1,385 matches
-
include și inefabilul condiției sale. Dubla ipostază a scriitorului pe care o identificăm în povestirea Un medic de țară cea a doctorului care refuză tratarea pacientului și a pacientului care-și dorește cu disperare să moară vorbește despre ,,spațiul literar topic" kafkian în care doctorii ar înțelege dorința pacienților de a se elibera, de condiția dată, prin moarte. Situația ,,societății topice" în care trăiește Kafka este cu totul alta. În situația lui Blecher dialectica ,,societate topică" vs. ,,spațiul literar topic" poate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a doctorului care refuză tratarea pacientului și a pacientului care-și dorește cu disperare să moară vorbește despre ,,spațiul literar topic" kafkian în care doctorii ar înțelege dorința pacienților de a se elibera, de condiția dată, prin moarte. Situația ,,societății topice" în care trăiește Kafka este cu totul alta. În situația lui Blecher dialectica ,,societate topică" vs. ,,spațiul literar topic" poate fi rescrisă în termenii ,,loc rău" vs. ,,loc bun"166. Bivalența acestor spații este mai mult decât evidentă, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
moară vorbește despre ,,spațiul literar topic" kafkian în care doctorii ar înțelege dorința pacienților de a se elibera, de condiția dată, prin moarte. Situația ,,societății topice" în care trăiește Kafka este cu totul alta. În situația lui Blecher dialectica ,,societate topică" vs. ,,spațiul literar topic" poate fi rescrisă în termenii ,,loc rău" vs. ,,loc bun"166. Bivalența acestor spații este mai mult decât evidentă, în sensul că același loc acționează uneori pozitiv, alteori negativ asupra eului. Odaia, de exemplu, este un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
literar topic" kafkian în care doctorii ar înțelege dorința pacienților de a se elibera, de condiția dată, prin moarte. Situația ,,societății topice" în care trăiește Kafka este cu totul alta. În situația lui Blecher dialectica ,,societate topică" vs. ,,spațiul literar topic" poate fi rescrisă în termenii ,,loc rău" vs. ,,loc bun"166. Bivalența acestor spații este mai mult decât evidentă, în sensul că același loc acționează uneori pozitiv, alteori negativ asupra eului. Odaia, de exemplu, este un astfel de spațiu bivalent
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pregătea pentru el: o intimitae caldă și primitoare se filtra din pereți, prelingându-se pe toate mobilele și pe toate obiectele 167 devine mai târziu o realitate dezirabilă. ,,Locurilor blestemate", așa cum însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
așa cum însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul de care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acum: și ea nu constă în teama de a-si pierde identitatea, ci în neputința de a o face. A nu fi decât tu însuți: iată suferința existențială a eroului 178. Astfel, personajul blecherian refuză grupul de bolnavi din ,,societatea topică" nu-l recunoaște ca fiind grupul său, având deseori tentative de configurare a unor ,,spații relativ topice". În termenii lui Kierkegaard, personajul lui Blecher s-ar putea defini prin ceea ce flosoful danez numea în Boala de moarte, ,,disperarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o face. A nu fi decât tu însuți: iată suferința existențială a eroului 178. Astfel, personajul blecherian refuză grupul de bolnavi din ,,societatea topică" nu-l recunoaște ca fiind grupul său, având deseori tentative de configurare a unor ,,spații relativ topice". În termenii lui Kierkegaard, personajul lui Blecher s-ar putea defini prin ceea ce flosoful danez numea în Boala de moarte, ,,disperarea de a nu voi să fii tu însuți sau de a voi să scapi de sine"179. Disperarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reprezintă fără îndoială tentativa de evadare din grupul de bonavi cu care nu dorește să se identifice. Modalitatea în care percepe personajul realitatea ca fiind ilogică este de asemenea o expresie a negării grupului. Albul ghipsului ca reper al ,,societății topice" din care face parte sufocă lumea personajului, singura pseudo-deviație cromatică pe care acesta și-o îngăduie fiind roșul, această alternanță trădând de fapt aceeași imposibilitate a eu-ului de a fi altceva decât eu sau în termenii lui Maingueneau eul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mică schimbare în decor: în timp ce toate obiectele și întreaga piațetă își păstra culoarea albă, iată că pe Casa de Depuneri cupola deveni roșie..."180. Ceea ce nu-i oferă exteriorul enunțătorului din Vizuina luminată îi este oferit de interior ,,spațiu relativ topic", în care personajul își regăsește liniștea: ,,... mă întreb adesea cu mare emoție care poate fi sensul acestei continue iluminări interioare și a câta parte din lume o constituie dânsa..." 181. Cel care generează durerea fizicul dă naștere unui ,,spațiu relativ
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care personajul își regăsește liniștea: ,,... mă întreb adesea cu mare emoție care poate fi sensul acestei continue iluminări interioare și a câta parte din lume o constituie dânsa..." 181. Cel care generează durerea fizicul dă naștere unui ,,spațiu relativ topic". Astfel, interiorul corpului este perceput ca o nouă lume în care personajul călătorește, aici fiind și sediul tuturor reveriilor. Toate ,,spațiile relativ topice" se vor desprinde de aici, în exterior putându-se recunoaște spații sinonime ale acestuia odăi, grote, pivnițe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
parte din lume o constituie dânsa..." 181. Cel care generează durerea fizicul dă naștere unui ,,spațiu relativ topic". Astfel, interiorul corpului este perceput ca o nouă lume în care personajul călătorește, aici fiind și sediul tuturor reveriilor. Toate ,,spațiile relativ topice" se vor desprinde de aici, în exterior putându-se recunoaște spații sinonime ale acestuia odăi, grote, pivnițe etc.: În clipa în care scriu, pe mici canaluri obscure, în râulețe vii, șerpuitoare, prin întunecate cavități săpate în carne, cu un mic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
definiției pe care Maingueneau o dă, în același studiu, scriitorului ca ,,o persoana care nu-și găsește locul și trebuie să-și construiască teritoriul propriei opere chiar pe această lipsă"184. În mod evident, grupul de bolnavi impus de ,,societatea topică" nu este recunoscut de scriitor, în spațiul literar, în boală și suferință acesta nu vede decât o situație trecătoare pe care nu o ridică la niciun rang ilustru ca de exemplu ,,nobilă și admirablă inspiratoare în artă"185. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vieții, realitatea s-a deplasat cu câțiva centimetri, adică a ,,ieșit din minți" și a dat astfel de forme cu totul extraordinare 186. Astfel, modalitatea pe care Blecher o găsește pentru a se raporta în același timp la ,,societatea deosebit de topică" și la ,,spațiul literar relativ topic" care devine o copie a ,,societății topice" o relalitate care și-a ,,ieșit din minți dând naștere unor forme noi, extraordinare" este ceea ce alimentează, în fapt, actul creației blecheriene. Textul Viziunii luminate, se va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
câțiva centimetri, adică a ,,ieșit din minți" și a dat astfel de forme cu totul extraordinare 186. Astfel, modalitatea pe care Blecher o găsește pentru a se raporta în același timp la ,,societatea deosebit de topică" și la ,,spațiul literar relativ topic" care devine o copie a ,,societății topice" o relalitate care și-a ,,ieșit din minți dând naștere unor forme noi, extraordinare" este ceea ce alimentează, în fapt, actul creației blecheriene. Textul Viziunii luminate, se va scrie prin rețeta pe care însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și a dat astfel de forme cu totul extraordinare 186. Astfel, modalitatea pe care Blecher o găsește pentru a se raporta în același timp la ,,societatea deosebit de topică" și la ,,spațiul literar relativ topic" care devine o copie a ,,societății topice" o relalitate care și-a ,,ieșit din minți dând naștere unor forme noi, extraordinare" este ceea ce alimentează, în fapt, actul creației blecheriene. Textul Viziunii luminate, se va scrie prin rețeta pe care însuși autorul lui o propune: Ei bine, tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
te ocupi''de dânsa cât mai atent. Cât mai atent, cât mai de-aproape. Până la sesizarea ei în cele mai mici fibre 187. Scriitura blecheriană sesizează în detaliu suferința, originea tuturor paratopiilor fiind aici. Iată, de exemplu cum restricțiile ,,societății topice" din care provine, ,,ale eu-lui topic", reușesc să creeze, paradoxal, prin conștientizarea acestora, ,,spații relativ topice", ,,paratopii", în care ,,el-ul" se manifestă în toată splendoarea sa: Știam acum ,,conturul" durerii și nu-mi mai rămânea decât, cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
atent. Cât mai atent, cât mai de-aproape. Până la sesizarea ei în cele mai mici fibre 187. Scriitura blecheriană sesizează în detaliu suferința, originea tuturor paratopiilor fiind aici. Iată, de exemplu cum restricțiile ,,societății topice" din care provine, ,,ale eu-lui topic", reușesc să creeze, paradoxal, prin conștientizarea acestora, ,,spații relativ topice", ,,paratopii", în care ,,el-ul" se manifestă în toată splendoarea sa: Știam acum ,,conturul" durerii și nu-mi mai rămânea decât, cu ochii închiși, să-l urmăresc ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ei în cele mai mici fibre 187. Scriitura blecheriană sesizează în detaliu suferința, originea tuturor paratopiilor fiind aici. Iată, de exemplu cum restricțiile ,,societății topice" din care provine, ,,ale eu-lui topic", reușesc să creeze, paradoxal, prin conștientizarea acestora, ,,spații relativ topice", ,,paratopii", în care ,,el-ul" se manifestă în toată splendoarea sa: Știam acum ,,conturul" durerii și nu-mi mai rămânea decât, cu ochii închiși, să-l urmăresc ca pe o bucată muzicală, și să caut a ,,asculta" atent toate variațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și diversitățile unei bucăți de concert cu aceleași reveniri și cu aceleași teme, pe care le descopeream în compoziția durerii exact ca în muzica ce o ascult 188. Iată, așadar, una dintre ipostazele el-ului nomad manifestată în urma conștientizării ,,realității topice". Încă o ipostază generată de conștientizarea eu-ului de a nu fi decât eu este cea în care acesta se identifică cu actorii de comedie aflați în situația de a înfrunta personaje net superioare lor În comediile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
urmă promisiune 191. Ipostaza de bolnav în care eu-ului i se permite să râmână, generează de fapt nomadismul el-ului. În Întâmplări în irealitatea imediată, cinematograful, panopticum-ul cu figuri de ceară și bâlciul devin, de asemenea, ,,spații relativ topice". În aceste spații el-ul se manifestă, caracterizat fiind de o libertate nefirească: Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă într-atâta atenția, încât să-mi închipui dintr-odată că mă plimb prin parcurile de pe ecran
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fiind aceea a nomadului, a celui care caută în permanență locul potrivit. În acest sens, caracterizarea pe care i-o face menajera naratorului-personaj din Vizuina luminată ,,domnul care pleacă în fiecare dimineață în excursie" este exemplară. Revenind la distincția ,,societate topică" vs. ,,spațiul ,,literar topic", observăm faptul că ,,paratopia spațială", în romanele lui Blecher, ia forma locurilor care se găsesc în ,,societatea oficială"196. ,, Locurile bune" și ,,rele" care dintr-o anumită perspectivă seamănă atât de bine între ele, încât par
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a celui care caută în permanență locul potrivit. În acest sens, caracterizarea pe care i-o face menajera naratorului-personaj din Vizuina luminată ,,domnul care pleacă în fiecare dimineață în excursie" este exemplară. Revenind la distincția ,,societate topică" vs. ,,spațiul ,,literar topic", observăm faptul că ,,paratopia spațială", în romanele lui Blecher, ia forma locurilor care se găsesc în ,,societatea oficială"196. ,, Locurile bune" și ,,rele" care dintr-o anumită perspectivă seamănă atât de bine între ele, încât par unele și aceleași, malefic-benefice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
unele și aceleași, malefic-benefice, infernale și deopotrivă paradisiace: toate sunt locuri închise, secrete, supraîncărcate de obiecte ieșite din uz, uitate sub straturi groase de praf și de care imaginația naratorului leagă un anumit mister 197 alcătuiesc fără îndoială ,,spațiul literar topic", ,,paratopia spațială", acel loc în care ,,el-ul nomad" se poate manifesta fără constrângeri. ,,Societatea oficială" ascunde acele ,,locuri în stradă, în casă sau în grădină"198 ,,spațiile paratopice" care provoacă uneori crizele naratorului-personaj, alteori o stare de euforie inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]