5,887 matches
-
natură, ajungând încet-încet nepăsători. Acestea erau gândurile care ne treceau prin minte la vederea chipurilor cât se poate de stinse ale locuitorilor europeni ai insulei Ceylon. V. Împrejurimile orașului Point de Galle din insula Ceylon Făcându-se dimineață, am luat trăsurile comandate încă de cu seară și am plecat să cercetăm împrejurimile orașului Point de Galle. Trăsurile de aici sunt pe arcuri, trase de un singur cal, și au patru locuri. Plata se face după milele parcurse. Pentru prima milă dai
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
se poate de stinse ale locuitorilor europeni ai insulei Ceylon. V. Împrejurimile orașului Point de Galle din insula Ceylon Făcându-se dimineață, am luat trăsurile comandate încă de cu seară și am plecat să cercetăm împrejurimile orașului Point de Galle. Trăsurile de aici sunt pe arcuri, trase de un singur cal, și au patru locuri. Plata se face după milele parcurse. Pentru prima milă dai un șiling, iar pentru fiece milă următoare dai câte jumătate de șiling, oricâți ar fi cei
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
sunt pe arcuri, trase de un singur cal, și au patru locuri. Plata se face după milele parcurse. Pentru prima milă dai un șiling, iar pentru fiece milă următoare dai câte jumătate de șiling, oricâți ar fi cei urcați în trăsură. Drumul era o minune, nu alta. Nu avea nici o gropiță, nici o piatră cât de mică, nici un vreasc măcar! Parcă nici nu am fi mers pe pământ, unde mai pui că de jur-împrejur era o nemaivăzută până atunci frumusețe a naturii
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
nu era prea înalt, de vreo 3-4 arșini, iar rădăcinile lui au un desăvârșit miros de camfor. De aici am plecat mai departe, oprindu-ne la poalele unei măguri, întrucât locul putea fi străbătut doar cu piciorul, fapt pentru care trăsurile noastre au rămas jos. Am urcat pe culmea acelei măguri și de acolo ni s-a deschis minunata priveliște a întregii împrejurimi: dinspre partea de apus se zărește un crâmpei de mare, de cealaltă parte, la talpa muntelui, se aștern
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
și își hrănește soldații cu grâu care nu se alterează, iar apa curată o aduc în orașe din izvoare prin apeducte salubre, căci nu e bine să ai molima generată de lipsă de igienă. Dacă am căi și roți la trăsura, ce să fac cu ele prin păduri și mlaștini, pe o ploaie continuă? Uluitor, românii construiesc aici 15 rute ce au rămas până în ziua de azi, din care 7 ajungeau la Londra. Au pus trei rânduri de grinzi de stejar
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367485_a_368814]
-
-i plăcea monotonia londoneză ce predispunea la melancolie și la stări de reverie. Ceremonia căsătoriei prințului englez cu prințesa din Suedia se ținu cu mult fast sub privirile mulțumite ale reginei. Totul decurse după specificul englezesc. O întreagă paradă de trăsuri și mașini luxoase însoțiră alaiul regesc, creând un spectacol unic în lume. Așa ceva numai la curtea regală a Angliei puteai vedea. Ospățul, dansul și întregul ritual au avut loc la palatul Bukingam și în grădinile acestuia. Din nou Narcisa a
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
zăcea nemișcată, acoperită de valtrapurile ude ale neputinței de a înțelege mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii țării noastre. Eram oare pregătit să înțeleg rolul acestor lacrimi prelinse pe geamurile camerei? M-am ridicat de la biroul meu, lăsându-mi cartea și ochelarii, nu înainte de a-mi salva toate înscrisurile de pe ecranul monitorului. Îmi împreunasem mâinile și priveam
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
drumul bun al nestrâmbării Și vezi din Slava Ta, în orice gânduri; Divinu-ți dar, e treapta alinării ... Principele BASARAB PETRU DEMETRIUS-CERCEL CAPITOLUL I Lăsând în urmă Codrii Vlăsiei, prin inima cărora duceau drumuri comerciale cu legătură spre multe orașe, o trăsură venea spre centrul citadelei acestei țări valahe, prin mahalalele murdare, peste care praful se așezase în toropeala zilei ca o pătură de lână groasă. Pe drumul râului care curgea leneș, purtând cu el mâlul ce-i întuneca apele, cei din
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
venea spre centrul citadelei acestei țări valahe, prin mahalalele murdare, peste care praful se așezase în toropeala zilei ca o pătură de lână groasă. Pe drumul râului care curgea leneș, purtând cu el mâlul ce-i întuneca apele, cei din trăsură puteau vedea sălciile, care umbreau malurile săpate în neorînduială de veacurile ce trecuseră peste ele, șezând ca niște fecioare despletite în apa amestecată cu resturile menajere ale așezării. Copiii, pe jumătate dezbrăcați, alergau în chiot vesel de-a lungul versanților
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
suflecate, spălau rufele sau băteau inul, săltând vesele gălețile cu apă. Vadul Sacagiilor, de unde cei care se ocupau cu valorificarea apei de băut o luau direct din apele Dâmboviței, de acolo de unde pătrundea în oraș, rămase pe versantul opus în urma trăsurii, care înainta în galopul cailor spre primul mare han ce începuse a-și contura silueta. Răsărite din verdele codrilor, care străjuiau de o parte și de alta orașul, razele tremurânde ale soarelui cuprindeau ca un evantai nașterea a tot ceea ce
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
formate de-a lungul mahalalelor strîngeau în mâlul lor broaștele, care orăcăiau liniștite sub cupola alburie a cerului ca sub un clopot uriaș de sticlă, iar vara, cînd soarele ardea cu putere, praful înecăcios se ridica deasupra capetelor oamenilor, în urma trăsurilor și a căruțelor cu coviltir ale negustorilor ambulanți, a vântului ce se stârnea ca din senin sau a copiilor care alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde casele celor bogați se întreceau prin frumusețe
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde casele celor bogați se întreceau prin frumusețe, străzile erau bătute în scânduri groase de stejar, în formă de pod, peste pământul mocirlos, peste care roțile grele ale trăsurilor hurducăiau, amestecând zgomotul cu strigătul negustorilor. Împărțit pe grupuri de meserii, târgul înflorea văzând cu ochii. Ulița cea Mare era principalul vad comercial, unde negustorii își expuneau mărfurile pe tarabe proaspăt vopsite, împestrițând vederea. Prăvăliile lui Jupân Nica, ce își
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
hanul său, în drumul lor prin Europa. Pajiștile arse de razele dogoritoare ale soarelui de iulie zăceau îngălbenite. Nu plouase de mult. Străzile pustii ale cetății aveau pietrele și podețele crăpate. Deodată, strada principală tresării la ropotul asurzitor al unei trăsuri care se opri în fața hanului. Din ea coborâră două femei. Una, mai în vârstă, purtând în brațe o copilă, cam de un an, cealaltă, o femeie tânără, ce părea a fi mama copilei și stăpâna celei care coborâse prima din
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
care se opri în fața hanului. Din ea coborâră două femei. Una, mai în vârstă, purtând în brațe o copilă, cam de un an, cealaltă, o femeie tânără, ce părea a fi mama copilei și stăpâna celei care coborâse prima din trăsură. Ajutate de doi argați, femeile se îndreptară grăbite spre intrarea în han. Hangiul le ură bun venit și, curtenitor, se adresă celei mai tinere: - Numele dumneavoastră, jupâniță? - Ana Cristoroceanu, răspunse tânăra femeie. Hangiul ridică privirea schițând cu sprânceana un semn
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
strânge inima la dorul acesta dar ... dacă asta doriți! - Bertha, îți voi urma sfatul și voi face ceea ce cred că bunul Dumnezeu vrea să fie. Singură n-am să pot face nimic. Chiar acum spune-i hangiului să tragă o trăsură, care să mă ducă la socrul meu. Dacă nu voi cere ajutorul lui atunci planul meu se va închide aici, și nu voi putea ști niciodată ce s-a întâmplat cu ei. Nu ai auzit? Nimeni, dintre cei care au
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
șopti: - Inima îmi spune că Necula n-a murit de moarte bună. Ceva, ce nu înțeleg, este la mijloc. Făcu o pauză și privi spre cer. Era senin. O căldură sufocantă. Respiră adânc și oftă din greu. - Să urcăm în trăsură, apucă să spună doica. - Să urcăm, să urcăm, Bertha, repetă necontrolat tânăra femeie, fără să dea importanță cuvintelor rostite. Ai grijă de fetiță. Cu mila și cu bunătatea lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
parcă răcoarea. Prăvăliile ticsite cu tot felul de produse își așteptau, sub copertinele lăsate, clienții. Străzile înguste, stropite des de copiii de prăvălie, deveneau mai incomode, din cauza tejghelelor ce se scoteau în fața magazinelor pentru a se expune marfa. Numai iarna trăsurile puteau trece în voie, nefiind nevoite să urmeze drumuri ocolitoare pentru a ajunge la destinație. Ici-colo, prin ateliere, se auzea câte un ciocan lovind nicovala sau vocea vreunei calfe, strigând la ucenicii care munceau în atelier. Trăsura mergea agale. Din
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
marfa. Numai iarna trăsurile puteau trece în voie, nefiind nevoite să urmeze drumuri ocolitoare pentru a ajunge la destinație. Ici-colo, prin ateliere, se auzea câte un ciocan lovind nicovala sau vocea vreunei calfe, strigând la ucenicii care munceau în atelier. Trăsura mergea agale. Din când în când, Ana auzea câte un clopoțel ce încunoștința negustorul că cineva îi trecea pragul. De obicei, negustorii de magazine își aveau locuința la etajul sau chiar la același nivel al magazinului. Cei mai înstăriți angajau
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
să tulbure apele și norii, așa cum se întâmpla înainte să plouă. Caii horcăiau de căldură. Ana privea gânditoare casele care i se aliniau prin fața ochilor. Voalul care îi acoperea fața o ferea de privirile curioase ale trecătorilor, ascunzâdu-i durerea. Pe lângă trăsura ei trecură în galop, stârnind nori de praf, două trăsuri cu cai îmbrăcați în negru. Ana scoase capul pe fereastră, privi mirată retrăgându-se, neștiind că în acea zi de 10 iulie 1720, una din trăsuri purta trupul neînsuflețit al
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
plouă. Caii horcăiau de căldură. Ana privea gânditoare casele care i se aliniau prin fața ochilor. Voalul care îi acoperea fața o ferea de privirile curioase ale trecătorilor, ascunzâdu-i durerea. Pe lângă trăsura ei trecură în galop, stârnind nori de praf, două trăsuri cu cai îmbrăcați în negru. Ana scoase capul pe fereastră, privi mirată retrăgându-se, neștiind că în acea zi de 10 iulie 1720, una din trăsuri purta trupul neînsuflețit al fostului mare Principe valah, Constantin Brâncoveanu, în drumul spre odihna
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
trecătorilor, ascunzâdu-i durerea. Pe lângă trăsura ei trecură în galop, stârnind nori de praf, două trăsuri cu cai îmbrăcați în negru. Ana scoase capul pe fereastră, privi mirată retrăgându-se, neștiind că în acea zi de 10 iulie 1720, una din trăsuri purta trupul neînsuflețit al fostului mare Principe valah, Constantin Brâncoveanu, în drumul spre odihna de veci, la biserica Sfântul Gheorghe. Trupul său decapitat, adus pe ascuns de la Halki, una din frumoasele insule Prinkipo din Marea Marmara, avea să fie depus
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Voievod, și iaste făcută de doamna măriei sale, Maria, care, și Măria Sa nădăjduiește în Domnul iarăși să i se odihnească oasele. Iulie 12 zile leat 7228. Lumea puțină ce se afla pe drum se dădea speriată la o parte, făcând loc trăsurilor. Toți se uitau mirați. Bătrânii își făceau cruci iar negustorii clipeau speriați că schimbarea domnilor ducea, de fiecare dată, la mărirea impozitelor ori la pierderea dreptului de a pleca peste graniță după produsele cerute pe piață. După un timp, vizitiul
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
se uitau mirați. Bătrânii își făceau cruci iar negustorii clipeau speriați că schimbarea domnilor ducea, de fiecare dată, la mărirea impozitelor ori la pierderea dreptului de a pleca peste graniță după produsele cerute pe piață. După un timp, vizitiul opri trăsura în fața isprăvniciei, cu un „ho!” atât de puternic încât Ana tresări din gândurile sale cu întrebarea: „Am ajuns doică?” În fața lor, o clădire cu etaj, din piatră masivă, cu ornamente florale din marmură albă, la arcadele ferestrelor, prinsă în cercul
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
dintre funcționarii domnești, Cristoroceanu putu în treacăt să admire frumusețea florilor tropicale și arhitectura interioară. Curtea plină cu ornamente florale în sute de culori, era apărată, la distanțe bine chibzuite, de arnăuți înarmați, aflați în dreptul chioșcurilor de lemn. Abia din trăsură ispravnicul observă razele soarelui, care făceau să strălucească țigla smălțuită a acoperișului palatului. Oftă adânc, își rezemă capul de tetiera scaunului și-n mersul legănat al caretei se cufundă în gândurile lui. Rămași singuri, Vodă Mavrocordat, se întoarse către vornicul
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
să-și vadă propria nepoată, poate singura urmașă a lui Necula? De ce avusese acea atitudine, pe care în adevăr nici nu și-o dorise? Privi portretul soției aflat pe birou, suspină adânc, închise ochii și rămase neclintit, imaginându-și mersul trăsurii ce dispărea în norul de praf. După un timp, se retrase de la fereastră, întinzând mâna să ia paharul cu apă, care se afla pe măsuța alăturată. Paharul se rostogoli, căzu pe podea, spărgându-se. Cristoroceanu se aplecă și luă un
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]