1,015 matches
-
În alți timpi și-n alte țări am văzut că în condiții mult mai aspre, ba în pericole și umiliri preoțimea catolică n-a lăsat nesatisfăcuți pe cei cari aveau trebuință de ea, ci au mers mult mai departe cu tolerari posse decum ar fi de trebuință pentru a exercita sacerdoțiul în Prusia fără a veni în conflict cu legile din mai. Dacă ierarhia de astăzi își pune mult mai sus ținta și pretențiunile și refuză mai bine credincioșilor binefacerile bisericii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
potențialului și a disfuncțiilor în mediul natural și antropic (2004), care însoțește documentația de elaborare a unui nou PUG al comunei Limanu. Arhitecții care au elaborat studiul fac o serie de constatări cu privire la disfuncționalitățile din cele două sate de coastă: tolerarea construcțiilor care nu respectă specificul local prin scară, regim de înălțime, densitate, tipologie, limbaj arhitectural, care distrug imaginea localității sau folosirea materialelor de finisaj agresive ca limbaj arhitectural, în contrast cu cele tradiționale, precum și proliferarea structurilor de cazare de tip hotelier și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
rezultatul este o colecție de idei săracă atât calitativ, cât și cantitativ. În acest sens, Isaksen alcătuiește o listă de factori ce favorizează creșterea creativității, dintre care menționăm: - respectarea nevoilor individuale de a lucra împreună; încurajarea proiectelor inițiate de către sine; - tolerarea complexității și dezordinii, cel puțin o perioadă de timp; - respectarea nevoilor persoanei de a lucra singură, încurajarea proiectelor autopropuse; - alocarea de timp pentru ca participanții să poată gândi și dezvolta propriile idei creative; nu întreaga creativitate intervine imediat și în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pentru pace și democrație, pentru libertatea și bunăstarea cetățenilor, pentru o societate ce conjugă eficacitatea și refuzul alienării. 3. Scopuri de importanță centrală: ele privesc dezvoltarea personală, asigurând o nouă calitate a vieții. Între acestea: achiziționarea unui bagaj personal permițând tolerarea schimbării; dezvoltarea afectivă în conjuncție cu cea cognitivă; conservarea unui spirit tânăr, caracterizat prin flexibilitate, curiozitate și creativitate; dezvoltarea capacității de a face alegeri responsabile, nelăsând altora decizia pentru viitorul propriu; angajarea socială; dorința de a se depăși în permanență
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în colaborare cu Diana Mărgărit). De asemenea, studii introductive și îngrijiri de ediții: Nikolai Berdiaev, Destinul omului în lumea actuală (1993); Benjamin Constant, Despre libertate la antici și la moderni (1996); Jean-William Lapierre, Viață fără stat? (1997); Michael Walzer, Despre tolerare (2002); J.-J.Rousseau, Discurs asupra inegalității. Contractul social (2006). Fernando Casal Bertoa este cercetător post-doctoral la Institutul de Științe Politice, Universitatea Leiden. Este doctor în Științe Politice (Institutul Univeristar European din Florența). A studiat Drept la Universitatea Pamplona și
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
fi avut cum să supraviețuiască nealterată. Pe de altă parte, reconstrucția postbelică, tradusă prin construcția socialismului în spațiul est european, a vizat în mare măsură și anihilarea oricărei forme de existență comunitară. Nu a fost vorba nici măcar de o simplă tolerare sau de o acțiune tacită, ci de măsuri efective, direct îndreptate împotriva tuturor care se încadrau în „mulțimea celorlalți”. De această dată, referirea se va face strict doar la minoritățile etnice. 3.3.2. Reconstrucția postbelică Construcția socialismului după al
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de motive, transformări (sau deformări) ale unuia În celălalt, prin urmare perspective asupra (și Înăuntrul) aceluiași sistem. Oricine are cele mai vagi noțiuni despre creștinismul timpuriu știe cît de aprige pot fi dezbaterile teologice, mai ales după declarația constantiniană de tolerare a creștinilor (313) și cît de inimaginabil de odioși au fost mulți dintre cei pe care Biserica i-a canonizat. Se pare că miza era imensă, din moment ce, după cum ne spune un Părinte al Bisericii din secolul al IV-lea, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Tracia (Bulgaria de azi), În jurul fortăreței Philippopolis. Firește, mulți cărturari s-au grăbit să tragă concluzia că aceștia trebuie să fi fost strămoșii bogomililor, Însă chestiunea nu este chiar atît de simplă. În schimbul aportului lor militar, paulicienilor li se garanta tolerarea religiei proprii; numai că, În timp, loialitatea lor s-a dovedit mediocră. În vremea campaniei din Epir Împotriva normanzilor (1081), cînd circa două mii cinci sute de paulicieni au dezertat, a fost revocată această poziție tolerantă. Împăratul Alexis I Comnenul, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de a acciza serviciile medicale speciale (foarte scumpe) și de a utiliza resursele obținute astfel pentru a îmbunătăți educația publică, infrastructura economică sau alte arii sociale ce influențează accesul indivizilor la serviciile de îngrijiri medicale sau starea lor de sănătate. Tolerarea accesului inegal la serviciile de îngrijiri medicale nu este, așadar, neapărat contrară intereselor celor mai defavorizați din punct de vedere economic membri ai societății și, drept urmare, evidențiază Dworkin, nici exigențelor dreptății sociale. Aș dori să adaug acestor argumente dworkiniene în favoarea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
să fie, poate fi cu adevărat și împreună cu ceilalți. Căci normele sociale care stau la baza bunei conviețuiri trebuie admise din interior (acceptate ca norme interioare), și nu suportate sub formă de constrângeri dinafară. A trăi împreună cu nu înseamnă simpla tolerare a celuilalt, ci "a te recunoaște pe tine însuți în chipul celuilalt" (B.N.,1999, p.158). Dar această recunoaștere înseamnă, de fapt, recunoașterea în ființa interioară a celuilalt, a nucleului său sacru. Asumarea terțului ne construiește, apoi, o viziune diferită
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de asemenea interesant că toleranța la nivel social față de categorii precum consumatorii de droguri, prostituatele sau homosexualii (măsurată prin defavorizarea unei legislații represive în aceste domenii) nu este asociată semnficativ cu dispoziția către acceptarea în familie a unor persoane marginale. Tolerarea unui comportament la nivel social nu nu se extinde de la sine la nivelul propriei familii - care este înconjurată cu o barieră defensivă pe care doar încrederea generalizată pare să o poată traversa. Statutul social, măsurat prin consumul cultural și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
suicid al căror obiectiv este acela de a ucide corpul sexuat și de a face să înceteze excitația pubertară invadatoare și nelimitată. În cazul acestor tentative de suicid dificultatea, pentru adolescent, constă în acceptarea transformării pubere a corpului său, în tolerarea excitației psihice deoarece aceasta îi reamintește de o amenințare incestuoasă și în reducerea acesteia la tăcere, printr-un travaliu psihic de dezinvestiri, deplasări, sublimări, tolerând în același timp perioada necesară de așteptare în același timp în care excitarea invadatoare îi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de validitate internă dintre toate strategiile de cercetare, însă are limite majore privind posibilitatea de a generaliza rezultatele găsite la alte categorii de subiecți sau alte contexte de lucru. Un studiu ilustrativ a fost realizat de Chen și Bachrach (2003). Tolerarea comportamentului deviant („free riding tolerance”) indică gradul până la care membrii unui grup mențin o atitudine de cooperare după ce observă că unul s-au mai mulți membri ai grupului adoptă un comportament inoportun, care le poate afecta interesele. Acest fenomen are
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
sine. Acești idoli sunt catalizatorii spre care se îndreaptă impulsiunile negative și instinctuale ale omului decadent, polii ce stimulează obsesiv necesitatea unui mai mult cumulat prin sacrificarea compasiunii și a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care se investește omul decadent, o mască-capcană dincolo de care zeul privește și surpinde același surâs demonic ce tentează, spre a pierde, spița umană în aluncările unei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
educație, în vederea unei morale globale" * conștientizarea drepturilor omului, combinată cu sentimentul responsabilităților sociale * aprecierea acordată ideii de egalitate socială și a celei de participare democratică la procesul de guvernare și luare a deciziilor, în orice moment al existenței * înțelegerea și tolerarea diferențelor culturale și a pluralismului, condiție fundamentală a coeziunii sociale și a păcii mondiale * un spirit al preocupărilor față de celălalt "valoarea centrală a învățământului din viitor" * spirit de colaborare în ideea unei solidarități puternice în fața problemelor lumii pentru care fiecare
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
capabile să ofere indicații statelor în circumstanțe particulare, nici vreo autoritate care să impună sancțiuni în cazul în care ar exista principiile respective. Dată fiind această suprafață subțire a societății internaționale, statele trebuie să se bazeze pe „filosofia relativistă și tolerarea altor sisteme politice fundamentate pe principii morale diferite, ceea ce reprezintă asociatul politicilor bazate pe interesul național și precondiția unei coexistențe pașnice”40. Aceasta a fost, de pildă, metoda de reducere a pericolelor Războiului Rece - cu siguranță, nu prin lupta până la
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În anii ’80, Gorbaciov a încercat să deplaseze baza socială a Partidului Comunist către mica burghezie socialistă. În România, Ceaușescu reușise acest lucru cu cel puțin un deceniu mai devreme, când deschiderea țării către Occident, relaxarea în domeniul polarizării sociale, tolerarea pieței ca sistem de distribuire secundar și acordarea de privilegii intelectualității a făcut ca inclusiv mulți dintre foștii deținuți politici ai perioadei staliniste anterioare să devină susținători ai socialismului românesc în general, ai lui Nicolae Ceaușescu în particular și membri
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lor pentru putere, a fost o sursă puternică de alienare. În fapt, CPUN a reprezentat mai degrabă o negociere a tehnocrației cu grupurile politice anticomuniste radicale provenite din partidele desființate în anii ’40 și activizate imediat după Revoluție, dublată de tolerarea cu amuzament a unor personaje colorate, dincolo de instituirea unei proceduri de luare a deciziilor urgente. Noua guvernare a acceptat, adesea dând impresia că nu din convingere, ci doar pentru a proba deschiderea sa democratică, decizii foarte discutabile luate de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
BM, UE), dar și între actorii individuali. Astfel de diferențe au fost mai ușor acceptate de către Occident pentru că, indiferent de varietatea și calitatea lor, ele împingeau în același sens: schimbarea structurilor comuniste în direcția unor organizări sociale de tip occidental. Tolerarea reciprocă a actorilor occidentali a creat multiple traume și confuzii în țările în tranziție. Strategia tranziției nu putea fi configurată pur și simplu prin preluarea modelului occidental. Fostele țări socialiste s-au confruntat cu o schimbare de un grad de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a două opțiuni ideologice - mitologia intervenției „societății civile” și a reglării prin piața liberă, cu intervenția marginală a statului în „controlul social” - a avut efecte dezastruoase pentru protecția cetățeanului. Noua valoare a libertății a devenit rapid o ideologie justificativă a tolerării abuzurilor, escrocheriilor și corupției cărora populația le-a căzut victimă. Înlocuirea rapidă și excesivă a mecanismelor de control specifice regimului comunist, în care politicul avea un rol-cheie, cu un alt tip de control, bazat pe statul de drept, pe domnia
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
stat au fost falimentate prin fraudă sau pur și simplu prin contracte care ignorau propriul lor interes. Prin fraudarea băncilor s-au produs nu numai sărăcirea deponenților, ci și fraudarea bugetului, nevoit să acopere datoriile. Bancorex este un caz paradigmatic. Tolerarea criminală a jocurilor piramidale este un alt tip de corupție. Fiind susținute în mod fals de către persoane publice importante prin invocarea principiului libertății inițiativei private, statul a intervenit mult prea târziu, după ce o masă mare a populației a fost sărăcită
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mai pe larg, Iluț, 2000). Dragostea companională, în care partenerul îți este prieten, companion, „tovarăș de viață”, cum se mai spune, se manifestă ca o relație mai așezată, rațională, practică, bazată pe încredere, grijă și susținere reciprocă, pe înțelegerea și tolerarea eventualelor ciudățenii și idiosincrasii, altceva decât iubirea pasională, dar nu opusă ei. Tonul rațional se impune în fața pasiunii necontrolate. Viețile celor doi se împletesc uneori până la aproape totală contopire. Dragostea cu acest conținut înseamnă relații mai de durată și echilibrate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
american W.B. Cannon, printr-o serie de studii inițiate pe animale în laborator, a arătat că stressul ca răspuns la stimuli de natură psiho-socială declanșează reacții emoționale specifice. Reacția poate fi activă (de luptă) sau pasivă (de fugă sau tolerare). H. Selye, biolog canadian, consideră că stressul este raspunsul nespecific al organismelor vii la solicitările din mediu. Indiferent de natură modificărilor organice pe care le produc, toate solicitările au o proprietate cumună: impun organismului să se adapteze, să se reorganizeze
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
fi, de exemplu, abuzarea sexuală sau de orice altă natură a copiilor - ci a aceluia bazat pe concesii reciproce. Compromisul acceptabil presupune, Înainte de orice, reciprocitate. Descriindu-și experiența personală În cadrul multiculturalismului american, Michael Walzer, afirmă că toleranța ca atitudine și tolerarea ca practică sunt soluțiile de necontestat ce pot face posibilă coexistența pașnică a grupurilor cu identități, istorii și modele culturale diferite. „Tolerarea nu este o cale spre consensul rațional universal ci, mai degrabă, un necesar modus vivendi.” Acolo unde consensul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Înainte de orice, reciprocitate. Descriindu-și experiența personală În cadrul multiculturalismului american, Michael Walzer, afirmă că toleranța ca atitudine și tolerarea ca practică sunt soluțiile de necontestat ce pot face posibilă coexistența pașnică a grupurilor cu identități, istorii și modele culturale diferite. „Tolerarea nu este o cale spre consensul rațional universal ci, mai degrabă, un necesar modus vivendi.” Acolo unde consensul rațional se relevă imposibil, acolo unde dilemele de ordin acțional sau moral fac rațiunea inoperantă, recursul la toleranță poate realiza compromisul rezonabil
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]