1,417 matches
-
mai puțin serioasă în aspectul ei științific; că Matei Caragiale și-a alcătuit el însuși un fel de atitudine de feudal, că și-a arborat cîteva ordine pe piept și un stindard la moșie și că s-a regăsit în tovărășia atîtor spirite aristocratice din literatura veacului trecut, înseamnă că preferințele lui erau și afinități irecuzabile și că un tainic instinct de solidaritate îl ducea spre toate formele care exprimau un sfîrșit de rasă în gesturi somptuoase. Drapat într-o rigiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
adevărată obstacolul nu dispare, se interiorizează"82. Ghiță întâia oară în viața lui ar fi voit să nu aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice: "Prea puțin îmi pasă!" Se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășie cu Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și i se împâingeneau parcă ochii: de dragul acestui câștig ar fi fost gata să-și pună pe un an, doi capul în primejdie. Avea însă nevastă și copiii și nu putea să facă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
linii de forță, un portret credibil, obiectiv. Imaginea e a unui tânăr slab de înger: Dac-ar fi un om ca Șofron, observă tatăl ai putea să treci și prin foc și prin apă alăturea cu dânsul; dar grea e tovărășia cu un om care nu se uită mereu înainte, ci caută la tot pasul în dreapta și în stânga, ca să vadă cum vor alții să-l ducă. Comparația nu e una didactică, ci una lămuritoare care vorbește despre un minus, o absență
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pot lăsa indiferentă pe călugărița care a pus și o vorbă bună la Hubăr, economul orașului. Neamțul i-a dat Marei arenda podului și astfel femeia a avut cu ce plăti educația fetei. Pentru Mara acesta e doar un început. Tovărășia cu "domnul" Anton Hubăr, prieten bun al tuturor funcționarilor și al preotului nemțesc din Lipova, îi va adăuga și prin cămată câțiva bănuți la ciorap; iar când bărbatul îi va propune afacerea cu pădurea împărătescă de la Cladova, Mara nu va
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
reală viață spirituală. "Toți suntem de acord că ceea ce interesează cunoașterea umană nu sînt faptele ci faptul. Poți privi o mie de plante, fără să înțelegi "faptul" esențial vieții vegetale. Cum alegem din milioanele de fapte acelea câteva esențiale? (...) Observați tovărășia între doi tineri, tovărășia care se transformă, uneori, în dragoste. Se întâmplă numeroase lucruri între ei fără importanță (gesturi, conversații, priviri, întâmplări etc.). "Fapte" care se consumă fără germeni, fără "secvența" organică (...). Deodată un nimic, o întâmplare transformă banala tovarășie
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
suntem de acord că ceea ce interesează cunoașterea umană nu sînt faptele ci faptul. Poți privi o mie de plante, fără să înțelegi "faptul" esențial vieții vegetale. Cum alegem din milioanele de fapte acelea câteva esențiale? (...) Observați tovărășia între doi tineri, tovărășia care se transformă, uneori, în dragoste. Se întâmplă numeroase lucruri între ei fără importanță (gesturi, conversații, priviri, întâmplări etc.). "Fapte" care se consumă fără germeni, fără "secvența" organică (...). Deodată un nimic, o întâmplare transformă banala tovarășie a doi tineri în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
supraaprecierea forțelor proprii este constatată în momentul eșecului în fața unor probleme minore; p. 160, r. 39 41 : „înviază încai și pe Sfarmă-Peatră, care s-a luptat voinicește alăture cu mine și n-a jignit până acum întru nimic frățasca noastră tovărășie” respectul și împlinirea datoriilor tovărășești pot de multe ori salva viața unor persoane; p. 163, r. 23 24 : „cum se văzură, amândoi se îmbrățoșară” dorul și atașamentul față de o persoană sunt exprimate prin gesturi tandre; p. 166, r. 15 : „tovarășii
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
modelul de frumusețe hispanică și identifică o matrice textuală care corespunde perfect operației de aspectualizare. (9) Am avut atunci răgazul să-mi examinez gitana, în timp ce câțiva oameni cumsecade care-și mâncau înghețata se minunau văzându-mă într-o astfel de tovărășie. Mă îndoiesc foarte ca domnișoara Carmen să fi fost de rasă pură, în orice caz era cu mult mai frumoasă decât toate țigăncile pe care le întâlnisem până atunci. Pentru ca o femeie să fie frumoasă, spaniolii spun că trebuie să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sa” primește-un răspuns logic: „Fericirea e să-L iubim pe Domnul Dumnezeul nostru...” Ierarhul se dovedește mulțumit?! Nu, sfinția sa sadâncește-n/ne-adâncește-n mister: „Dar preafericirea?” „Preafericirea este numele Preafericirii Voastre”. Asta aștepta?! „Nu Pă gândisem că fericirea îmi ține așa tovărășie... Iată cum (și fără să vrem) facem cunoștință cu „fericirea amăgitoare” (Ieremia 12), a sinelui, a prea-plinului din noi. Care să fie morala acestui context subtil?! Comentând a treia “Fericire”, Părintele Galeriu conchide optimist: “Noi credem și mărturisim că în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu dispreț și amărăciune despre tovarășii perfizi și despre servitorii răutăcioși?" "Quod referam comitumque nefas famulosque nocentes?"156 Unora dintre ei le dedică elegii întregi și până și un poem Ibis157. Din câte se pare, acești comites și famuli nu trebuie să fi fost persoane de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
literară. La moartea acestuia poetul i-a oferit un dublu și suprem omagiu: lacrimile și versurile sale, care au fost declamate în plin for (v. 27-30). Se adaugă prietenia fratelui mai mic (Cotta Maximus) care nu i-a disprețuit niciodată tovărășia și prietenia Ovidiu afirmă acest lucru numai dacă Messalinus e de părere că o astfel de recunoaștere nu i-ar putea dăuna (non nocitura). Altfel ar prefera să fie știut de mincinos. Ar fi mai bine decât să știe că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost foarte dificilă. Aceasta pentru că, în pofida libertății presei, mecanismele puterii rămân opace. Înalți demnitari din educație și învățământ, de pildă, își păstrează posturile, deținând o dublă autoritate: pe de o parte, cea conferită de trecut și de legăturile cu "tovarășii" de rang înalt, pe de altă parte, cea pe care și-o câștigă în fața străinilor, grație pozițiilor pe care le ocupă după 1989. Această opacitate izvorâtă din continuitatea istoriei elitelor românești blochează orice încercare de democratizare rapidă. Discursul este fără
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Cuvântul "democrație". Democrație exprima sfârșitul comunismului, dar implicând o pluralitate de concepții și reprezentări: pentru unii nostalgici ai discursului comunist, democrația presupunea egalitatea... Economia de piață, am văzut și înțeles, deschidea perspectivele anarhice ale unui capitalism sălbatic sau controlat de "tovarășii" nomenclaturiști ocupând pozițiile cu mult înainte de 1989. Dincolo de neînțelegerile și instrumentările unui nou limbaj pe care România începe să-l folosească, contextele și configurațiile vecine, regionale și internaționale vor permite o clarificare a perioadei postcomuniste a României. Astfel, sfârșitul războiului
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ceilalți oameni ce pun atâta patimă zadarnică în tot ce fac"), care i-au întărit de timpuriu convingerea că sufletul trebuie să rămână "o amforă de taine", un "secret" de nimeni știut. Tot obsesia thanatică ("de când ținea minte, trăise în tovărășia morții") induce, apoi, indiferența, detașarea de viață ("i se părea că nu fusese călit pentru viață", "ajunsese să privească totul cu nepăsare, de departe") și, implicit, absența credinței ("îi lipseau atâtea însușiri: putința de a se împotrivi împrejurărilor felurite, credința
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la mână. Cineva a chemat mașina de la Salvare și Turcu a fost transportat la spital. După două luni, Turcu ridica pălăria în fața tatei, îl saluta cu fals respect și-l invita la un pahar, dar tata n-a făcut niciodată tovărășie cu asemenea oameni. Odată Turcu intră în crâșma lui Culiță State. Tata era la masa preferată, cu trei prieteni, ca de obicei. Fierarul a scos pălăria de pe cap și aplecându-se, îi spuse tatei: - Am onoarea, nene Iancule! - Am, Turcule
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
devin ca celelalte; așa că șoferii n-au încotro și așteaptă, ca și noi toți ceilalți, vremuri mai bune. Vânătorii vorbesc numai la focurile de tabără, după partida de vânătoare, și din când în când, mai sunt trași de mânecă de tovarășii de tagmă, atunci când o fac prea de oaie; am întâlnit unul care zicea că odată, pe când a ieșit la vânătoare, s-a întâmplat să-i iese în față o puzderie de urecheați; și bum, bum, bum, a tras vreo sută
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și ciubuce? mai făcu o plecăciune Hamie. Doar cafele, porunci Brâncoveanu, și rogu-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni de când nu ne-am văzut. Plecându-se încă o dată, aproape gemând, fostul ienicer se pierdu printre brocarduri. Stolnicul zâmbi plictisit, iar spătarul, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noastră și-ar dori-o, o viață potrivită demnității umane. "De aceea, pentru a corecta aceste defecte și imperfecțiuni din noi, ca ființe care trăiesc singure și în solitudine, suntem forțați în mod natural [s.n.] să căutăm relațiile [sociale] și tovărășia celorlalți. Aceasta este cauza inițială a reunirii oamenilor în societăți politice" (id., p. [15] 11). Însă, dacă supunerea prin contractul social către guvernare presupune lipsirea de libertatea perfectă asociate stării naturale, tot așa de adevărat, spune Locke, Puterea trebuie să
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
imprevizibil, te poate trânti să-ți sune oasele. Dar poetului îi plac, așa i se par lui... E frumos și senin acest domn care ieșea la plimbare pe câmp printre poteci și se gândea să intre în rai în asemenea tovărășie... În acest timp trupele române se apropiau de Odesa. Războiul era încă pe-aproape, dar nu ne interesa. Singurul efect în București era faptul că apăruse pâine amestecată cu mălai; când era proaspătă, era bună. Adesea întîlneam nemți pe marile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ai dreptate", spunea deodată cu o voce tărăgănată, visătoare și obosită. Primul obiect al nemulțumirii lui ascunse era corectura. Nu venise din Buzău în capitală ca să mâzgălească semne de erori tipografice pe textele altora, într-un birou de la subsol, în tovărășia unor inși fie mulțumiți de ei cum eram eu, fie mărginiți, râzând de glumele idioate ale unui bătrân decăzut ca Sachelarie. Se sufoca. Și acționa, și norocul (sau poate nenorocul) îi surâse. Scrise un articol bun despre ultima carte a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
soarele, lui Yvars marea nu-i mai făgăduia nimic. Apăsa pe o singură pedală și, cu fiecare învârtitură a roților, i se părea că a mai îmbătrânit puțin. Își simțea sufletul tot mai greu când se gândea la atelier, la tovarășii de muncă, la patron, cu care în curând va trebui să dea ochii. Fernande se neliniștise: - Ce-o să-i spuneți? - Nimic. Yvars încălecase pe bicicletă, dând din cap. Strângea din dinți; pe fața lui mică, negricioasă și zbârcită, cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fost bună, ar fi pictat peisaje. Din păcate, iarna bătea la ușă și, până în primăvară, nu se mai putea face mare lucru. Încercă, totuși, dar trebui să renunțe curând; frigul îl pătrundea până la oase. Își petrecu mai multe zile în tovărășia tablourilor, fie așezat în fața lor, fie privind din când în când pe fereastră. Își luă obiceiul să plece de acasă în fiecare dimineață. Ieșea cu gândul să facă schița vreunui copac, a unei case strâmbe, a unui chip întâlnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unde nu-l cunoștea nimeni. Acolo putea să vorbească, să surâdă, să fie la fel de binevoitor ca înainte, căci toată lumea îl lăsa în pace. Își făcu și câțiva prieteni, care nu cereau prea mult de la el. Îi plăcea mai cu seamă tovărășia unui băiat ce-l servea într-un bufet de gară, unde mergea adesea. Acesta îl întrebase o dată "ce făcea în viața de toate zilele". - Sunt pictor, răspunsese Jonas. - Pictor sau zugrav? - Nu, pictor. - Atunci e greu, spusese celălalt. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de satisfacerea sa ! Atâta vreme cât acestui capriciu, destul de bizar, recunosc, i se va răspunde cum trebuie, nu am de ce să vă lipsesc de foloasele pe care le puteți obține. — Să mai spun că tot ce ați aflat, în această noapte, despre tovarășii de drum, despre mine, chiar și despre dumneavoastră este exact. — Absolut exact. Iar promisiunile vor fi duse la bun sfârșit. Probabil, cum v-am spus, să vă scutim de un proces politic. Sporind, astfel, neîncrederea pe care camarazii o au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin venit anume să-l terorizeze. Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau singuri acasă, și uneori cu protopopul Groza care, fiind văduv, se înviora în tovărășia copilului blând și inteligent. Peste toate gândurile și închipuirile micuțului însă plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu... Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se că copilul trebuie să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]