2,164 matches
-
brânză garnisită cu câteva sardele ar fi bine venite”. Omul bucătăriei, se apropie de urechea Șefului de Șantier șoptindu-i. „V-ar avantaja câteva scrumbii la saramură pregătite cu ceapă, morcovi iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn ospătarului să-i umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind suficient de sărate, scrumbiile totuși fură devorate rapid, provocând o sete inepuizabilă! Apăru o picoliță extrem de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
renunțe, motivând inutilitatea lor. Fata nici nu vroia să stea de vorbă,argumentând. „Te rog dragul meu prieten, nu mă speria. Chiar dacă tu nu ești bolnav după cum susții, aceste analize mă vor convinge de purul adevăr...! În Închisoare ai fost torturat doi ani de zile, timp În care eu te-am Înlocuit În așa fel iar tu n’ai avut nimic să-mi reproșezi...? Corect...? Ce mai contează două trei zile...? Ai toată Încrederea, Îți promit, voi veghia ca nimic deosebit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea. Făcea colecție. — Nu pentru că mi-ar plăcea baseballul, a zis el. Ci pentru că sunt așa de cool, nu? Am dat din cap: Da, foarte. Acum când mă uit înapoi la întâlnirea mea cu Bangs, mă simt de fiecare dată torturată de acest schimb de replici cu privire la jacheta lui. Aveau să vină alte momente de umilință și mai mare. Dar nu știu de ce, acesta e momentul la care mă tot întorc, momentul care mă face să-mi încleștez pumnii și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mama ei a ieșit din cameră. Mama nu cumpără niciodată haine noi. Ea zice că e vulgar să te preocupe asemenea lucruri. Când am devenit adolescentă și au început să mă intereseze hainele și fardurile, pur și simplu m-a torturat. Dacă îmi făceam duș mai mult de o dată pe zi, era iar o mare problemă. Igiena excesivă e tipică clasei mijlocii spre joase, în viziunea ei... — E așa mare păcat că n-ați putut veni de Crăciun anul ăsta, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rămase pe loc trăsnită, fără pic de expresie În priviri - ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au torturat pînă a murit, se auzi vocea șefului, neobișnuit de emoționată, vibrînd puternic În receptor. S-a Întîmplat ceva? Să nu-mi spui că n-ai alibi? — Cum să nu? — Oricum, ia imediat legătura cu clienta ta. A trecut pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mai pășesc în noroaiele de pe ulița noastră, bucuroasă că sunt vie și că îmi mângâi din priviri grădina în fiecare dimineață. O femeie răscoaptă. Mi-am început viața într-un sat din Transilvania, în finalul „obsedantului deceniu” proletcultist, când comuniștii torturau oameni în pușcării și eu habar nu aveam, dar plângeam la cinci ani după „holda de peste vale”, când mi-a luat-o CAP-ul. Mi-am făcut școala într-un oraș siderurgic, muncitoresc, pe când se consolida comunismul și exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
definitiv. Dincolo de acea ură era amintirea teribilă a satelor devastate și incendiate de-a lungul anilor de invincibilele legiuni ale Romei, amintirea masacrelor, când, sub strălucirea însemnelor aurite ale Imperiului, tineri, bătrâni, copii erau luați din sate, spânzurați de picioare, torturați cu lovituri de lance și arși de vii, femeile erau violate de soldați, iar apoi omorâte - trupurile lor zăceau pe pământ, cu câte o lance înfiptă în pântece. Ura ce-i însuflețea pe războinicii celți - a căror memorie nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar ajuta la nimic. Nu am bani să-ți plătesc. — Nu mă poți cumpăra cu bani, zâmbi Valerius. Spre norocul meu. Dar l-ai salvat! Cum poți îngădui să fie prins, torturat și ucis? Glasul îi tremura. Mă vor prinde, tortura și ucide și pe mine, dacă îl ajut să fugă, replică Valerius. Și asta e destul ca să refuz să-l iau cu mine. Fata își acoperi fața cu mâinile. — Nici lacrimile nu-s de ajutor. Valerius îi privi mâinile tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu speranța de a ajunge nemuritori. Mithra e un zeu puternic. — Eu știu prea puțin despre cultul ăsta. E asemănător cu cel al creștinilor. Nero a ars mulți adepți ai sectei creștine, dacă-ți aduci aminte. Pe mulți i-a torturat. Eram la Roma când a fost judecat Paulus din Tarsus... — Creștinii refuză să li se închine zeilor noștri și declară că sunt în slujba zeului lor. Cu adepții cultului lui Mithra lucrurile stau altfel... Spre deosebire de creștini și de druizi, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la viață, renașterea sa ca om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb. — Errius! Cei doi bărbați își strânseră mâinile. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l peste cap. Trebuie să ai creier ca să știi să-ți urmărești și să-ți ucizi adversarul. Îl biciui din nou. Valerius tresări, dar nu scoase un sunet. Nu aveau decât să-l biciuiască, să-l lovească și să-l tortureze. El plânsese doar pentru Velunda. Pentru ea urlase de durere. Zile și nopți la rând îl ținuse în brațe pe Lurr, disperat. La Ludi însă, nimeni nu avea să-l audă plângând sau gemând; așa își jurase în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai purtat ca un laș care se teme de toate... Ai făcut-o intenționat? — Poruncește ca tovarășii mei să fie tratați omenește. Trebuie să interzici tortura și pedepsele crude. Aici n-am văzut decât disperare și sânge. Continuă să-i torturezi pe oamenii ăștia, și o să refuz să lupt. Mă șantajezi. Vrei să ajung în arenă, în fața împăratului, ca și cum n-aș fi trecut pe la școala ta? Vrei să-l faci de râs în fața publicului când îl va pune pe divinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldații săi ce înseamnă clemența. Îi văzu pe cei care îl urmaseră din Pannonia; armata era viața lor: douăzeci și cinci de ani de serviciu obligatoriu, bani puțini, femei aproape deloc... Unii își întemeiau o familie. — Soldații noștri au bătut și au torturat oameni... Legiunea a treisprezecea a fost cea mai crudă... Vreme de patru zile și patru nopți, a dat foc la temple și la case... A rămas în picioare doar templul zeiței Mephitis, aflat în afara zidurilor - Titus coborî glasul. Zeița vaporilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plasă pentru maimuțe din mâinile omului înspăimântat, sări din jeep și o aruncă peste porumbelul verde, în dorința oarbă de a prinde pasărea aceea înșelătoare, de a o ține lângă el cât va trăi în cantonamentul armatei, de a se tortura cu amintirea copilăriei sale, a mamei sale, pe care o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Timpul trecea. Lorne s-a oprit brusc la mijlocul propoziției, în mijlocul frazei și spuse: Cred că e cazul să discutăm despre scena morții, John. Ce scenă a morții? — Cana, a lordului Garfield, spuse Lorne Guyland. Uite cum se întâmplă. Mafioții mă torturează, așa gol cum sunt. Eu mă lupt ca un diavol, dar ei sunt cincisprezece ticăloși. Ei vor heroina - și mai vor și toate comorile de cultură pe care le am în lumea-ntreagă. Dar eu nu le spun nimic. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dintre cei doi țărani, împrăștiind paharele și băuturile. Părea că voia s-o arunce în celălalt colț al încăperii. Stop. îîn versiunea lui O’Toole despre destrămarea căsniciei cu Dolores el susținea că după ce suferise destul de mult timp și fusese torturat destul de mult timp de diformitatea și nerecunoștința ei, o izgonise. Adevărul era însă altul. Dolores O’Toole își părăsise soțul pentru că O’Toole nu o putea satisface. Flann Napoleon O’Toole nu avea decât o jumătate de testicul. Pierduse restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda a încercat să mă zgârie, cu ochii plini de ură, și a trebuit să o blochez cu o mână. Nu aș fi fost surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apă, căci ele erau cele care vorbiseră. Pe mine toată ziua m-a pus să măsor apa, spuse donița, ba pentru compoturi, ba pentru murături... Voi vă plângeți de un pic de apă, dar pe mine toată ziua m-a torturat, când cu apă rece, când cu apă fiartă, ba chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală vorbi tare înfocat un lighean din plastic, roșu de mânie. Dar eu ce să mai spun
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
În poala lui, râzând alături de ceilalți pe seama unui scandal oarecare, În timp ce frumosul străin se juca cu părul meu și Îmi aprindea țigările. Uitasem complet că eram Îmbrăcată inadecvat, În negru, că tocmai fusesem insultată de târfa aia pitică care mă tortura la facultate și că nu aveam nimic care să semene a ritm. Îmi aduc aminte că am privit, cu reacțiile ușor Încetinite, cum unul dintre prietenii englezului veni și-l Întrebă cine este ființa aceea necunoscută și Încântătoare de pe genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Poarta Albă, lagăr de muncă forțată, împreună cu alți deținuți, trebuia să execute norme mari de exterminare. Brigadierii erau deținuți de drept comun și dintre aceștia cei mai cruzi și mai feroci (condamnați pentru crimă) cu care ofițerii politici și paznicii torturau fizic și psihic deținuții politici. Acești oameni nu mai aveau respect pentru om și pierduseră orice măsură și sensibilitate omenească. Peste lagăr plutea duhul negru al morții. Acest duh negru l-a dus pe GICĂ DRĂGOI la actul disperării. Terorizat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
căruia îi dăduse papucii, ulterior ucis în război în Saipan, fusese interogat de polițiști și lăsat să plece, pentru că nu exista nici un cadavru. Suspectul numărul doi, Buddy Jastrow, eliberat condiționat din pușcăria Folsom și cunoscut pentru pasiunea lui de a tortura câini și pisici, dispăruse și el. Ultima oară fusese văzut la două zile după ce Danny o tăiase prin câmpul uscat, cu verze decapitate. Visul topit într-un text bătut la mașină - text de criminalistică, presărat cu imagini scabroase. În ’44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și-ar plăti băiețeii? Nu! Nu! Nu, nu-i adevărat! Mal, foarte calm: — Felix Gordean. Loftis, tremurând: — Nu nu nu nu nu nu... Buzz își îndreptă cravata cu un deget - schimbau rolurile. — Charles Hartshorn. De ce s-a omorât? — A fost torturat de niște tipi ca voi! Era rândul lui Mal: — I-ai făcut rost de heroină lui Claire. De unde-ai luat-o? — Cine v-a spus așa ceva? Loftis părea sincer indignat. Buzz se aplecă spre el și-i șopti: — Felix Gordean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În misiunea pe care ți-o Încredințez. Amir ridică privirile, emoționat. Era gata să facă orice. - Află care sunt misiunile Cuceritorilor În acest moment. Află unde se desfășoară și trimite pretutindeni mesageri. Să Înceteze. Nimeni nu va fi ucis sau torturat de Cuceritori Începând cu prima zi a acestui an. Toți cei luați prizonieri din ordinul Celor Patru vor fi eliberați. Toate grupurile aflate În misiune În acest moment vor fi rechemate la Istanbul. În cât timp crezi că vor ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întoarcerea la viață era o Întoarcere la suferință și la Întrebări. Nu voise asta, atunci când scosese spada ca să-l provoace pe Ogodai. Nu voise nici o Întoarcere, căci orice fărâmă de viață punea În pericol o lume Întreagă. Avea să fie torturat, fără Îndoială. Nu știa dacă va rezista sau nu. Asta Îl făcea să devină o sursă de pericol pentru Ștefan, pentru Ordinul Apărătorilor, pentru toate misiunile secrete de dincolo de hotare. Spera că au fost luate toate măsurile pentru ca această catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]