1,201 matches
-
intrarea în subterană, absența unei perioade de timp când se presupune că a stat în pământ și reapariția în lume ca o lumină (înfășurat în lumină), ceea ce simboliza veșnica renaștere din moarte. Zeul-pământ avea și alte epitete. Unul dintre zeii tracilor meridionali se numea Zbelturdos sau Zbelsurdos. În primul caz,turdos amintește de sl. tvĭrdĭ „bolta cerească, tărie”, lit. tvìrtas „tare, puternic, temeinic, sănătos”, let. tviřts „Ib.”, lat. firmitas, rs. tvérža „întăritură, tărie, soliditate, trăinicie” etc. În al doilea caz, surdos
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin „cea care rodește și hrănește”: Γη, dor. Γά și Γαία „zeița pământului, prima care s-a desprins din Chaos”; instaurarea patriarhatului a fost marcată prin detronarea zeității feminine și ridicarea în funcție supremă a „tatălui ( = stăpânul) pământului”, evoluat prin traci în forma Gospodar, prin romani în forma Jupiter, în timp ce grecii aveau sintagma Ζευς πατήρ. Despre acesta din urmă se știe că inițial era una dintre multiplele zeități masculine locale: în Creta antică i se cinstea mormântul; în Iliada este menționat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Luată în ansamblu, această perioadă se caracterizează, după Philippide, prin dominația greacă, în cea mai mare parte, a peninsulei balcanice. Pe parcursul acestei perioade, multiple grupări etnice sunt concentrate de el în cinci pânze de popoare: muntenii, ilirii, epiroții, panonii și tracii, pânze care se întindeau din apusul spre răsăritul peninsulei în dimensiuni tot mai mari. Este de remarcat faptul că aceste pânze de populații, cel puțin ultimele patru, nu sunt considerate autohtone, iar despre traci, veniți la urmă, spune că prezența
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
popoare: muntenii, ilirii, epiroții, panonii și tracii, pânze care se întindeau din apusul spre răsăritul peninsulei în dimensiuni tot mai mari. Este de remarcat faptul că aceste pânze de populații, cel puțin ultimele patru, nu sunt considerate autohtone, iar despre traci, veniți la urmă, spune că prezența lor continua în Asia Mică până în Armenia, ceea ce sugerează izvorul iranian al acestor populații, cel puțin al valurilor din urmă, față de populațiile „barbare” care vor veni în perioada a doua din nord și nord-est
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doua era o limbă satem, ca și limbile slave. În plus, cercetând lista numelor proprii din cele două limbi de substrat, Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a doua perioadă a istoriei limbii române începe, după Philippide, în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
elevul lui Aristotel) îi permite lui Philippide să-i considere, atât pe ei cât și întregul popor macedonean, de etnie greacă. Mai mult încă, Philippide considera că erau greci și locuitorii Tesaliei, ai Epirului, toți ilirii „amestecați cu epiroții, toți tracii” din sudul Balcanilor până la Marea Egee. „Această grecizare, spune el, fusese opera și a orașelor grecești de pe coaste, dar mai ales a influenței macedonene” (I, 280). Maniera bizară de prezentare a grecizării, ca de altfel a tuturor problemelor majore din opera
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
provincie romană a Thraciei este chiar numai ea o probă puternică pentru grecizarea acestei provincii” (I, 281). De fapt întreaga zonă pe care Philippide o prezintă ca grecizată, era în antichitate tracă, sau traco-iliră dacă luăm în considerație faptul că tracii din vestul peninsulei se numeau iliri. După romanizare această zonă, ca întreg spațiul est-european, și-a schimbat treptat, prin evoluții zonale, configurația etnolingvistică. În miezul evului mediu, pe spațiul din Balcani avut aici în vedere se conturaseră deja, în întrepătrundere
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe un substrat „foarte amestecat”, tonul unitar fiind însă dat de „neamuri tracice”, care erau în concepția lui Philippide grecești sau grecizate. Astfel s-a ajuns la insinuarea ideii că baza autohtonă a romanității orientale este greacă. Grecii se considerau traci la origine. Lui Philippide însuși îi plăcea să spună: „Doar nu sânt trac degeaba”. Și etimologic cuvintele grec și trac converg spre o origine comună, deosebirea făcând-o fonetizarea diferită a spiritului aspru din deschiderea fragmentului sonor; a se compara
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu λακων „spartan”, în care spiritul aspru a fost omis; a se vedea și Eλλάς „Elada”, formă redată în scris cu spiritul aspru. A intervenit și paralelismul l/r care explică paralelismul grec/elen, ca și aleman/german, Elveția/Germania, trac/vlah, λαος/rus etc. Toate acestea denotă evoluția locală diferită a segmentelor sonore, a graiurilor și limbilor. Cufundându-ne în trecutul limbii pentru a-l cunoaște trebuie să avem în vedere estomparea până la totala dispariție a contururilor etnolingvistice de astăzi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zona respectivă de Herodot. În felul acesta este mascată constituirea acestei limbi în procesul evoluțiilor etnolingvistice generale care au urmat cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Așa se face că albaneza, considerată continuatoare a ilirei (dialect al limbii tracilor) în aceeași manieră în care româna continuă latina, ar fi singura sursă de informații despre substratul, dispărut lingvistic, al limbii române. „Pentru recunoașterea cuvintelor moștenite de la strămoșii noștri daco-getotraci, arată S. Pușcariu, avem un mijloc mai puțin nesigur [față de cel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Când cuvântul albanez și cel român se aseamănă, fără însă ca forma lor sau considerații de ordin semantic să permită să le considerăm ca împrumutate, avem a face, după toată probabilitatea, cu elemente trace, moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cu cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei de români” (p. 168). Consecință a inaplicabilității teoriei neogramatice la istoria limbii, perceperea eronată a constituirii peisajului etnolingvistic din jumătatea de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și scrum, în timp ce cătun ar fi, ca și alb. katund, o moștenire autohtonă. Urmează împrumuturile din greacă. „Dacă nu venea cucerirea romană, afirmă Pușcariu, poporul trac (împreună cu geții și dacii) ar fi rămas în sfera influențelor grecești, însă la grecizarea tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reconstrucțiile tipurilor indoeuropene îl prezintă asemănarea vocabularului nostru cu limba albaneză” (p. 168 urm.). În totalul cuvintelor care prezintă aceste asemănări Pușcariu încearcă să distingă două grupe. Mai întâi el vorbește de cuvinte trace „moștenite la noi și împrumutate de la traci de strămoșii iliri ai albanezilor, sau cuvinte de origine iliră intrate în limba traco-geto-dacilor și moștenite de la ei la români”. Această grupă de cuvinte decurge din impresia că limba iliră și limba traco geto-dacilor, deosebite una de alta, se aflau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în constituția populației romanice și în special a poporului român care s-a născut din acest amestec avea să varieze după regiuni. Totuși, considerațiile pe care le-am expus până aici nu ne îndreptățesc de loc să susținem că dacii, tracii etc. au avut o mare influență asupra populației latine” (p. 26 urm.). „Ceea ce trebuie în special să ne prevină împotriva încercărilor de a atribui o origine ilirică sau tracă unor particularități ale limbii române este lipsa unei metode riguroase la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Sicilia, care se numea în antichitate Grecia Mare. Limba latină, constituită la Roma și în primul latium al acesteia sub influența limbii grecești, a avut ca substrat în peninsula italică o limbă autohtonă comună ca expresie aglutinantă cu cea a tracilor și cu cea preindoeuropeană din întreg spațiul euro-afro asiatic. 7. Nivelul indoeuropean al evoluției s-a răspândit și s-a menținut doar pe o parte a spațiului aglutinant din care a evoluat și la care se raportează etimologic. Așa se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a crescut din baza comună traco-latină în care limbile tracă și latină s-au contopit pierzându-și identitatea, adică dispărând ca formule distincte de comunicare. De aici rezultă zădărnicia eforturilor de reconstituire a latinei dunărene și de descoperire a limbii tracilor. 11. Apelarea la latina clasică, atestată în scris, și uneori chiar la latina medievală, ca la un reper palpabil al sorginții limbii române, apelare corelată cu respingerea substratului, care ar fi neidentificabil, a blocat de la început și blochează și în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
56 tărâm, 43 tărie, 56 tău, 103 a târî, 43 târn, 139 a târși, 195 teasc, 132 tei, 53 teren, 43 teslă, 132 a teși, 132 a ticsi, 132 tijă, 105 tisă, 132 a toarce, 195 toc, 105 toloacă, 43 traci, 47 trai, 195 traistă, 135 a trăi, 139 a trânti, 195 treabă, 56 a trece, 43 troc, 195 trup, 43 tură, 195 a turba, 56 a turti, 195 țară, 43 țăran, 52 țărână, 195 țărm, 43 țânțari, 110 țeastă, 97
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
consideră această prezență „o reminiscență a funcției leului de demon infernal”, asemănătoare celor ale lupului, vulpii, vidrei - animale psihopompe din colinde. Un alt animal solar (de asemenea vânat în colinde pentru efectul său distructiv asupra universului ordonat) este cerbul. „La tracii sud-dunăreni cerbul simboliza soarele care se urca pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în pericol de intruziunea soarelui figurat în cerb, suprapusă peste răsărit: „Că el se mai paște/ Cerbul stretior/ Prin verde ogor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
capul îi era din aur. Unde se ducea, toate strălucea împrejuru-i cu o lumină orbitoare”. Sora lui, numită în text Ileana Cosinzeana, „era tot ca el, trup omenesc, trup de femeie, iar capul îi era de argint”. De altfel, „la traci, ne este atestată imaginea soarelui personificat, reprezentând statuar un bărbat care are în jurul capului 7 raze în formă de conuri foarte ascuțite, iar luna e figurată printr-o femeie purtând pe creștetul capului simbolul lunar al lui crai-nou sub aspectul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bucureșteanului și fără arta sarcasmului care Îi ajută pe munteni, mai ales, să suporte istoria, nenorocirile, dar și personalitățile incomode, autohtone sau venite de aiurea; pe scurt, deși Îl admir, nu sunt un fan necondiționat al lui nenea Iancu Caragiale, trac la origine (spune Drăghicescu!Ă, cu influențe scânteietoare grecești. Dar, poate și de aceea, Parisul m-a atras, făcându-mă să-mi părăsesc pentru a doua oară locul de origine familială, maternă, după cel natal, România, pe care o credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de informare, corespondență cu români de peste hotare, știri și consemnări de publicații. CAPITOLUL III 1991 Românii din țările vecine Romanitatea orientată câtă s-a mai păstrat până În zilele noastre se află În grupuri izolate În toate statele Învecinate. Coborâtori din traci sau geto dacii romanizați multe comunități românești au evoluat În mediul majoritar grec, slav, ilir, musulman, germanic, suferind În decursul timpului un proces pronunțat de deznaționalizare. Romanitatea sud dunăreană ca orice populație autohtonă fără porniri războinice a fost cucerită de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
despre existența lor Încep cu aproape 1000 de ani În urmă, când feudalul bizantin Kekaumenos aduce prima atestare scrisă asupra aromânilor pe teritoriul Greciei de azi cu precădere În Thessalia, Pind și Macedonia. El Îi consideră daci ca ramură a tracilor, așezată mai Întâi În proximitatea Dunării, de unde au coborât În sud În locurile unde se găseau În vremea sa și unde au continuat să viețuiască până În zilele noastre. Autorul stabilește identitatea dintre vlahi și traci, care populau un areal Întins
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
țară și a românilor din statele vecine. Europa mileniului III va trebui să asigure tuturor naționalităților egalitate, dreptate, reciprocitate! CAPITOLUL XI 1999 Grupuri de români izolați și uitați Răspândirea grupurilor latinității orientale se suprapune fidel pe harta geografică a vechilor Traci. Popor antic, cunoscut documentar de pe la 18001500 Î. Hr. sau odată cu datarea epocii bronzului, tracii au fost poporul cel mai numeros de pe continentul european. Spre miază noapte ramuri ale lor se Întindeau până la Vistula, ocupau Întregul teritoriu al României de azi
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
tuturor naționalităților egalitate, dreptate, reciprocitate! CAPITOLUL XI 1999 Grupuri de români izolați și uitați Răspândirea grupurilor latinității orientale se suprapune fidel pe harta geografică a vechilor Traci. Popor antic, cunoscut documentar de pe la 18001500 Î. Hr. sau odată cu datarea epocii bronzului, tracii au fost poporul cel mai numeros de pe continentul european. Spre miază noapte ramuri ale lor se Întindeau până la Vistula, ocupau Întregul teritoriu al României de azi, dincolo de Dunăre, În Bulgaria, până În Macedonia, trecând peste Bosfor unde aveau numeroase așezări În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Mică. Înspre Apus se mărgineau cu un popor Înrudit, ilirii, așezați pe coasta mării Adriatice, În Dalmația și Albania de astăzi iar spre răsărit au fost identificați până dincolo de Nipru În amestec cu sciții (P. P. Panaitescu) Spațiul etnografic al tracilor cuprindea lanțuri muntoase, câmpii fertile atingând Marea Neagră, Marea Adriatică și Marea Egee. Popoarele migratoare au dislocat seminția autohtonă În zone etnografice mai restrânse. Într-o regiune cu relief frământat cum este cea a Balcanilor, intruziunile migratorilor i-au constrâns pe localnici și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]