2,542 matches
-
elevului nu este independentă de factorii afectivi și motivaționali; capacitatea de muncă depinde și de nevoile, interesele, dorințele, atitudinile elevului în raport cu activitatea școlară. Desigur, ritmul de apariție a oboselii diferă - arată Al. Roșca - și funcție de conținutul și intensitatea activității, de tonalitatea afectivă a lecției etc. Starea subiectivă de oboseală se poate instala însă uneori și pe fondul monotoniei care duce la saturația psihică a elevului, la fenomenul de plictiseală și neatenție. Oboseala poate de asemenea să semnalizeze uneori o dizarmonie dintre
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
verigă. Se observă din nou că aceste proiecte de joc organizat au fost exersate în timp, că nu sunt născocite doar pentru editarea unei cărți. Și, ca să nu existe nici un dubiu, sunt atașate imagini ale produsului final, în forme și tonalități vesele și incitante, adică fotografii ale jocurilor exersate cu grupe de copii de-a lungul activității de către Veneția Șerban, educatoare pasionată, cu certe calități instructiveducative, aflată într-o perpetuă competență cu sine. Volumul al Veneției Șerban, prin activitățile didactice concrete
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
sau funcțional (în raport cu funcția sau folosința lor: "camera era folosită numai în cazuri speciale"). O descriere poate fi mai mult sau mai puțin detaliată și precisă; obiectivă, sau subiectivă; tipică și stilizată sau, dimpotrivă, individualizatoare; decorativă sau explicativă/funcțională (stabilind tonalitatea unui pasaj, transmițînd informații relevante pentru intrigă, contribuind la caracterizare, introducînd sau întărind o temă, simbolizînd un conflict ulterior); ș.a.m.d. ¶Bal 1977, 1983, 1985; Bonheim 1982; Bourneuf, Ouellet 1975; Debray-Genette 1980, 1982; Genette 1976 [1978], 1983; Hamon 1981
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
electoral intern foarte tensionat și deosebit de torsionat, primele evaluări ale rezultatelor acestor negocieri au fost de natură politică (mai bine zis politicianistă). Accentele politice s-au intensificat și pentru că, în multe State Membre și chiar în perimetrul instituțiilor Uniunii Europene, tonalitățile percepției despre viitorul României ca Stat Membru al Uniunii erau încă impregnate de influența campaniei pentru alegerea Parlamentului European, instalarea unei noi Comisii Europene etc.91 Nu au lipsit nici tendințele "negustorești" ale raportării la rezultatul negocierii de aderare (de
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
despre La dialectique de la durée (Dialectica duratei), publicată în 1936 (deci la un an după publicarea tezei sale de doctorat) în "Thalès"3. Dar această apreciere e mereu ușor polemică. Să ne oprim o clipă asupra acestui articol, a cărui tonalitate este în același timp surprinzătoare și semnificativă. Lupasco scrie, încîntat: "Această carte care se vrea, de la primele pagini, "o propedeutică la o filosofie a odihnei", nu vă lasă deloc să respirați. Totul e dens și rapsodic. Nu putem prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cunoașterii, la ușă, e nici mai mult nici mai puțin decît Ființa; ba mai mult încă, doar Ființa nu poate intra în cu-noaștere; căci, dacă ar intra, adio cunoaștere! Din fericire pentru noi, ea nu intră"15. Recunoaștem bine aici tonalitatea schimburilor între Lupasco și Fondane, vibrînd de pasiune pentru ființă și cunoaștere. Lupasco scrie în mărturia sa: "Pentru Fondane [...] eu logicizam, închideam în universul contradicției, esențialmente logic, tocmai lucrul prin care credea că scapă de logic pentru a ajunge în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dă o extensie specială acestei teme fiind convinsă că toate aspectele relației morală-drept ies mai bine în evidență în analiza conceptelor de vinovăție și pedeapsă. Acesta este unul dintre cele mai bogate capitole ale întregii lucrări, fără să iasă din tonalitatea generală, din organizarea ei de ansamblu. Acesta este capitolul pe care l-am citit cu cea mai mare curiozitate și plăcere. Într-o situație de confuzie (relativă) a problemelor libertății, observ aici în trecere, distincția tehnică riguroasă pe care autoarea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care aparținuse lui Temistocle Solera și în care aduseseră modificări sensibile prin schimbarea personajelor din italieni în francezi. Muncă de adaptare prestata de Verdi s-a soldat cu o muzică unitară și convingătoare. Verdi a menținut pasajele semnificative, coborând uneori tonalitățile (ariile lui Oronte - Gaston, Giselda - Hélène, Păgâno Roger, ca și celebrul terțet). Orchestrația operei a fost rescrisa, semn al unui mai mare rafinament, cu o folosire mai intensă a resurselor orchestrei. Verdi a modificat într-o măsură sensibilă țesătura armonica
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Lady Macbeth, are mai multe ocazii să și dezvăluie individualitatea să specifică și poate unică, în cavatine, arii, cântecul de pahar și scenă nebuniei”. Insistența lui Verdi că rolul Lady Macbeth trebuie să fie interpretat de o cântăreață cu o tonalitate deformata, chiar urâtă, depășea în timp cu mult uzanțele epocii sale. Cand soprana Tadolini a fost distribuită în rolul Lady Macbet, Verdi se plângea: «La Tadolini ha troppe grandi qualità per fare quella parte! La Tadolini ha una figură bella
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
son io, corsaro...“. Remarcabilă este în preludiul operei transpunerea pentru clarinet a melodiei care anticipează pe cea a terțetului final “Più non ți vego“. Cea de al două strofa a imnului “Salve, Allah“ (introdusă după modă franceză) este coborâta în tonalitate minoră în timp ce aria Medorei “Non șo le tetre imagini“ este incrustata cu înflorituri delicate. Partitura dezvăluie în premieră o mare lejeritate și conciziune, dovadă a măestriei compozitorului, nealterate de îngroșări - notabil duetul cabaletta “Tornerai, mă forse spenta“ . În Îl Corsaro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
departe mai atrăgătoare decât ar fi rezultat probabil din utilizarea melosului popular. În tabloul 2 din actul 2 procesiunea se deschide cu un grup de trompetiști care cântă un marș al carui efect tulburător este în mare măsură întărit de tonalitatea caracteristică a unor instrumente lungi și drepte pe care aceștia le utilizează. Că forma ele amintesc de instrumentele antice, iar strălucirea tonurilor lor sunt datorate calibrului tuburilor drepte și parțial faptului că aproape toate tonurile utilizate sunt deschise - acestea sunt
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
deschise - acestea sunt armonici naturale ale tonurilor fundamentale ale tuburilor. Există o inadvertenta între faptul că instrumentele folosite sunt dotate cu vâlve (care nu au fost inventate decât după mii de ani de la momentul desfășurării dramei). Primele trompete cântă în tonalitatea La bemol, în timp ce următoarele trompete cântă în Și natural. Efectul amestecului brusc al celor două tonalități când cel de al doilea grup de trompete intra în scenă este spectaculos. Nu există nici cea mai mica îndoială că impactul marșului triumfal
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
instrumentele folosite sunt dotate cu vâlve (care nu au fost inventate decât după mii de ani de la momentul desfășurării dramei). Primele trompete cântă în tonalitatea La bemol, în timp ce următoarele trompete cântă în Și natural. Efectul amestecului brusc al celor două tonalități când cel de al doilea grup de trompete intra în scenă este spectaculos. Nu există nici cea mai mica îndoială că impactul marșului triumfal din Aida a fost copleșitor, iar peste ani tema muzicală a devenit cea mai populară melodie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
introdus în mod frecvent armonii și sonorități noi. De exemplu, în cel de al treilea act, atunci când Msr. Quickly și Alice relatează povestea stejarului lui Herne, Verdi orchestrează acompaniamentul utilizând patru corni contra fundalului asigurat de un singur piccolo cu tonalitate înaltă. Primul corn este în dialog cu cele două femei în timp ce ceilalți trei corni cântă notele joase evocând căderea nopții, cu o secvență de armonii pe cuvintele sorgon gli spirti vagabondi a frotte (spirite rătăcitoare se ridică în stol) care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și transmisă de televiziune. A doua, "Calul verde", care venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se poate face nimic, așa ne e dat..., n-ai să schimbi tu lumea! Costache: Și ce poți să faci? (Octav nu răspunde nu pentru că n-ar avea un răspuns, ci pentru că tipul de întrebare îl blochează) Mona: (calmînd oarecum tonalitățile) Octav, știi bine că te-am admirat pentru curajul de a ieși în stradă... Dar revolta ta de acum în care reproșezi orice și oricui..., în care biciuiești pe toată lumea... Tu cînd vorbești parcă tragi cu mitraliera! Octav: ...Îmi cer
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Întâlnirea a fost bulversată serios de articolul publicat, în duminica precedentă, de ziarul De Telegraaf, care se intitula Dictatorul. Sub fotografia lui Nicolae Ceaușescu, de pe prima pagină, se afla o coloană lungă a articolului, care se continua în interiorul ziarului, pe tonalități care nu puteau fi acceptate la București. Un reprezentant al acestui ziar era inclus în delegație. Pentru mine era o decizie greu de luat, dacă nu chiar imposibil. M-am retras discret din sală, lăsându-i pe olandezi să se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și în antologii literare, A. reînvie pastelul, despre care, recomandând volumul Zăpezile fierbinți (1976), criticul Eugen Simion scrie că ar fi „forma în care sensibilitatea lui de om al colinelor, discret și melancolic, se exprimă mai bine”. Același timbru, aceeași tonalitate elegiacă se întâlnesc în Copac solitar (1981), unde reflexivitatea însoțește reveriile, iar simbolistica tinde să dea un înțeles mai adânc imaginației plastice. Când și când autorul intră și în tărâmul legendei sau în cel al istoriei, dar fără să depășească
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
presa franceză de specialitate tocmai prin interpretarea originală a unor motive și teme ce valorificau fondul ideatic al folclorului românesc. La Fiancée du silence [Logodnica tăcerii] reia, bunăoară, pe un plan mereu productiv în mentalitatea noastră specifică, mitul mioritic, păstrând tonalitățile simbolic-poematice inițiale. Le Pauvre d’esprit [Săracul cu duhul] exploatează, într-o viziune alegorică modernă, parabola lui Păcală, punând accentul pe resursele creatoare ale naivității de obârșie ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
feminin, amintind de sonetele lui Voiculescu) semnificând misterul „comunicării” religioase, care este comuniune, trăire prin identificare. Următorul volum, File de acatist (1976), conține poezie religioasă: două acatiste, unul dedicat Sfântului Mucenic Ioan Valahul, celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
cascadă „umor în pastile”, truvaiuri sclipitoare, întotdeauna percutant actuale. Va obține, de altfel, un premiu la Festivalul de Umor de la Vaslui (1995). Tot acum, publică romanul Scrisori neparfumate (1995), culegerile de nuvele Shifra Treger (1997), În numele dragostei (1999) ș.a., unde tonalitatea se modifică, prozatorul vorbind despre destinul generației sale ori despre o lume a periferiei, dură, violentă și pătimașă. SCRIERI: Am vrut să scriu, Iași, 1960; Pentru tine, draga mea, București, 1985; Kova tembel, pref. Marin Sorescu, Tel Aviv, 1987; Râsete
ARISTIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
în exil, de Vintilă Horia. În anii ’60 creează Cenaclul de la Neuilly-sur-Seine, pe care îl găzduiește în locuința sa de la Paris. Primele povestiri, datând din 1949, sunt însăilări satirice, plecând de la realitățile dramatice ale exilului parizian anticomunist românesc, tratate în tonalitățile caragialești deja manifeste în presa de coloratură național-țărănistă, susținută de Constantin Vișoianu („Moftul român” ș.a.). În cenaclul său, A. citește, capitol după capitol, prima lui carte, Poveste cu țigani, publicată în 1965 în seria editorială inițiată sub titlul „Caietele Inorogului
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
Îndatoritor, foarte prezent În discursul pe care Îl ține, este o formă supremă de politețe. Pentru el, prietenia nu este decât o temă de o mare bogăție, pe care o cunoaște și o folosește de minune, adaptându-i modulațiile În funcție de tonalitățile fiecărei persoane. Viața lui poartă Însemnul unei personalități de neclintit, de la care obține iertarea prin felul său de a se purta: artist cu artiștii, bătrân cu vârstnicii, copil cu copiii, el va seduce fără să placă, deoarece ne minte În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Odglosy” (Polonia) ș.a. Volumul de debut al lui D., Ares și Eros (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), folosește simbolistica dragostei și războiului pentru evidențierea celor două sfere tematice majore ale poeziei române contemporane: lirica insurgentă, cu tonalitățile sale dinamice (și nu rareori stridente în încercarea de a da veșmânt literar ideologemelor „implicării”), și lirica erotică, cu nesfârșitele sale metamorfoze prilejuite de schimbarea registrelor creatoare. De o parte stau, printre alții, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Geo
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
Poemele lui C. închid o experiență dramatică și definesc un concept existențial arhetipal, cel al „satului-idee” - cum l-a caracterizat Lucian Blaga -, în circularitatea căruia nu sunt integrate decât acele motive lirice capabile să nuanțeze, prin reluarea unor aspecte fundamentale, tonalitățile elegiace ale „plângerii”. E de observat, de altfel, că orice încercare de a depăși această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a rememorării fiind destul de redusă. În vechea
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]