2,332 matches
-
trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în fruntea grupului pornit în căutare. Khaba, primul în rând, își opri calul și, încruntându-se, îl cercetă din cap până în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cercetă din cap până în picioare. Pe fața arogantă a lui Odolgan, ce venea în spatele lui, apăru o expresie de mare uimire: — Pe Sfânta Sabie! exclamă. Gualfard se oprise și el și îl cerceta curios. în scurt timp, întregul grup traversă torentul și se adună în jurul lui Balamber. îl studiau și unii și alții din toate părțile, cu un soi de silă amestecată cu teamă, de parcă le-ar fi apărut înainte o creatură monstruoasă, dacă nu chiar un demon. El se zburli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
familia lui și încă și mai mult pentru scroafa lui. — Să se salveze, izbucni Odolgan. Chiar nu cred. Râul era umflat, curentul era vijelios, nu avea nici o speranță. Gualfard reapăru pe buza povârnișului și, împungându-și calul, coborî iute către torent. Geremar îl urmă curând. într-o clipă, nobilul burgund ajunse lângă huni. Chiar ai avut noroc, n-am ce să zic, făcu el către Balamber. Cum nu, spuse sentențios Odolgan, care știa câteva vorbe în dialectul germanic al burgundului. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își îndemnă dereșul și, cu o mișcare scurtă a brațului, porunci oamenilor ce erau cu el să pornească. Cei patru huni și burgunzii rămași cu ei mai zăboviră câteva clipe, urmărindu-i cum se îndepărtau, în trap ușor, pe malul torentului, apoi Geremar i se adresă lui Balamber: — Bine, spuse, trăgând de hățuri și întorcând calul; așadar, vânătoarea începe din nou. Să căutăm să rezolvăm repede problema asta. Struni calul și, din câțiva pinteni, îl făcu să o ia iarăși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei zone întinse, acoperite cu iarbă, ușor în pantă, bătută de tramontana; pe latura opusă, zidul înconjurător se termina cu un turn de supraveghere, cu temelia înfiptă într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale, închise ochii și adormi. 32 în lumina leneșă și lăptoasă a unor zori fără soare, războinicii hiung-nu își ridicaseră tabăra, în tăcere, cu binecunoscuta eficiență. Urcați în șaua mărunților cai mongoli, se deplasau pe două rânduri, de-a lungul torentului, în vreme ce ecoul tunetului stăruia huruitor deasupra văii - un tub ca un intestin întortocheat, săpat între stâncării înalte și împădurite. De puțină vreme, o ploaie subțire pornise să cadă fără convingere, ropotind peste vegetație cu un zgomot ușor. în aerul umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zăcea ascuns în grabă într-un pâlc de arbuști, la marginea drumeagului. Văzând întunericul ce se întindea tot mai adânc asupra văii, nu le mai rămăsese altceva de făcut decât să amâne ascensiunea și să-și instaleze tabăra pe malul torentului, iar pentru el tot acest timp era timp pierdut. — Ieri ați insistat să veniți, îi aminti sec prietenului său. Atunci, curaj! Trimite-l înainte pe Odolgan. — E rănit. Nu vrea să recunoască, dar probabil că piciorul îl doare tare. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe al său într-acolo; Sebastianus fu obligat să o imite și își îndreptă pentru prima oară un gând către Lidania, întrebându-se dacă ajutorul lui Maliban îi va fi de ajuns ca să reușească și ea. în adânc curgea un torent pe al cărui mal stăteau în așteptare câțiva cercetași. Valea era atât de adâncă și vegetația pe cei doi versanți atât de deasă, încât în ceasul acela lumina soarelui pătrundea cu mare greutate. Aerul era umed și mirosea a nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și vegetația pe cei doi versanți atât de deasă, încât în ceasul acela lumina soarelui pătrundea cu mare greutate. Aerul era umed și mirosea a nămol. Roiuri de insecte minuscule le zumzăiau pe deasupra capului. Urmându-i pe cercetași, coloana urcă torentul pe o distanță de circa jumătate de milă, ținând caii cu copitele în apă. Nimeni nu vorbea, însă foarte curând Sebastianus distinse, mai întâi în șoaptă, apoi tot mai intens, ecoul unui bubuit depărtat. Soarele apunea și, pe când lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în schimb, o porțiune mare de loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pădurea din jur atârnau amenințătoare asupra lacului, dinspre fiecare latură a sa, și se reflectau ca într-o oglindă în suprafața sa perfect netedă, conferindu-i în ceasul acela o culoare metalică, tristă. Frediana își scoase calul din albia torentului și conduse coloana în interiorul taberei. Bărbații care erau deja acolo le veniră în întâmpinare cu strigăte de salut, primindu-și tovarășii ce se întorceau din misiune și întrebându-i cum a decurs. Nu fără surprindere, Sebastianus constată că în mijlocul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Belial! Hotărât, era prea mult pentru Balamber. Făcând încă un pas îndărăt, ca să se sustragă acelui contact ce-i făcea silă, trase sabia și, surd acum la strigătul lui Canzianus, o ridică să lovească, vrând să pună capăt acelui torent de implorări obositoare. Dar își opri mâna în aer: nu, nu-și va murdări sabia cu sângele unei ființe atât de mizerabile. Aceeași pedeapsă, ai spus? Bine. Fie cum vrei! Dădu imediat ordin să se ridice un alt rug, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre pietre suna ca un cântec molcom și cuceritor ce părea să-i cheme pe toți la odihnă și la a lăsa deoparte toate grijile. Rezemat de un copac, Vitalius cerceta grâul încă fraged, mușcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în podea acoperită cu un grătar, explicându-le că pe acolo se cobora în pivniță, unde erau conservate provizii ce le-ar fi permis să reziste chiar și la un asediu mai lung; în afară de asta, pivnița era construită deasupra unui torent subteran, de la care un mic puț le permitea să ia oricând apă. Cel care construise reduta fusese prevăzător și prevăzuse și o mică provizie de arme, un cuptor cu horn îambele se găseau la nivelul de josă și o latrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oblânc și, din nou, strigând cu furie, dădu pinteni calului și se aruncă iarăși în luptă, sperând că ai săi îl vor urma. Dușmanul, însă, se lupta cu furie, iar celălalt mal a ceea ce mai întâi îi păruse doar un torent se arăta acum de neatins. După o vreme, nu știa cât anume, ploaia încetă, iar pe cer norii începură să se împrăștie cu repeziciune, lăsând să răzbată timid chiar și licărirea câte unei stele. în vad, însă, lupta continua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cailor și, în timp ce striga și cerea furios să i se facă loc, își deschise drum prin mijlocul războinicilor, lovindu-i fără să mai stea pe gânduri atunci când nu se dădeau la o parte. Apropiindu-se de scutierul său sub un torent de săgeți și javeline, putu chiar să arunce o privire neliniștită către coastă, unde mingan-ul lui Atila continua să înainteze lent printr-o puzderie de dușmani. Era cumplit: păreau la un pas de a străpunge liniile dușmane, dar această străpungere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atașament față de ea. în timpul marșurilor, nu-l irita deloc când se auzea chemat deodată dintr-un car ori de pe spinarea unui catâr de vocea aceea ce copil, iar dacă i se întâmpla să o vadă în dificultate în vadul unui torent sau pe vreo cărare greu de străbătut, trimitea pe cineva să o ajute; după apusul soarelui, se îngrijora dacă ea nu ajungea la timp la focul bivuacului, iar în timpul cinei îi dădea adesea bucățile cele mai bune; și un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această perioadă se hotărî Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Dumnezeu noroc! Țăranul a dat bici cailor, și căruța a pornit disproporționat de zgomotoasă pentru sărăcia ei umilă. Am făgăduit doamnei Sabina c-am s-o văd, ca medic, când o să trec prin Pașcani. M-a răsplătit anticipativ cu un torent de mulțumiri și cu privirea celor mai lăcrimoși și mai buni ochi din lume. Soarele a inundat valea. E cald peste măsură și o lumină orbitoare. Pe cerdacuri, la drum, domnii stau în cămașă, fără nici o rușine măcar de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care se revărsa asupra prietenei mele și să pun un lumină personalitatea ei complexă. Dar, din păcate, contribuțiile mele n-au avut nici un efect în acest sens. Cuvintele mele au fost fie răstălmăcite cu răutate, fie au trecut neobservate în torentul de minciuni împrăștiate de oameni care nu o văzuseră niciodată pe Sheba și care, oricum, n-ar fi înțeles nimic nici dacă ar fi cunoscut-o. Acesta e în primul rând motivul pentru care m-am hotărât să-mi asum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
au căzut peste buza vâltorii. Spuma albă i-a îmbrățișat; Jina nici nu mai putea să fie sigură dacă Zach mai era acolo. Se poate să fi țipat, dar sunetele scoase de ea nu erau decât o șoaptă în zgomotul torentului. Barca era ca o pietricică în mijlocul apei, acum pe vârful valului, pentru ca, în secunda următoare, să se julească de fund. Jina a uzit sunetul acela înfiorător de pietre hârșâindu-se pe lemn și-apoi un trosnet înfricoșător iscat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gonflabilă era complet diferită. Mai săltăreață, mai hurducată. Semăna, mai curând, cu o tură într-un montagne russe, decât cu o luptă pentru supraviețuire. În afară de Alice, care înghețase de frică, toți vâsleau la comanda lui Drew și zburau prin dreapta torentului, printr-o breșă dintre două valuri. Danny a țipat fericit, iar Charlie și-a ridicat brațele deasupra capului. Când și-a dat seama c-aveau să treacă dincolo nevătămați, că, în ciuda greutății, barca plutea pe apă ca o frunză, Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Femeia și-a ridicat vâsla deasupra capului. Regina râului ! a urlat ea. Alice a început să plângă. John a luat-o în brațe și i-a spus că se descurcase de minune. Mary s-a întors să se uite la torentul prin care trecuseră, apoi a ridicat ochii către Drew. Fața îi radia de fericire. Te rog, a spus ea. Putem să ne mai dăm o dată ? Jina i-a lăsat pe băieți să vâslească până la cabană. Danny stătea pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Danny a transformat bătaia într-un joc Nintendo. A fost odată ca niciodată un băiat care era slab și blând. Asta până când băiatul a început să gândească asemenea unui râu. Părea în continuare blând, dar, în adâncul lui, clocotea un torent. Doar aparent înghițea tot ceea ce lumea arunca în el. În joc, râul cel blând consuma resturi, eroda baraje și se revărsa peste orașe în drumul lui către ocean. Odată ajuns acolo, traversa oceanul și-o lua de la capăt, din partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]