea că Eleanor se Întrupează din noapte și se oprește lângă el și că-i aude vocea catifelată, cu ritmul ei de tobă Învelită În piele de oaie, repetând: „Is it worth a tear, is it worth an hour, To think of things that are well out-worn; Of fruitless husk and fugitive flower, The dream foregone and the deed foreborne?“ Oficial au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s‑o facă foarte mobilă din toate punctele de vedere. Iar ce nu reușește sportul, reușește biblioteca tatei, și anume îi creează o bază culturală și un anumit nivel. Dar ea e totuși o fată mai degrabă sportivă decât una tobă de carte. Inteligența nu‑i punctul ei forte. Toate muchiile sunt rotunjite, tari și strălucesc puternic. Murdăria e total străină ființei ei, așa cum până nu de mult și pentru germani tot ce nu era german era de pe altă planetă; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ori, sprijinindu-ne cu mâinile de pereți ca să ne recăpătăm suflul. La etajul al doilea era un culoar lung, la fel ca acela de jos, care scârțâia din toate Încheieturile. Din spatele uneia dintre ușile solide răzbăteau sunetele Înăbușite ale unei tobe În ritmuri de rap. Partea interioară a ușii probabil era capitonată cu câteva straturi de materiale antifonice. Muzica se auzea foarte slab, dar aveam impresia că difuzoarele dinăuntru erau date la maximum. Yazaki se rezemă de ușa din fața lui, descuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trecută a convins o gloată să ardă din temelii o sinagogă. Streicher începu atunci să cânte și se acompanieze cu o percuție asigurată de cuțit, furculiță și masă, de pe care îndepărtase grijuliu fața de masă. Combinația dintre loviturile lui de tobă, accent, beție și completa incapacitate de a ține ritmul, ca să nu mai zic de chițăielile și chicotelile celor două invitate ale lui, făcu imposibilă recunoașterea cântecului de către mine sau Korsch, dar ai fi putut paria că nu era unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt în orga prismei cântăresc Un saturat de semn, poros infoliu. Ca fruntea vinului cotoarele roșesc, Dar soarele pe muchii curs - de doliu. Aproape. Ochii împietresc cruciș Din fila vibrătoare ca o tobă, Coroana literei, mărăciniș, Jos în lumină tunsă, grea, de sobă. Odaie, îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup ca un elixir... tunete luminează cerul sfâșiat ... alungi teama.. singur, în amalgamul de linii și puncte ale vieții lupți cu umbrele și ispitele.. plouă ritmic un ritual de tobe descântat de incantațiile unui șaman uitat de vremuri... îi zărești spectrul în aburul ploii ... te cheamă prin vorbe doar de voi înțelese.. un fulger furios spintecă pământul lângă piciorul tău, strecurăndu-se ca un pui de șarpe în adâncuri.. șoaptele bătrânului
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]