2,536 matches
-
aspru. Îi lipsește veninul, indignarea, pofta de lovi, de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se în arborescență narativă. Proza lui rămîne la o tonalitate minoră, de giumbușlucuri culte hrănite de o erudiție savantă. Și mai e o cauză a impresiei de non-beligeranță pe care o lasă: intuițiile lui sînt abstracte, nu vitale. Autorul se simte bine printre cărți, nu printre oameni, cultura atrăgîndu- l
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
la ea cu o voce tăioasă: —Taci din gură, Kate! Aproape incredibil, dar Kate s-a oprit imediat din plâns. Tăcerea care a urmat părea aproape șocată. De atunci, oricât m-am străduit, n-am mai reușit să reproduc acea tonalitate. Am încercat tot soiul de inflexiuni de genul „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“, dar nimic n-a mers. A continuat să urle nestingherită, cu siguranță gândindu-se: „Ha! O dată m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apel. Doamne! m-am gândit șocată. Relaxează-te! —Of, iartă-mă, Kate, și-a cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui Kate se citea surpriza provocată de această schimbare bruscă de situație. Și-acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să-și țină sub control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
telefon, nu crezi? m-am gândit eu. —Păi, ăăăă... fără nici un motiv. E... ăăă... e grozav! a zis el. Continua să pară surprins. Era clar că se așteptase să refuz să mă întâlnesc cu el. În felul ăsta se explica tonalitatea persuasivă și surprinza generată de calmul cu care acceptasem întâlnirea. Dar acum, cinstit vorbind, ce aveam de câștigat dacă refuzam să mă văd cu el? Voiam să mi se răspundă la vreo câteva întrebări. De exemplu: de ce ai încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că atunci când actele nu aveau să apară la timp, James avea să mă facă să mă simt de parcă și asta era tot din vina mea. Dar cred că totuși ar trebui să ne întâlnim astă-seară, a continuat el cu aceeași tonalitate plină de eficiență, vorbind ca un profesionist de clasă. Timpul înseamnă bani, nu-i așa, James? Dar, cinstit vorbind, avea dreptate. Trebuia să ne întâlnim oricum. Aveam atâtea de discutat. Mi se părea logic. Evident că îmi doream ca totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am lucrat, am primit numai amărâta aia de cotă de maternitate, tu a trebuit să plătești ipoteca, chiria la încă un apartament și... — Ce vrei să spui cu chiria la încă un apartament? a zis el tare și pe o tonalitate deranjată. — Păi, apartamentul în care locuiți tu și... și... Denise, am spus. Aproape c-am murit când i-am pronunțat numele. — Dar m-am mutat înapoi în apartamentul nostru, m-a anunțat James privindu-mă ușor nedumerit. Nu știai? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Denise? Știam că nu trebuia să pun întrebări, dar pur și simplu nu m-am putut abține. Deci ți-a dat papucii? am întrebat. Am încercat să strecor întrebarea în treacăt, dar n-am reușit decât să dau cuvintelor o tonalitate plină de amărăciune. — S-a întors la Mario, Sergio sau cum l-o chema? — Nu, Claire, mi-a răspuns James privindu-mă atent. Eu am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut un obicei din chestia asta. Mă refer la părăsitul femeilor, am adăugat cu răutate, în caz că nu pricepuse. Da, Claire, știu la ce te referi. Tonalitatea vocii lui James lăsa să se înțeleagă că se simțea cumva deasupra situației. Dar că era un tip cumsecade, care era gata să-mi facă pe plac. Eu i-am dat înainte fără să țin cont de nimic. —Oricum, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doară mai mult decât orice altceva. James suporta să fie acuzat de răutate, cruzime și insensibilitate. Dar să-l faci iresponsabil era o lovitură sub centură. Cum ai putut să ne abandonezi? Aveam nevoie de tine. Am terminat pe o tonalitate ridicată și pasională. Apoi a fost tăcere. James a rămas nemișcat - amenințător de nemișcat - preț de-o clipă și un soi de emoție, dar nu una pe care o cunoșteam, i-a scânteiat pe chip. Când a început din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu erau acolo. Păi, ești, am insistat eu. Realitatea era că devenea din ce în ce mai ciudat. —Eu n-am spus decât că aveam nevoie de tine și... — Am auzit ce-ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o voce din care tonalitatea tăioasă și cumva cântată dispăruse brusc. James s-a aplecat peste masă și m-a fixat cu un chip mânios. —„Asta e“, m-am gândit. Sentimentul de ușurare se amestecase cu cel de teamă. Măcar acum aveam să aflu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rămâne cu felul în care tu m-ai făcut să sufăr și m-ai umilit? — Dar niciodată n-am vrut... Păi, nici eu n-am avut intenția să te fac să suferi, mi-a replicat el. Vocea îi căpătase o tonalitate ușor nerăbdătoare. S-a întâmplat pur și simplu. Dar ai spus c-o iubești pe Denise, am zis eu aducându-mi aminte de partea care mă duruse cel mai tare. — Am crezut c-o iubesc, mi-a răspuns cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcut amenințarea mascată din răspunsul lui. —James, am spus nervoasă, tu știi că nu mi-e tocmai ușor. Mă simt în continuare trădată și jignită. Iar sentimentele astea nu o să dispară imediat. Nu, a fost el de acord pe o tonalitate ultraînțelegătoare. Poate că nu imediat. Dar trebuie să faci tot posibilul ca să scapi de ele, nu-i așa? Dacă nu poți să mă ierți, atunci căsnicia noastră nu are nici un viitor. —Știu, am spus aproape părându-mi rău că adusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l fac pe Adam să-mi mărturisească adevărul. Fiindcă nu eram deloc pregătită pentru ceea ce mi-a spus în continuare. Atunci nu putem să fim nimic, mi-a spus el țepos. Am simțit cum panica pune gheara pe mine. Din cauza tonalității din vocea lui. Din cauză că mi-am dat seama că Adam era așa de dezamăgit de mine. Din cauza gândului că nu aveam să-l mai văd niciodată. — Îmi dai numărul tău de telefon? am întrebat dintr-o suflare. Nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
examenele și-o să se întrebe dac-o să aibă puterea să se culce cu profesorul Macauley și-o să-mi pună tot felul de întrebări cretine despre Grecia Antică. În fond, ce știu eu despre Grecia Antică? a zis Anna cu o tonalitate suferindă. Helen crede că fiindc-am lucrat șase luni într-un bar din Santorini, acum trebuie să știu totul despre Zeus și gașca lui. Anna a oftat și s-a apucat să-și strângă lucrurile. Cred că intru și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tai tensiunea sexuală cu cuțitul. Eu am fost cea care a risipit vraja. Asta înainte ca unul dintre noi sau amândoi să ne consumăm în urma unei combustii spontane. —Să vedem dac-am înțeles corect, am spus, încercând să adopt o tonalitate pragmatică. Vii la Londra. Pentru ce? De ce? — Am o slujbă, mi-a răspuns el ca și cum ar fi fost cea mai naturală explicație din lume. Dar cu facultatea cum rămâne? l-am întrebat uluită. Renunți? — Nu, m-a lămurit el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa ceva. —Și nici nu cred că există șanse să se ocupe, i-a replicat Jake cu îngâmfare. Asta dacă nu acceptă comisioanele sub formă de OSL-uri. —Sub formă de ce? a întrebat Hugo, care abia mai reușea să-și mențină tonalitatea politicoasă. Expresia lui Jake era suferindă și nerăbdătoare. —Obiecte de Schimb Local. Un alt punct de interes pentru noi este să îndepărtăm, în faze graduale, modalitățile convenționale de plată, în favoarea meșteșugurilor care pot produce bunuri destinate schimbului. Sau a altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înăuntru. A ridicat însă ochii alarmat, atunci când în cameră s-a auzit un soi de scâncet ascuțit. Zgomotul venea dinspre Lotti, care se legăna de pe un picior pe celălalt, cu capul plecat pe-un umăr și se lamenta fără vreo tonalitate precisă. Tocmai când Hugo începuse să se întrebe dacă e cumva bolnavă, Lotti s-a oprit, a ridicat brusc capul și s-a holbat la el. — Perna e încă la tine, Yogi, l-a certat ea. — A, am înțeles. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gât. —Ei, dacă-mi dai voie să-ți spun, draga mea, mie nu mi se pare că au mâncat prea mult. Durează cam șase luni până când se pune pe picioare o crescătorie de viermi, a lămurit-o Alice cu o tonalitate defensivă. Le place ca hrana să fie puțin putrezită înainte să se apuce s-o devoreze. Trebuie să le dăm și multe alte delicatese. Alice n-a mai adăugat faptul că și ei erau îngrijorați de aparenta lipsă de apetit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zici? —Doamnă, îmi dați voie să vă întreb dacă ați cumpărat Pachetul de Asigurare „Puiul grăbit“ oferit de spitalul Cavendish? — Ce să cumpăr? a urlat Amanda în mijlocul unui spasm. — Am pe monitor detaliile dumneavoastră, doamnă, a continuat operatoarea pe aceeași tonalitate monotonă. Dar se pare că nu ați contractat decât Pachetul Standard de Naștere. Amanda și-a adus aminte destul de vag că se certase cu Hugo pe tema asta. El îi atrăsese atenția că asigurarea „Puiul grăbit“ însemna peste dublul sumei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la o formulă, într-adevăr deloc originală, de deschidere a conversației. Dar trebuia să înceapă de undeva. —OGFO, a răspuns Joss. —Poftim? Alice a tresărit. De ce lătrase Joss? —Oportunități Globale la Ferme Organice, a lămurit-o Joss nerăbdător cu aceeași tonalitate scâncit-nazală. M-am înscris în ’95. Am lucrat în vacanțe în Bosnia, Tibet, Slovenia, în Țara Galilor și-n Albania. Pot să spun „Trebuie să scapi de salteaua de paie“ în șapte limbi diferite. —Îmmm, a spus Alice, încercând să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o să te prezinți pentru divorț. Hugo l-a strâns în brațe pe Theo cu atâta putere că pruncul a țipat. Ce vrei să spui exact cu chestia asta? —Tu ce crezi că vreau să spun? Vocea Amandei căpătase o tonalitate ascuțită și triumfătoare. — Ce vor să spună femeile - sau, ar trebui să zic, mamele - aflate în situația mea? Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
niște vorbe de maximă importanță aveau să fie rostite în curând. Oare era Jake pe punctul s-o anunțe c-o părăsea pentru Jessamy? Știu c-am spus că mă duc la o demonstrație. Vocea lui Jake era blândă. Avea tonalitatea pe care o folosești atunci când te adresezi unui invalid. Dar n-am fost. Am fost... Jake părea jenat, ceea ce era ceva complet necaracteristic. — Am fost... eu... mă văd cu altcineva. —Știu, i-a răspuns Alice calmă. Jake a tresărit. —Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice a înțeles. —Vrei să spui că n-ai fost la nici o ședință? În loc de asta te duceai și te vedeai cu... Tarquin? l-a întrebat Alice scuturându-și o șuviță de păr de pe față. Dumnezeule! Vocea lui Jake avea o tonalitate patetic entuziastă. —Dar, Alice, Tarquin m-a ajutat mai mult decât orice ședință de consiliere. M-a ajutat să mă cunosc. Să înfrunt lucrurile pe care până atunci nu avusesem curajul să le recunosc. —Ca de exemplu? l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
calde mă întrebam dacă nu cumva am fost invitați la un cocktail, și nu la o cină. Între timp, au început să sosească invitații și cred că pe la orele 22.30 salonul răsuna deja de glasuri care se încrucișau pe tonalități și accente dintre cele mai diferite, amestecându-se cu sunetul vaselor și paharelor ciocnite. Cum nu-l cunoșteam decât pe președintele partidului, care ne-a invitat, un evreu scăpat de urgia maghiară, dar nu și de accentul limbii hunilor, răpunzând
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
că e vorba de o înclinare de cap, fie de faptul că mimezi interesul aplecându-te către interlocutor sau dacă zâmbești ori îl susții cu privirea pe cel ce vorbește, iată acestea sunt armele ce îți pot aduce beneficii. Apoi tonalitatea în care vorbești, adică vesel și cu un ritm constant și în cele din urmă cuvintele ce le folosești (dacă nu ești stăpân pe cuvinte tehnice, evită să le folosești). Încearcă să le oferi interlocutorilor tot interesul, ascultă-le problemele
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]