1,605 matches
-
fel a fost format și hipocoristicul Vlaiotă (Vlajo, din Vladimir, + -otă), devenit, prin simplificarea grupului consonantic inițial, Laiotă. Vlajo stă și la baza rom. Vlaicu. Varianta romînizată fonetic Laio, Laiu (există în prezent numele de familie Lăiu) se regăsește în toponimele Laiul, Gîrla Laiului, Laia Mare, Dealu Laiului, Lainici etc. Probabilitatea ca la baza numelui Laiotă să stea apelativul romînesc vechi lai, „negru“, este mai mică, nu imposibilă (după modelul Albotă etc.), dar deocamdată destul de rar reprezentată. Varianta Laita (munte și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
termeni geografici adecvați toponimizării), mai ales că și alte populații care au trăit în zonă foloseau apelative asemănătoare fonetic și semantic. Reflexul fonetic este, evident, slavo-romîn, cel puțin pentru varianta Lotru și derivatele sale. Ar fi încă un caz de toponim moștenit „reconfigurat“ de romîno-slavi (alături de Dierna > Cerna, Berzovia > Bîrzava, Pathisu-Tisa). Lugoj Este numele unui municipiu din județul Timiș, de la care s-au format, prin polarizare, toponimele Lugojel (sat în județul Timiș), Cîmpia Lugojului și Dealurile Lugojului. Este atestat, începînd cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cel puțin pentru varianta Lotru și derivatele sale. Ar fi încă un caz de toponim moștenit „reconfigurat“ de romîno-slavi (alături de Dierna > Cerna, Berzovia > Bîrzava, Pathisu-Tisa). Lugoj Este numele unui municipiu din județul Timiș, de la care s-au format, prin polarizare, toponimele Lugojel (sat în județul Timiș), Cîmpia Lugojului și Dealurile Lugojului. Este atestat, începînd cu secolul al XIV-lea, sub formele Lucas, Lugas, Lwgos, Logos, Lugos. Inițial a fost întemeiat Lugojul Romîn, (Olah Lugos, Wallachisch Lugosch), pe malul drept al Mureșului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un *logoz, *logoj. Maramureș Este numele unei provincii istorice romînești din care au plecat, potrivit legendei, Dragoș și ceata lui, au trecut munții și au constituit ca stat („au descălecat“) Moldova. Județul cu reședința la Baia Mare poartă același nume, iar toponimele Depresiunea Maramureșului și Munții Maramureșului sunt formate de la aceeași bază, prin polarizare. Popular se pronunță și Maramurăș, Maramores și Maramorăș, iar locuitorii își zic, ei înșiși, maramoroșeni sau chiar moroșeni. Începînd cu secolul al XII-lea sunt atestate variantele Maramors
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la adjectivul rom. mare și de la substantivul mure (care are și sensul de „negru“, vezi oaie mureșă „neagră“), putînd intra în aceeași serie onomasiologică cu Cerna și în seria formală Rareș, Țepeș, Lapteș, Brînzeș, Floareș, Verdeș. Atestarea în vecinătate a toponimului Marosháza, care desemnează o pădure, și a unui toponim Marospatak, lîngă Strigon, pare a înclina balanța spre un radical antroponimic. În cazul acesta, numele ar putea avea doi formanți antroponimici, explicabili dacă Maros ar fi fost fiul Marei (deci „al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
are și sensul de „negru“, vezi oaie mureșă „neagră“), putînd intra în aceeași serie onomasiologică cu Cerna și în seria formală Rareș, Țepeș, Lapteș, Brînzeș, Floareș, Verdeș. Atestarea în vecinătate a toponimului Marosháza, care desemnează o pădure, și a unui toponim Marospatak, lîngă Strigon, pare a înclina balanța spre un radical antroponimic. În cazul acesta, numele ar putea avea doi formanți antroponimici, explicabili dacă Maros ar fi fost fiul Marei (deci „al lui Mareș al Mariei“); sau tatăl Mariei, care a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Șarul (< v. sl. șar, „culoare“ - vezi Neagra Șarului), Balta Verde, Zelena (< sl. zelena, „verdea“), Vînăta etc. Mehedinți Este numele județului cu reședința în municipiul DrobetaTurnu Severin și a unuia dintre vechile ținuturi istorice romî nești. Prin polarizare, au fost formate toponimele Munții Mehe dințiului, Podișul Mehedințiului, Geoparcul Platoul Mehe dințiului. Din aceeași familie etimologică fac parte, probabil, toponimele Mehadia (sat în județul Caraș-Severin), Mehadica (sat în județul Caraș-Severin și rîu, afluent de dreapta al rîului Belareca), Dosul Mehadiei (culme în Munții
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Este numele județului cu reședința în municipiul DrobetaTurnu Severin și a unuia dintre vechile ținuturi istorice romî nești. Prin polarizare, au fost formate toponimele Munții Mehe dințiului, Podișul Mehedințiului, Geoparcul Platoul Mehe dințiului. Din aceeași familie etimologică fac parte, probabil, toponimele Mehadia (sat în județul Caraș-Severin), Mehadica (sat în județul Caraș-Severin și rîu, afluent de dreapta al rîului Belareca), Dosul Mehadiei (culme în Munții Semeni cului), Mehedința (sat în județul Prahova și vîrf în Subcarpații Prahovei). Unii cercetători fac legătura între
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mehadia (sat în județul Caraș-Severin), Mehadica (sat în județul Caraș-Severin și rîu, afluent de dreapta al rîului Belareca), Dosul Mehadiei (culme în Munții Semeni cului), Mehedința (sat în județul Prahova și vîrf în Subcarpații Prahovei). Unii cercetători fac legătura între toponimul Mehadia și numele antice Ad-Mediam, Me-ad-diam. Alții pun la baza acestuia un radical slav sau maghiar, urmat de sufixul -adia; unul dac, *mede; magh. méh, „albină“ + -id + -ia; sl. muha, meha, „muscă“. Nici unul dintre aceștia nu și-a articulat suficient
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kiss-Miháld (în documente apar mai tîrziu formele Mehedyka, Mehadyka, Mehadika, Mihedyka). În același mod s-ar explica și numele de sat Mehedia care a existat în județul Vaslui, precum și numele Mehadia din Banat. De la acesta s-ar fi putut forma toponimul Mehedinți (cele două locuri s-au găsit o perioadă îm preună în Banatul de Severin), cu sufixul antroponimic -inți, care formează nume de grupuri umane (ca Binținți < Bincze, Berlinți < Berlea, Negrinți < Negru, Niculinți < Micula, Nicolinți < Nicola, Stroinți < Stroia), inclusiv pornind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixul antroponimic -inți, care formează nume de grupuri umane (ca Binținți < Bincze, Berlinți < Berlea, Negrinți < Negru, Niculinți < Micula, Nicolinți < Nicola, Stroinți < Stroia), inclusiv pornind de la proveniența lor locală (Dunărinți, Mărgininți). Numele de persoană originar ar putea fi, cel puțin pentru toponimul din Moldova, Mehed (diminutiv Mehedko, reflexul slav al lui Methodius). N-ar fi exclusă o soluție combinată, adică un nume de persoană, de fapt un supranume, Méhed (< meh, „albină“), și sufixul de grup antroponimic inți, formația fiind, evident, romînească, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
meh, „albină“), și sufixul de grup antroponimic inți, formația fiind, evident, romînească, iar baza antroponimică provenind din maghiară (indiferent de etnia purtătorului numelui). Nu trebuie uitat că emblema ținutului (și apoi a județului) Mehedinți are, ca simbol, o albină. Moldova Toponimul a desemnat, pînă în 1859, unul dintre principatele (voievodatele) romînești, apoi o provincie a Romîniei unite și, de curînd, statul independent vecin, Republica Moldova. Rîul Moldova izvorăște din Bucovina și se varsă în Siret. În apropierea izvorului său, în județul Suceava
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de aceea, utile pentru analiza etimologică a acestuia sunt numele: Molid (sat din județul Suceava), Moletișu (vîrf în Munții Gilăului), Moldoviș (pisc de munte în Vîlcea), Molda, Moldea (nume de bărbați cu atestări vechi), Moldișul (pîrîu în Prahova), Valea Moldișului (toponim în Maramureș), zoonimul legendar Molda (cățeaua eponimă a „descălecătorilor“ străvechii forme statale a Moldovei), Măldăeni (localitate în Teleorman). De asemenea, apelativele destul de problematic semnalate, moldău, „ridicătură de pămînt, deal“, măldiș, (a sta măldiș „a sta rezemat“), mulduon (mere mul duoane
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelative din limbile populațiilor care au trăit laolaltă cu romînii, o serie de cercetători, de la cronicari și pînă la cercetătorii contemporani, au propus etimoane diferite pentru acest nume, aparținînd limbii romîne, substratului, limbii germane sau limbii slave. Finala -ova încadrează toponimul într-o serie bogată de nume (Craiova, Sadova, Brabova, Glogova etc.) de așezări umane sau obiecte geografice fizice (ape, aspecte geomorfologice), ale căror etimoane aparțin limbii slave (sufixul -ov, -ova poate arăta posesia, apartenența, dacă e atașat unui nume de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din Cehia (astăzi, Vltava) încurcă un pic lucrurile, întrucît baza romînească de la care s-ar fi format acest hidronim nu putea exista acolo. În schimb, în ambele teritorii putea avea loc o influență germană, ceea ce susține părerea celor care derivă toponimul din germ. Molde (Mulde), „albie, trecătoare“, însoțit de substantivul atribut Au, Aue, „șes, cîmpie“ (interesant este că omonimul ceh a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere pe teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim absolut (simplu). Evoluția Moldeova > Moldova este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că numele Molde și Mulde ar fi putut desemna inițial mina la care lucrau sașii (care era
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cursul lui integral (așa cum o dovedește logica genezei și a dezvoltării procesului de toponimizare prezentată în prima parte a lucrării). Reproșurile privind un anumit anacronism între momentul colonizării săsești în zonă (începutul secolului al XIV-lea) și primele atestări ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau asemănătoare în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența săsească locală
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
privind un anumit anacronism între momentul colonizării săsești în zonă (începutul secolului al XIV-lea) și primele atestări ale toponimelor implicate în parcursul etimologic (sfîrșitul secolului al XIII-lea) se bazează pe dovezi și argumente indirecte. În schimb, existența unor toponime și chiar a unor apelative identice sau asemănătoare în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în teritorii îndepărtate, care nu au legătură cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon un posibil plural *moldavă a lui moldă, moldău, devenit Moldaua („valea pietroasă“), și evoluat fonetic (din cauza vocalei labiale u) și ana logic (prin încadrarea în seria numeroaselor toponime slave terminate în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon un posibil plural *moldavă a lui moldă, moldău, devenit Moldaua („valea pietroasă“), și evoluat fonetic (din cauza vocalei labiale u) și ana logic (prin încadrarea în seria numeroaselor toponime slave terminate în -ova, -ava) la Moldova. Pentru a doua variantă, care ni se pare mai plauzibilă, traseul etimologic ar fi pornit de la mold, moldă, moldău, cu sensul de „ridicătură de pămînt, piatră“, și ar fi trecut prin ipostazele Mold
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mold, moldă, moldău, cu sensul de „ridicătură de pămînt, piatră“, și ar fi trecut prin ipostazele Mold, Moldă, Moldău (un munte de lîngă Cîmpulung Moldovenesc se numește Muldău, Moldou, iar în Teleorman este o localitate Măldăeni); apariția în documente a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi trecut prin ipostazele Mold, Moldă, Moldău (un munte de lîngă Cîmpulung Moldovenesc se numește Muldău, Moldou, iar în Teleorman este o localitate Măldăeni); apariția în documente a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar în Teleorman este o localitate Măldăeni); apariția în documente a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua de slavi, așa cum sunt utilizate și astăzi. Evident, așa cum se întîmplă frecvent cu etimologiile, îndeosebi cu cele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua de slavi, așa cum sunt utilizate și astăzi. Evident, așa cum se întîmplă frecvent cu etimologiile, îndeosebi cu cele privitoare la toponime, discuția rămîne deschisă și așteaptă noi probe și argumente pentru o soluție sau pentru alta. Moșna Este numele a trei pîraie (unul afluent de dreapta al Prutului, altul afluent de stînga al Tîrnavei și al treilea afluent de stînga al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]