877 matches
-
Piele, veseli amândoi că se trezise Stăpânul și că aveau de lucru. Când își făcuse suma, și-a scos și galbenii ascunși de-i avea de la un omor și i-a pus la bătaie. A cumpărat Didinei rochii scumpe, a tocmit doisprezece lăutari, trăsuri, și-a făcut haine de ginere, pantofi, a îmbrăcat și casa miresei în lucruri noi și în curte a așezat un butoi cu vin, a întins masa și-a trimis vorbă șuților din Grant și din 311
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Morgă, cu Nicu-Piele alături, i-au despuiat, le-au făcut autopsia și i-au trimis înapoi după ce ținuseră școală pe ei. Praporgicu 1-a îngropat și pe el, și pe hoțul lui de tovarăș. A cheltuit parale multe, a tocmit dric clasa întîi și-a chemat lăutarii. - Nu i-ați cântat la nuntă, barim să-i cântați acum, la înmormîntare, că așa a vrut... PUngea Mitică Ciolan: - Ce cumsecade era, ce bani i-am mâncat noi, săracul! Cum petrecea el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cepari, la părinți. Parcă se făcuse frig. Vântul scutura frunzele late de viță, le arunca prin șanțuri. Se lăsa seara. Deasupra dealurilor se aprinsese luceafărul și caru-lmare... Păcat de banii dați pe rochii, trebuia să le aducă înapoi nevestei! A tocmit vinul, 1-a plătit. Voia să plece mai curând. Rămăsese singur lângă căruță, mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seri bune. Mă îngrețoșa și un astfel de gând. Am dat de Samsar după un anunț din ziar. Am stabilit întâlnirea în Cișmigiu. Nu-l invitasem acasă, rușinat de sărăcia în care trăiam. Am stat pe o bancă, ne-am tocmit câteva clipe, apoi mi-a oferit prețul pe care îl cerusem. Erau banii de care aveam nevoie. Mi-a propus să mergem la un local să bem cuvenitul aldămaș. Spunea că el așa face întotdeauna. O superstiție, poate, dar credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-ntîi în sat. O-nceput să se mire omul, din ce pricină au pierdut el cinstea. Băiatul lui i-o spus: iaca, tată, din ce pricină. Și omul s-o sfătuit cu mama fetei, s-o prăpădească din pricina asta. Au tocmit un om, ș-au pus pe fată-n căruță ș-au zis s-o ducă-ntr-o pustietate, și să-i scoată ochii amândoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ținea ș-un cățeluș. Ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ușoară renunțarea la ceea ce-i era inaccesibil. — Trebuie să fi pierdut trenul. Va trebui să mă Întorc după ea. Nu se scuză pentru promisiunea călcată, ci se Îndepărtă cu repeziciune cât Încă mai Îi era ușor să plece. Negustorul se tocmea cu șoferul. Acesta coborâse prețul până la o sută de dinari, iar oferta celuilalt se ridicase la nouăzeci. Lui Myatt Îi era rușine de intruziunea sa și de disprețul pe care amândoi bărbații trebuie să-l fi simțit față de atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Maria la 17 iulie 1644, a cărei scrisoare o ai în față. ― Părinte, cred că dorința acestei doamne merită să fie citită în întregime. ― Atunci, așa să fie. ― “Cu scrisoarea mea de față mărturisesc, doamna Maria, cum că m-am tocmit cu preotul Iosif de la mănăstirea Chalke, a strălucitei Preciste, ce are metoh la Iași mănăstirea lui Aron Voievod, Sfântul Nicolae, ca să am a da în fiecare an la mănăstire o sută de lei, adecă 100, la Miezipăresime. Și să mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
liniștească”. ― Ei! Doar după un an de zile, adică la 18 mai 1627, egumenul Theodosie din mănăstirea Hlincea scrie negru pe alb: “Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului, cu Eftimie și cu Pavel, de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul... Gavriil de la s(ve)tâi Nicolae den Țarina Iașilor ca să hie întru pace de acmu până în veci, nice să mai pârâm noi pre dânșii nici ei pre noi, ce ne-au dat nouă parte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sucevei, împreună cu episcopii și marii boieri adeveresc la 25 septembrie 1704 scutirea de dări a mănăstirilor Galata, Barnovschi, Sfântul Sava, Cetățuia și Bârnova din Iași și Sfântul Gheorghe din Galați, închinate Sfântului Mormânt. La sfârșitul acestei scrisori, găsim: “Precum au tocmit și au așăzat și au legat într-acest testament acești sfinți arhierei și cinstiți... boieri,... am întărit și noi ca să fie neclătit. Iar care s-ar amesteca să-l strice ori cât de cât de puțin, acesta blestemat să fie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cazonă, de iarnă, și o pereche de ciorapi, tot de iarnă, groși și călduroși. Este necesar să trecem în magazia mare. Trecem. Au trecut. Femeia s-a luminat la față. A văzut, dintr-o privire, tot ce-și dorea. Se tocmi, dete banii, în schimbul chitanței, după care se duse după furgoneta-taxi. Sosi îndată. Găsi pe cine s-o ajute. După ce încărcă totul, plecă spre casă. Acolo, Dumitru Durlig, soțul, o întâmpină cu gură mare. Ai cumpărat patul ăsta, cazon! Că doar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
brutal. Fără importanță. Dar tu? Tot așa. Au fost mai mulți? Doi. Tu? Una. Și? Chiar vrei să știi? Cum vrei tu. Poate este mai bine acum să ne spunem totul. Bine. Trebuia să ne căsătorim și profesorul meu era tocmit naș. În toiul preparativelor, am dat peste ei. O mai iubești? Nu. M-am mirat că n-am suferit. M-am gîndit la tine. Dar tu ce experiență ai trăit? Prima dată a fost fiul unui bogătan. Doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De mult îmi doream un copil. Nu se poate, țipă Ionel ca fript. De ce? Păi, n-are tată. Chiar? Dar n-am cum... Nu-mi pasă, treaba ta. Începînd din acest moment, Ionel a luat-o razna cu frămîntările sale. Tocmesc unul din Transnistria. Vai de zilele tale, ai ajuns și asasin. Dar ce să fac? Nebuna mă distruge. Este treaba ta. Te-a bucurat luni în șir. Da, dar i-am spus să nu... Trebuie să se mărite și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noroc frumoșilor milostivilor voi care vă faceți o cinste din impotență voi care nu pupați nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el. Nu mai e aici. De ce l-ai lăsat să plece? Doar mi-ai promis! — Da, ți-am promis. Și-și Încrucișă două degete, așa cum fac copiii cînd calcă un jurămînt. — De ce-ai făcut asta? — A trebuit să mă tocmesc cu el, răspunse ea În doi peri. Rowe Începu să desfășoare cu atenție filmul - nu voia să-l expună prea mult. Dar te-a păcălit! exclamă el, Întinzîndu-i filmul. Nu știu ce ți-a spus că-ți dă În schimbul libertății, dar te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tot în livadă: într un fel pictorul se claustra în răzeșia sa. Înconjurată de acareturi care fuseseră odinioară odăi pentru slugi, grajduri, fînării, șuri și cuhnii, casa avea în jur numai copaci. Sub pomi, bătrînii lui Goilav stăviliseră un izvor, tocmind rîmnic înconjurat cu sălcii. Primăvara erau năimiți niște țigani pentru a săpa grădina. Iarba creștea încîlcită iar printre ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică era să vîndă budenarilor grîul întovărășirii din Dobrina. Gheșeftul îl făcea în zori, la aria de pe hotar. Nimeni nu îndrăznea să se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le cunoașteți, pentru tot ce nu reușesc să priceapă. Și încă mai bine, să mă contemple într-un sicriu. — Trec luni și nu mă mai cheamă. Mă lasă în pace, mă dau dracului. Iar când mă cheamă, nu se mai tocmesc. Acceptă ceea ce cer : suma, libertatea de acțiune. Îmi urmează planurile, nu-mi mai dau ordine. Nu-mi mai impun programul, punctualitatea lor cazonă. Nu înțeleg vreodată despre ce e vorba. Chiar când ascultă, ca niște viței, delirul meu. — Uneori, știți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până unde au ajuns tătarii în nord. De fapt, în fundul sufletului nostru, toți suntem tătari. Unii mai tătari decât alții. Maria e o tătăroaică decisă - a închiriat o tarabă în piață și vinde căpșuni. Nu ea, doamnă fiind, ci a tocmit o vânzătoare. Marketingul îl are în sânge: când vine cumpărătorul, te ridici, lauzi marfa, te uiți în ochii lui. dacă are privirea decisă, îl lași să guste o dată. la sfârșit îi mulțumești. îi spui că mâine avem ananas. În martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă viile și peste tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza spintecă lubeniță, iar tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
funcționarea războiului de țesut. Dacă cineva Își exprima dorința să cumpere un ștergar, bătrâna se uita o singură dată spre obiectul ales și-i spunea lui Grințu prețul. Acesta Îl traducea aproape instantaneu. Doamnele voiajoare ar fi vrut să se tocmească, dar Grințu nu lua În seamă această dorință a lor. Uneori le dădea răspunsuri mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nimerea să fie tocmai primarul. Mai ales primarul! Așa se purta de la alegerile din urmă cu vreo trei ani... Într-una din zile, se aude strigat la poartă: Bade Toadere! Ieși oleacă afară, că am o vorbă cu matale. Toaibă tocmea acoperișul cotețului, fiindcă peste iarnă omătul îl cam hrentuise. Marandă, ia vezi cine mă strigă și de ce? Maranda a privit pe geam doar. Îi goarza de la primărie, Toadere! Da’ ce vrea de la mine? Făncialul l-am plătit și alte dări
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vedeți? Vreau să-l văd în arenă. O să moară în arenă, iar eu n-o să fiu răspunzător de moartea lui. Le făcu un semn soldaților. — Bateți-l, dar să nu-l zdrobiți cu totul. Apoi duceți-l la maestrul Manteus. Tocmiți-vă și luați pe el o sumă cât mai mare. Apoi înștiințați-l pe Antonius Primus despre hotărârea mea - râse ca pentru sine. O să fie furibund. L-am pus cu spatele la zid... Îi privi pe soldați cum îl loveau pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învingem, zise Antonius cu glas stins. În cortul comandanților din tabăra flaviană, generalul armatei răzvrătiților era pe moarte. Titus se apleca din când în când spre el, cercetând la lumina lămpii plasturele de pe umărul drept. Deși rana făcută de ucigașii tocmiți de Vitellius fusese cauterizată, se redeschisese și se infectase. — Lachesis e pe moarte, șopti Titus. Errius Sartorius, care tocmai intrase, se aplecă îngrijorat deasupra lui Antonius, temându-se că va vedea semnele morții pe chipul celui care în doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
polojenii ca acealea cu ocări și cu sudălmi asupra altuia, aceluia să i se taie capul, după cum zic mulți dascăli. Aceasta se socotește și se face, când aceale scrisori și aceale polojenii cu sudalmi și cu ocă ri vor fi tocmite cu vicleșug.” Dar vicleșugul trebuia să fie așa de mare încât ʺcel atins să moară de supărare or de rușine.ʺ ʺ... iară de nu vor fi așa reale (rele) și grozave, ci vor fi mai ușoare, așa ca în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
veșnică. 30. Dar mulți din cei dintîi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintîi. $20 1. Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieșit dis de dimineață, să-și tocmească lucrători la vie. 2. S-a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, și i-a trimis la vie. 3. A ieșit pe la ceasul al treilea, și a văzut pe alții stînd în piață fără lucru. 4. "Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]