1,558 matches
-
se odihnească nici chiar la Azuchi. Războinicii sosiseră abia în acea dimineață și aveau chipurile încă obosite și pline de noroi. Hideyoshi spuse: Dacă vin cu mine cincizeci de călăreți, vor fi de ajuns. O spusese abia după ce călăreții cu torțe porniseră în fruntea procesiunii. Prin urmare, aproape toți soldații aveau să rămână pe loc. — E periculos, interveni Kyutaro. Cincizeci de călăreți sunt prea puțini. Drumul pe care veți merge la noapte trece prin apropierea Muntelui Ibuki, iar acolo s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi porni călare, însoțit de pajii săi și de vreo treizeci de călăreți. În acel moment, ar fi putut suna din corn, dar împrejurările interziceau folosirea semnalelor sonore sau a torțelor. Yahei primise evantaiul auriu de comandă de la Hideyoshi și, din șa, îl legănă o dată, apoi a doua oară și a treia. La acest semnal, armata de șapte sute de oameni începu să înainteze, încet. Apoi, frontul coloanei schimbă direcția și, cotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, în panică. Ridicând glasul, Genba îl întrebă: — Ce ai de raportat? În starea sa de agitație, omul nu putea descrie concis situația. — Au apărut o mulțime de torțe și focuri de-a lungul drumului din Mino până-n Kinomoto și înaintează într-un șir roșu, îngrijorător. Seniorul Katsumasa crede că nu poate fi decât o manevră a inamicului. — Cum?! O linie de foc pe drumul din Mino? Genba părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin bezna de smoală a cărării de munte. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră, nu aprinseră nici o torță, pentru a împiedica inamicul să descopere unde se aflau. În schimb, se poticneau pe potecile înguste, la lumina fitilelor și a stelelor. Comparându-le mișcările în timp, Genba trebuie să fi început ridicarea taberei tocmai când Hideyoshi urca Muntele Chausu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încă nu se luminase, se sculă și plecă. În ziua aceea, primul și al doilea detașament ajunseră la Gifu. Hideyoshi fu întâmpinat de Shonyu și fiul său și, curând, castelul se umplu de uriașa armată, pe dinăuntru și pe dinafară. Torțe și focuri de tabără luminau cerul nopții deasupra Râului Nagara. În depărtare, unitățile a treia și a patra se vedeau mergând fără oprire spre răsărit, cât fu noaptea de lungă. — De mult nu ne-am văzut! Glasurile răsunară la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unele subtitluri întâlnim și momente de amărăciune ale autorului, fapt care ne face să ne solidarizăm cu el și să suferim și noi, dar întâlnim și momente extrem de emoționante de la unele întâlniri de promoție, precum și întâlniri cu foștii elevi, adevărate torțe de lumină răspândite pe tot cuprinsul țării. Cu texte scurte, fluente și bine scrise într-o curată și corectă limbă română, foarte ușor de înțeles chiar și de oameni cu mai puțină școală, „LUMINA EDUCAȚIEI” umple un gol și slujește
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță în mână pe taluzul care ocrotește albia colectorului până la vărsarea în râul rece și negru, să-i privească, o clipă, pe fiecare, sute, o mie, o clipă pe fiecare. I-ar privi doar o clipă, pe fiecare. Până la urmă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se, neputincios, s-au stins, dintr-odată, ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintr-odată, ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții. Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șandramaua purgatoriului și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brambura pe străzi și, mai departe, pe câmpuri, sinucis sau ucis în noaptea care a fost n-a fost și tot continua,neobosită, neîncheiată. Dacă i-aș aduna pe toți pacienții lui Marga în noaptea asta, înșirați cu câte o torță în mână, pe coama taluzului, la colector, până la vărsarea în râul rece, negru... printre ei, l-aș descoperi. Da, aș recunoaște unul ca el, ca mine, ar trebui să pot atâta lucru. Anatol Dominic Vancea implicat? Fanfaronul, gogoașa, palavragiul cabotin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mari și albi. ...Pe străzi, pustiu. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
domnul Dominic alb, ascuțit, misiunea prea aspră pentru puterile lui. Coloanele de torțe subțiri, poate doar niște mari lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lumânări lunguiețe. Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit iarăși mieunatul acela, scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Cerul ardea, stofa începuse să ardă, mănușile, mătasea de la gât. Domnul Dominic încă zâmbea când s-a auzit așa, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surd, așa că, dacă aveți ceva de spus... — Zău, nu... Ridicați‑vă! îmi spune femeia de lângă mine și mă împunge destul de tare cu hârtia din mână. Mă ridic foarte încet și simt asupra mea două sute de perechi de ochi, ca niște torțe. Nici nu îndrăznesc să mă uit în zona în care sunt Tom și Lucy. Nici la mama și la tata. În viața mea nu m‑am simțit atât de penibil. — N‑am nimic de zis! Zău! Eu doar... Ridic neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și mai cunoscută și e condusă de un bărbat care arată precum Confucius, pe nume Domnul Zhao Taimo. Deși Domnul Zhao Taimo are înfățișarea lui Confucius, nu e deloc un bărbat al tradiției, ci unul cu educație occidentală. El este torța care luminează perioada timpurie a vieții lui Yunhe. Mai târziu, Doamna Mao refuză să-i recunoască vreun merit în călăuzirea ei. Își asumă ea însăși toate meritele. Asta din cauză că lumea vrea ca ea să-și demonstreze originea proletară. Însă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Așa îi place lui Zi-zhen să exerseze, zice ea. Apropo, tovarășă Lan Ping, Zi-zhen e țicnită rău. Mă lua cu ea când se antrena. Îi plăcea la nebunie să o facă noaptea. Mai ales în nopțile fără lună. Aprindea zece torțe la o distanță de vreo sută de yarzi, apoi trăgea în ele cu două pistoale. Pac pac pac, pac pac pac... Zece gloanțe, zece torțe doborâte. Apoi mă punea să-i așez alte zece torțe, apoi încă zece... Pac pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plăcea la nebunie să o facă noaptea. Mai ales în nopțile fără lună. Aprindea zece torțe la o distanță de vreo sută de yarzi, apoi trăgea în ele cu două pistoale. Pac pac pac, pac pac pac... Zece gloanțe, zece torțe doborâte. Apoi mă punea să-i așez alte zece torțe, apoi încă zece... Pac pac pac, pac pac pac... Elevele o observă pe fata din Shanghai de parcă ar privi cum jupoaie un țăran pielea unui șarpe. Fata refuză să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nopțile fără lună. Aprindea zece torțe la o distanță de vreo sută de yarzi, apoi trăgea în ele cu două pistoale. Pac pac pac, pac pac pac... Zece gloanțe, zece torțe doborâte. Apoi mă punea să-i așez alte zece torțe, apoi încă zece... Pac pac pac, pac pac pac... Elevele o observă pe fata din Shanghai de parcă ar privi cum jupoaie un țăran pielea unui șarpe. Fata refuză să se lase manipulată. Ce femeie! Ce eroină! Lan Ping își umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]