1,181 matches
-
cu deportarea, ca D. Casanova. Totuși, în aprilie 1956, J. Vermersch lansează o campanie contra controlului nașterilor, declarând că „maternitatea voluntară este o amăgire pentru masele populare și, mai ales, o armă în mâinile burgheziei contra legilor sociale”. Aceste poziții tradiționaliste pun PCF într-o situație delicată atunci când, după mai 1968, ia amploare mișcarea pentru eliberarea femeilor, de-a lungul întregii perioade îndelungate cât Georges Marchais a fost secretar al partidului. Dar, semn al timpului, în 2001, PCF încredințează conducerea sa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toate puterile - politice, economice și mediatice. Comunismul menținut în Europa de Vest Prăbușirea sistemului sovietic a lovit din plin comunismul vest-european și i-a accelerat declinul, ce pare ireversibil. Ca să supraviețuiască, aceste PC au urmat diferite logice de adaptare. în varianta lor tradiționalistă, PC se vor revoluționare, muncitorești și active în sindicate*, internaționaliste*, antiimperialiste* și antifasciste*. Se definesc ca niște partide de avangardă, iar organizarea* lor se bazează încă mult pe centralismul democratic. Ele refuză în general orice alianță cu socialiștii și văd
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca niște partide de avangardă, iar organizarea* lor se bazează încă mult pe centralismul democratic. Ele refuză în general orice alianță cu socialiștii și văd în mișcările altermondialiste niște concurenți pe care vor să-i infiltreze și instrumentalizeze. Această aripă tradiționalistă reunește PC grec și portughez, cipriotul AKEL - care a obținut 30% la alegeri -, o aripă a Rifondazione Comunista în Italia, germanul DKP, Nieuwe Communistiscje Partij van Nederland și PC suedez, danez și norvegian. în Europa Centrală, PC din Boemia și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
elvețian, Partito dei Comunisti Italiani, Movimento dei Comunisti Unitari și o aripă a Rifondazione comunista, Rifondazione comunista din San Marino, PC din Luxemburg, Dei Link Luxemburg, Vänsterpartiet Kommunisterna din Suedia și Özgürlük ve Dayanisma Partisi din Turcia. Chiar între opțiunile tradiționalistă și reformistă, se află PC din Spania și Izgquierda Unida, Suomen kommunistinen puolue din Finlanda și PC din Valonia și Austria. în țările Europei Centrale, există mai multe formațiuni de acest tip: Strana demokratickîho socialismu în Republica cehă, Magyar Kommunista
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât de mult, că n-a creat nici măcar una de acest gen” (Pascal, 1904, t. XIII, p. 216). Ambii filosofi concep „universalitatea” doar Între frontierele unui stat. Bineînțeles, Revoluția va da criticilor la adresa drepturilor omului forma cea mai radicală. Pamfletele tradiționaliste Împotriva proiectului revoluționar se situează pe linia celebrei observații a lui Joseph de Maistre: „Constituția din 1795, la fel ca și predecesoarele ei, este făcută pentru om. Or, pe lumea aceasta nu există nici un om. De-a lungul vieții, am
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
simplu "tipar" ce se poate umple cu material mereu diferit, cum ar fi construcțiile de apreciere bun + substantiv (bun băiat; bună treabă) și imperativ + bine (caută bine; ține-te bine). Trebuie avute în vedere și varietățile culturale, deoarece, în societățile tradiționaliste, formulele rituale se supun unei codificări stricte, întrucît există o corespondență între situații și anumite formule. În societățile mai mobile însă, precum cele din lumea europeană, regulile conversaționale lasă o marjă importantă improvizației individuale, permițînd astfel posibilitatea manifestării într-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altor națiuni ortodoxe din Balcani, precum Grecia, Bulgaria sau Serbia. Ideea de asociere dintre ortodoxie și naționalism a fost puternic exploatată și de extrema dreaptă românească în perioada interbelică și nu este străină nici în prezent unor mișcări religioase mai tradiționaliste, precum Asociația Studenților Creștin Ortodocși. Pentru aceștia identitatea românească se definește prin apartenența la religia ortodoxă (Voicu M. , 1999). În acest context, religia Ortodoxă a constituit un refugiu pentru populație în fața agresiunii exercitată pe multiple planuri de către puterea comunistă. Apelul
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și omisiuni, cum este faimoasa enciclopedie online Wikipedia, în loc să se folosească de enciclopediile tradiționale, tipărite pe hârtie, singurele demne de toată încrederea. Am citit, m-am minunat și continui să mă minunez. Atitudinea o cunosc. Face parte din aceeași familie tradiționalistă a creației literare pe hârtie, cu pixul sau stiloul - fiindcă scrisul direct la computer e rece, impersonal, îi lipsește fiorul autentic al creației, așa că mai bine scriem noi frumos pe hârtie, după aceea culegem textul, adică îl dactilografiem, și îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
aceia care au deținut avantaje în timpul regimului comunist: nomenclatura comunistă, dar și o mare parte a muncitorilor și agricultorilor, avantajați de modernizarea comunistă. Cel de-al doilea grup reunește pe cei care au fost dezavantajați de către regimul comunist, adică partea "tradiționalistă" a societății, sever afectată de modernizarea comunistă, cum ar fi foștii proprietari de terenuri, credincioșii, vechea intelectualitate, ca și cei respinși de puterea comunistă, intelectualii și tinerii meseriași (tabăra "liberală")5. Aceste diferențe de statut social care datează din perioada
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Marea Unire din 1918 reprezintă corolarul statalității românești"97. În sfârșit, PDSR va avea de înfruntat opoziția social-democraților istorici, Partidul Social Democrat Constantin Titel Petrescu 98, partidul Social Democrat Independent și Partidul Social Democrat Tradițional. Însă principala tensiune a versantului tradiționalist este legată de Convenția Democrată Română, formula politică destinată să întruchipeze opoziția partidelor politice față de neocomunism, acea forță politică pe care o crease Revoluția. Compoziția CDR variază între 1992 până în 2000: în 1992 PSDR și PNPCD erau membrii ai acesteia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
punerea în practică a programului de transformare, a viziunii de stat, a deschiderii și a adevăratei modernizări pe termen lung. Ceea ce consolidează un alt clivaj propriu țărilor postcomuniste: clivajul autoritar/democratic (în sensul unei confruntări între "moderni, modernizatori" și "foști, tradiționaliști și conservatori"). Aceasta se exprimă, la paisprezece ani după căderea regimului comunist, așa cum o arată diferiții martori "foști comuniști", astăzi socialiști, ca și anticomuniști printr-un "blocaj" societal o stagnare a eșalonului de mijloc de luare a deciziei: de unde impresia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
si cu o strălucită pleiadă de critici care s-au afirmat în deceniul al patrulea, Pompiliu Constantinescu (v. ed. recentă Scrieri critice, voi. I-II, București, 1967), Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius și alții. Existența unei a treia direcții critice, "tradiționaliste"', este reprezentată de mișcarea de la Semănătorul (1901-1910), Viața romanească (1906-), ca și de la Gîndirea (1921-1944), - reviste conduse de N. lorga, C. Stere, Nichifor Crainic și alții. Tot de factură "sociologică" această direcție critică asociază opera literară nu f enomenuhii social-politic
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
propusă de Theodor Codreanu e tot una cu a reconsidera întreagă literatură română, inclusiv ultimele experiențe literare". "Theodor Codreanu le dă o replica pe cât de dârză pe atât de convingătoare, celor care contestă modernitatea lui Eminescu fixându-l în schema tradiționalistă" întărește, după 1989, și criticul Constantin Trandafir. Așadar, schimbare de paradigmă modernă în una pe care, după 1989, Theodor Codreanu o va numi transmodernă. Am dat doar acest exemplu spre a vedea calea spinoasă, deschizătoare de perspective, aleasă de Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera didacticistă, totul se împletește, totul se corelează oricât de paradoxale pot părea unele asocieri. Conexiunile se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu, Călinescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei să nu se înfăptuiască..." (Delirul, 1975, p. 113). (Provocarea valorilor, p. 213-214). Eugen Barbu rămâne în literatura postbelică prin trei romane "nebune": Groapa, Princepele și Săptămâna nebunilor", "Eugen Barbu a trebuit să treacă drept un remarcabil scriitor de factură tradiționalistă, ca și Marin Preda, fiindcă moda europeană bătea pe la porțile "experimentalismului". Și dacă Marin Preda a fost hotărnicit lângă realismul lui L. Rebreanu, lui Eugen Barbu i s-a descoperit cu temei, firește alt înaintaș, Mateiu I. Caragiale. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care e altceva decât apriorismul kantian. Poezia avu întâietate în adeverirea viziunii ontologice și a celei cosmologice. Theodor Codreanu le dă o replica pe cât de dârză pe atât de convingătoare, celor care contestă modernitatea lui Eminescu fixându-l în schema tradiționalistă. Hotărât lucru, poetul scrie modern: chiar și când apelează la formele folclorice ("folclor savant", zice G. Călinescu), și când recurge la "metrul antic". Împrospătarea formelor trebuie să vină din adâncul Ființei, nu prin împrumut sincronic. Formele particularizează, nu sunt universale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eseu Insula lui Euthanasius" (p. 121). Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice noi care-l feresc de manierismul tradiționalist. E vorba de-o "despărțire sporitoare", nu demolatoare cum le place deconstructiviștilor să spună ori de câte ori au prilejul. Poetul, chemat de arheitate se întoarce la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator "pe terenul limbii și al spiritualității românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
A primit și postumitatea lui Bacovia atacurile politrucilor postdecembriști, deși nici pe departe atât de numeroase ca în cazurile lui Eminescu, Arghezi, Marin Preda ori Sadoveanu. Lupta pentru reașezarea lui Bacovia nu pare a întâmpina totuși dificultăți serioase. Atât exegeții tradiționaliști, cât și adepții metodologiilor moderne reușesc să se pună de acord și să descopere aspecte uneori surprinzătoare prin noutate și diversitate. În Bacovia după Bacovia (1998), Daniel Dimitriu era de părere că diversele modalități de receptare a operei bacoviene "stau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
generală. Elemente ale narcisismului sunt găsite deopotrivă la nivelul biografiei și al operei, Theodor Codreanu situându-se printre acei exegeți ai lui Bacovia care refuză să vadă în viața cotidiană a acestuia un șir de neîmpliniri și de platitudini. Biografismul tradiționalist nu putea avea, aici, nici un fel de căutare, deoarece nu a produs, până acum, decât constatări banale, care au dus la un impas. O revigorare a monografiei de acest tip i se datorează lui Constantin Călin. Însă Theodor Codreanu recurge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu poate să scrie decât o singură Carte, la care el a trudit întreaga viață: o singură carte, dar arată adânc și semănată bine, cum zice într-o mărturie. Această atitudine contrazice părerea unora că estetica lui Vieru este una tradiționalistă, anacronică. Conștiința estetică a Cărții este una modernă, de care a fost obsedat unul dintre marii întemeietori ai modernității, Mallarmé. Numai Eminescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a mai avut această exigență pe care a împins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în evenimente culturale, în legături intelectuale și cărți, cu permanentă raportare la viața de familie. Prima parte a cărții în sine, "Fundamentele fenomenologiei epice", conturează singularitatea prozatorului în peisajul literar, ca scriitor cu program și având "curajul de a fi tradiționalist" ca autor de romane istorice, aspirând la complementaritate exemplară și la construcția unei "fenomenologii epice naționale" cu o analiză a stilisticii acesteia. Partea a doua, Analize fenomenologice, reprezintă o abordare nu cronologică, în mod standardizat aproape în cazul multor monografii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valoare din lumea întreagă, așa cum alții sunt însetați de propriile noastre realizări. Suntem în permanent și în egală măsură receptori și difuzori de cultură". Mihail Diaconescu și-a recunoscut, cum se știe, de timpuriu, fără rest, tradiționalismul ("Sunt un scriitor tradiționalist. Romanul este pentru mine o specie narativă conservatoare, relativ stabilă"). Theodor Codreanu va comenta, încântat, ca să zic așa, confesiunea francă a scriitorului: ce să fie adică tradiționalismul se întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și curente artistice, iar a treia este propusă pentru următoarea, dacă omenirea va urma calea împăciuitoare propusă de aceasta. Specificitatea lor, în toate variantele, decurge din tipurile de antropocentrisme promovate. Trebuie să stabilim linia de pornire a cercetării în antropocentrismul tradiționalist, sprijinit pe: credință, naționalism, tradiție și idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea capitalismului și care, prin dezvoltarea tehnicii au oferit încredere omului în forțele sale. Filosofia empiristă și iluministă au condus spre slăbirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Osborne, Turgheniev, A. Huxley, Rabelais, S. de Beauvoir... La fel de substanțiale, profitabile și rezistente s-au dovedit lecturile din autorii români. Câteva mostre: "tristețea devine la Bacovia chemarea sfâșietoare a vieții" sau "Rebreanu este un modern, prin excelență, nu un simplu tradiționalist". Îl preocupă, la numai 23 de ani "secretul tragic al lui Eminescu" (nota 1770). Undeva afirmă că autorul Momentelor... "îmbină gluma cu seriozitatea, minciuna cu adevărul. El a pus ca nimeni altul "minciuna" în slujba adevărului". Mai apoi se adaugă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contraziși de romantici (Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu), aceștia, la rândul lor, fiind negați de reprezentanții multor curente literare simboliști (Ion Minulescu, Elena Farago, Ștefan Petică), avangardiști (Tzara, Urmuz, Ion Vinea), ortodoxiști (N. Crainic, L. Blaga, V. Voiculescu), tradiționaliști (Zaharia Stancu, Radu Gyr). În ultimă instanță, și ei au fost eclipsați de moderniști (T. Arghezi, G. Topîrceanu, A. Cotruș) care, la rândul lor, au fost ironizați de cohorta postmoderniștilor în frunte cu M. Cărtărescu. În mod firesc, și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]