4,979 matches
-
noroi, bunăoară, interbelicul. Niciuna din aceste metehne nu se regăsește în scrisul lui Dumitru Ungureanu. Părînd neafiliat niciunui cerc de interese, d-sa își debitează opiniile inconformiste, așa cum crede de cuviință. În chip statornic, criticul ia distanțele cuvenite față de marasmul totalitar, ba chiar îl arată cu indexul, ca pe-o boală rușinoasă (venerică!) pe care au contractat-o destui din autorii mai mult ori mai puțin simandicoși, în practicarea erotismului lor pervers în raporturile cu partidul unic. Scurt spus, Dumitru Ungureanu
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
ce se exprima pe o direcție a proiectării neajunsurilor inerente viețuirii în haz expiator. La Cornel Regman se cade să precizăm două puncte de reper ale su(rîsului) său cvasiconstant. Unul îl reprezintă, desigur, mediul proxim neprielnic, creat de regimul totalitar oamenilor de litere, regim față de care orice rezervă expresă se izbea de cenzură, putîndu-se lăsa, bineînțeles, și cu „drăgălașe”(cum îi plăcea să zică celui în discuție) măsuri administrative. O altă sursă de inspirație: postura de critic literar, într-o
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
European de la Mediaș au ca temă relația scriitorilor cu poliția politică în timpul regimurilor comuniste: este vorba despre filmul regizorului ceh Radim Spacek, Strânsoarea (2010), și de Trandafirașul (2010), filmul polonezului Jan Kidawa-Błoński. Intelectualii au reprezentat principala amenințare pentru un regim totalitar care tinde să controleze și să subordoneze fiecare compartiment al vieții publice și private. Nu mă surprinde că această temă este una recurentă pentru cinematografiile fostelor state comuniste. Am observat-o, cel puțin în cazul polonez și numai într-un
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
în filmele lui Wojciech Smarzowski cu Casa rea (2009), al lui Borys Lakosz cu Invers (2009) sau la Xawery Żuławski în postmodernul Albă- ca-Zăpada și roșu bolșevic (2009). Tentația justificată a celor doi regizori ține nu numai de exploatarea experienței totalitare, dar și de succesul pe care o serie de astfel de filme precum Viețile altora (2006) al lui Florian Henckel von Donnersmarck, Good Bye Lenin! (2003) al lui Wolfgand Becker sau 4,3,2 (2007) al lui Cristian Mungiu le-
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
sau fundamentaliști islamici, naționaliști sau comuniști, extremiștii sunt, toți, adversari ai sistemelor democratice. Și, înainte de a se distruge unii pe alții, caută să distrugă democrația, singura formă de societate care îi poate opri din marșul lor spre o ordine socială totalitară. Extremiștii din toate timpurile s-au caracterizat prin ura față de adversarul ideologic. Pe care îl voiau lichidat fizic. Așa gândeau și procedau naziștii și legionarii, care au introdus crima în viața politică. Și ce a fost în definitiv lupta de
Ura ca ideologie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5312_a_6637]
-
fost refuzată de către cenzură din cauza «tendințelor sale antisociale», Cele patru anotimpuri este primul volum de nuvele ale prestigioasei scriitoare române Ana Blandiana. Autoarea recurge la fantastic pentru a denunța, într-un mod indirect, dimensiunea grotesca a existenței într-un stat totalitar. Aceste patru nuvele aparțin atît literaturii fantastice cît și literaturii mărturisirilor: narațiunea Anei Blandiana combină tonul confesional al unui jurnal realist cu incursiunile imaginației vizionare.”
Cele patru anotimpuri de Ana Blandiana în presa spaniolă by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/5424_a_6749]
-
trăsături ale culturilor literare de după 1989 au fost anticipate în opera unor scriitori experimentali și opozanți din deceniile șapte și opt. Acești scriitori au facilitat apariția unor stiluri literare alternative, de la poezia insurgentă care a interogat nu doar clișeele societății totalitare, dar și aparenta normalizare de după 1989 (Ewa Lipska, Jana Bodnárová, Milán Buzássy, Michal Habaj, Endre Kukorelly, Mircea Dinescu, Ruxandra Cesereanu, Bisera Alikadić, Ani Ilkov, Kiril Merdzhanski, Georgi Gospodinov, Plamen Doinov) la proza ironică care a deconstruit marile narațiuni ale epocii
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
poate exista un postmodernism est-european „în absența unei postmodernități specifice societăților occidentale? Putem vorbi de o postmodernitate sui generis, atipică” în această zonă. Răspunsul este afirmativ. Cum argumentează și Dan Lungu, postmodernismul s-a putut dezvolta în „contexte (pre)moderne/totalitare” datorită faptului că instituțiile culturale comuniste au fost percepute ca fiind artificiale și „epuizate” din punct de vedere rhetoric, necesitând o revoluție în „sensibilitate”, gust și atitudine. Din această pricină postmodernismul est-european a fost de la început un postmodernism al „contestației
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
un] conflict cu îngeri și demoni, lebede albe și negre, călăi și victime”14. Din perspectiva teoriei postmoderniste, atât presiunea utopică marxist-leninistă cât și nostalgia naționalistă/ etnocentrică sunt pernicioase întrucât ambele se bazează pe definiții esențialiste. În timp ce interoghează vestigiile gândirii totalitare, teoria și practica postmodernistă pot oferi sugestii pentru o practică socioculturală post-esențialistă care să recunoască specificitățile locale dar într-un mod care le-ar corela într-o paradigmă mai largă, multiculturală și regională. Rearticulând discuția culturilor est-europene în jurul conceptului occidental
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
regim, mulțumindu- se să rememoreze câteva tablouri grotești din istoria eșecurilor democraț iei interbelice. Compromisul, în acest caz, nu constă în minciună, ci în inoportunitate: este nepotrivit (ca să nu spun altfel) să critici o democrație, când trăiești în plin regim totalitar. În orice caz, coinciden- ță sau nu, cele trei intervenții din 1953 se produc, toate, după decesul lui Stalin... 1954 este anul reintegrării lui Arghezi, fapt vizibil nu numai prin înmulțirea prezențelor sale publicistice, ci și prin schimbarea registrului publicațiilor
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
pietroi G. Guillien. 14 august, duminică - Pe Valea Albă până la Zăpadă (cca 1750 m), cu Felix, Cristi și Dan. Zi splendidă. 15 august, luni - Zi splendidă (cetit Claudel) 26 august - Lucru, telefon Kotonsky. Apusul lung. 12 septembrie, luni - „În coșmarul totalitar, adevărații indivizi sunt martiri” (Horcheimer) 2 octombrie, duminică - Astăzi mergând spre Refugiul Coștila aflu că doi tineri alpiniști din Sf. Gheorghe au înghețat pe Brâna Aerienă după ce făcuseră Fisura Albastră (varianta Cristea). Alții doi și-au frânt picioarele. 3 octombrie
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Nae Ionescu este același ideolog antidemocrat, anti-individualist, anticapitalist, adept al „decuplării de Europa” și al statului corporatist. Pe scurt, un foarte original gânditor de extremă dreapta, care credea că dizolvarea democrațiilor interbelice este un proces istoric inevitabil, iar apariția sistemelor totalitare, o formă de avangardă politică. Indiscutabil că publicistica sa este ceva mai complexă, iar cine o citește înzestrat cu spirit critic (nu e cazul Mirunei Lepuș, îngrijitoarea volumului de față) sesizează în subtext o mefistofelică sclipire a filosofului care-și
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
ca joncțiune între teroare și doctrina, este mult mai ușor de disecat, pe de o parte grație seriozității cu care mediile intelectuale occidentale au tratat marxismul, iar pe de altă parte, paradoxal și cu valoare de exemplu, grupărilor de mentalitate totalitara care au preluat în forță anii postcomuniști constituindu-se în așa-numita „societate necivilă” (Stephen Kotkin). Conceptul totalitar de libertate exclude libertatea celui care gândește altfel. În fond, se întreba Miłosz, cine sunt cei care nu acceptă această necesitate absolută
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
cu care mediile intelectuale occidentale au tratat marxismul, iar pe de altă parte, paradoxal și cu valoare de exemplu, grupărilor de mentalitate totalitara care au preluat în forță anii postcomuniști constituindu-se în așa-numita „societate necivilă” (Stephen Kotkin). Conceptul totalitar de libertate exclude libertatea celui care gândește altfel. În fond, se întreba Miłosz, cine sunt cei care nu acceptă această necesitate absolută a ideologiei? Cum cine? Cei care nu „înțeleg”. Soluția în cazul lor este glonțul sau închisoarea. Iar Vladimir
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
nevastă-mea zice că pînă și scrisul ți-e rafinat, abia atins de vîrful stiloului, ca la oamenii rasați”. N. Carandino își exprimă satisfacția pentru relația pe care Blajovici a stabilit-o cu Ștefan Baciu, nu tocmai „ortodoxă” în perioada totalitară: „Îmi pare bine că ești în corespondență cu Șt. Baciu. E un om tare de ispravă și pe deasupra un mare Român, cu fapta, nu doar cu vorba! Activitatea lui pe acest din urmă tărîm se simte pe tot cuprinsul Americii de Sud
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
chiar în secolul al XIX-lea? Căci - nu-i așa? - una și inegalabilă este Simfonia a IX-a pentru soliști, cor și orchestră, scrisă cu aproape două secole în urmă. Un adevărat memorial închinat rezistenței prin cultură în perioada absolutismului totalitar, la noi, îl reprezintă recenta reeditare de către Institutul Cultural Român a recitalului Chopin, concert pe care maestrul Dan Grigore l-a susținut în sala Ateneului bucureștean, în martie 1985. S-a împlinit mai mult de un sfert de secol de la
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
de la acel eveniment unic în felul său în contextul deceniului teribil al „epocii de aur” a secolului trecut. Concertul a fost perceput drept un semn al rezistenței noastre, a muzicianului aflat pe scena de concert, a marelui public, față de regimul totalitar, față de cuplul dictatorilor. Ne aducem aminte, la cererea generală recitalul a fost prezentat de cinci ori în aceeași lună. Iar aceasta în condițiile în care Ateneul era complet neîncălzit. Publicul covârșea sala de concert într-o ținută puțin obișnuită astăzi
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
niște tablouri? Da. Asta este... Bine, astea sunt sistemele lor. Au încercat să mă denigreze în fața țării mai degrabă, dar până acuma, din câte am înțeles eu, nu s-a prins. Ce speranțe a nutrit Majestatea Voastră în urma prăbușirii sistemului totalitar din Europa de Est? Cred că toată lumea, în special în țară, avea mari speranțe că, în fine, ceva s-a schimbat. Fiindcă nu am idee câți știu, între românii noștri, dar așazisa Revoluție din ’89 nu a fost contra lui Ceaușescu, a
Regele Mihai: „Pentru România, eu personal găsesc că tot monarhia este sistemul cel mai adecvat...“ () [Corola-journal/Journalistic/5183_a_6508]
-
coincis, întregul lanț de măsuri luate ulterior în cele mai diverse domenii - toate acestea au făcut ca, în timp, articolul să-și depășească obiectivele inițiale: el s-a integrat funcțional în arsenalul ofensivei partidului pentru instaurarea și consolidarea unui regim totalitar de tip stalinist. În interviul făcut cu mine, ca și în memoriile sale, profesorul Micu afirmă categoric că, într-adevăr, Dvs. ați scris studiul împotriva lui Arghezi, la ordinul partidului, nu din motive personale: NU pentru a-l reabilita pe
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
Laurențiu Damian, cu această concatenare subtilă a scurtmetrajelor vechilor și noilor regizori, sugera o cotinuitate, cât o virtualitate a filmului românesc din anii ’70, ’80, care s-ar fi putut materializa într-un alt context decât cel al unui stat totalitar. Redescoperirea autenticității cu regizorii Noului Val nu trebuie să facă abstracție de astfel de momente la care se pot adăuga și altele. Revăzut, Palmele lui George Chiper are aceeași forță imprimată de relatarea în priză directă, aproape liniară, fără inflexiuni
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
dire d’une linguistique qu’elle est ‘nationale’?”, 1989; „Changements de paradigmes dans la linguistique soviétique des années 1920-1930“, 1995 ș.a.; cele mai multe sunt consultabile și on-line: http://www2.unil.ch/slav/ling/recherche/biblio/publi seriot.html). Una dintre utopiile regimului totalitar a fost cea a impunerii unei limbii comune, omogene, fără diferențieri sociale. Aceasta corespundea dogmei unei „societăți fără clase” și ilustra perfect viziunea totalitaristă; formula „limba întregului popor”, așa cum arată Sériot, era intens folosită și în Uniunea Sovietică. Această viziune
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
și în paradoxul „centralismului democratic”): disciplinarea popularului apărea ca perfect justificată, pentru că norma era văzută o expresie și o emanație a limbii populare: identificându-se cu masele, elita era îndreptățită să le impună reguli. Din acest punct de vedere, regimul totalitar, deși predica egalitarismul, era în realitate elitist: autoritățile invocate erau marii scriitori, iar norma era stabilită fără drept de apel de intelectualii din Capitală: „Pronunțarea luată ca bază în prezenta expunere este aceea a oamenilor instruiți din capitala țării” (Dicționar
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
idealizare de sorginte romantică, dușmanul principal devenise limbajul familiar-argotic, varianta urbană subversivă căreia i se anunța iminenta dispariție (un discurs asemănător în lingvistica sovietică este semnalat de Sériot, 1982: 75) și pe care o condamnau campaniile puriste. În perioada regimului totalitar, atitudinile normative erau prezentate ca absolut naturale, neputând fi puse în discuție. În realitate, dialogul contemporan din științele umaniste cuprinde și critici acerbe ale acestei activități. Cea mai cunoscută este, probabil, atitudinea lui Steven Pinker, care, în capitolul XII („The
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate. Falsificarea moștenirii lui Nietzsche În anii '20, opera lui Nietzsche a fost revendicată de nazismul german și de fascismul italian. A fost interpretată "voința de putere" în sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta a contribuit și sora lui Nietzsche, Elisabeth Forster, nazistă înverșunată și admiratoare a lui Hitler, care a falsificat unele texte pentru a le utiliza în construirea unei ideologii străine de gândirea filozofului. Google sărbătorește, marți, 169 de ani
Cine a fost Friedrich Wilhelm Nietzsche by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67076_a_68401]
-
Un bun exemplu îl reprezintă rezerva față de prea ușoara corelare dintre totalitarismul fascist și cel comunist, destul de la modă astăzi: Încercarea de a pune într-o paradigmă comunismul și fascismul mi se pare o mare eroare. Firește, sunt două regimuri totalitare violente și absurde, însă fascismul, îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru, este mult mai aproape de capitalism decât comunismul. Fascismul este înrudit cu sistemul capitalist tocmai datorită acestei logici metrice, matematice, prin care se produce. Dacă regimul capitalist
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]