10,354 matches
-
Eminescu s-a dedicat analizei acestuia nu pentru că și-ar fi propus "ieșirea din istoric" și întoarcerea în illo tempore, precum mai cred unii cercetători, care nu au stăruit prea mult pe textele eminesciene, ci fiindcă, gânditor organicist și spirit tragic, poetul nu s-a lăsat amăgit de aparențe. Nimeni nu va nega efortul în direcția modernizării, articulat în principal, dar nu numai, de către liberali. Dar la fel de corectă trebuie să fie și dezvăluirea sărăciei endemice a țărănimii, într-o țară în
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
populațiunile din țara noastră" 13). Invitația la responsabilitate față de soarta țărănimii - "singura care n-a desperat de soarta noastră în Orient" - nu este nici populism, nici țărănism, nici opacitate față cu sensul progresului, ci pur și simplu expresia spiritului său tragic, al patosului veracității. Cultura și experiența de viață iar nu accidentele biografice l-au apropiat pe Eminescu de conservatorism. Poetul nu a devenit conservator doar fiindcă era antiliberal 14), cum nu a fost nici mai conservator decât conservatorii înșiși 15
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
va căpăta un curs nefast și chinuit. De altfel, nuvela va avea un Avertisment ce va suna astfel: Această nuvelă este o... (indescifrabil, ar putea fi și operă - n.n.) care prin bunăvoința cititorului ar putea avea un final fericit în loc de tragic, dacă cititorul ar fi dispus să-l schimbe. La Budapesta, Norah îi va cumpăra o rochie nouă, pantofi eleganți, o va învăța manierele alese plimbându-o pe la simandicoasele rude și prietene uimite de "acest exemplar valah". Întoarsă la Curechi și
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
cei mai importanți romancieri români, de la Rebreanu la autorii anilor '80 și au, ca epilog, un top 10 al romanelor românești din secolul XX. Propunerile de lectură merg înspre un Rebreanu necunoscut, deviind de la normele realiste prin impunerea unui scenariu tragic, repetitiv; spre reconsiderarea "proustianismului" unei Hortensia Papadat-Bengescu și a "obiectivității" ei; spre interpretarea din perspectiva unei obstinații a formulei a unor autori precum Camil Petrescu și Anton Holban (primul fiind autorul unor romane cu "arhitecturi precise", și "minuție stilistică"); spre
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
Imago, de unde și titlul acestui film superflu. Inspirîndu-se dintr-o legendă japoneză despre pasărea cu o singură aripă care trebuie să-și găsească perechea pentru a putea zbura, actorul Eiji Okuda istorisește cu atașament și interpretează el însuși cu o tragică ironie idila ciudată, dar verosimilă a unui polițist corupt de o copilă dornică de tandrețe ca și fratele ei oligofren. Laitmotivul tatuajului ce urmează să-i unească pe cei doi este susținut și muzical de o melodie semnată de Pierre
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
interesantă conexiune între națiuni diferite confruntate cu drama oamenilor dispăruți din rațiuni politice, mai rar din motive personale. Filmul - despre care s-a spus că este borgesian - are o poezie aparte pledînd pentru speranță - singura capabilă să permită depășirea impasului tragic - și este opera tinerei Aliki Danezi-Knutsen. Speranța o animă și pe jurnalista tenace din Kandahar, filmul care a primit premiul FIPRESCI la Secțiunea ,,Noi orizonturi". Iranianul Mohsen Makhmalbaf cred că a găsit o formulă formidabilă de a comunica filmic misterul
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
cum ar spune Mircea Horia Simionescu) - cărțile citate de ei sînt aproape imposibil de găsit. Recuperarea unui comunism pierdut definitiv, acela din cultura populară, este extrem de importantă. Dar nu pentru a judeca încă o dată atrocitatea asupririi ideologice (sînt destule destine tragice care o confirmă), ci pentru a confirma o normalitate de fond. Copiii lăsau mingea de fotbal și fugeau să vadă desene animate cu "Mihaela", "Steaua" cîștiga Cupa campionilor (deși era, evident, o echipă "politizată", bucuria a fost cît se poate
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
uriașă, iar la glorioasa lui moarte a lăsat "urmașilor urmașilor" una piticizată rău de tot, că imediat ești definit drept "evreu, maghiar sau țigan"! Firește, istoria e drogul țărilor nefericite și singura speranță a amărâtului care-a prins un prezent tragic e să viseze cu glas tare că dacă nu mâine, cu siguranță poimâine va putea să convertească în bunăstare nefericirea de azi. M-am convins încă o dată că naționalismul e insolubil în logică urmărind modul jalnic în care românii s-
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
Constantin Țoiu Octombrie 1960. Văzut filmul Comicos al lui Bardem, - viața unor actori care umblă în turneu prin provincie. Un simț tragic al grotescului, tipic literaturii spaniole. Ceva sumbru, anxios, ce te pune brusc într-o stare metafizică: fatum-ul întunecat, absurd, inexorabil, în mijlocul căruia destinele oamenilor se contractă, se răsucesc asemenea fierăriilor unui edificiu distrus de o explozie. Interesantă, didactic de
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
ca mierea... de albine. - Păi vezi, asta vreau! De ce-ai căzut pe gânduri? - Știu și eu?!, i-a răspuns Mihai Cojocaru cu amărăciune În glas. Poate că nu mă cunoașteți. Poate că mi-am adus aminte de o Întâmplare tragică. Ce știți dumneavoastră despre mine? Nimic! Eram copil, domnule Bleahu, când bunicul celui mai bun prieten al meu - Costea Teicanu se numea - a fost ucis Într-o noapte de doi frați care veniseră să-i fure grâul din magazie. Auzind
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
P.S.D.-ul a ajuns la fundul sacului. Va mai ține cît va mai ține diversiunea cu "manifestele", dar după aceste platonic-focoase declarații de dragoste, românul (ardelean, moldovean, slobozian) va dori și ceva consistent pe masă. Or, am ajuns în situația tragică de a nu putea pune pe masa unor români decît ceva ce am luat de pe masa altor români. Că această îndeletnicire are oarece vechime, e limpede: în ultimii zece ani, guvernanții au ajuns la adevărate forme de genialitate în a
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
ajunge de nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile adresate de diverse personaje-femei personajului-narator (Femei, între ele etc.), "microromanele" (Romanul Adrianei, Femeia în fața oglinzei, Balaurul), textele "portretistice" (volumele Desenuri tragice, Romanță provincială) sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi întors "la 180
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
principal al cărții, Creatorul însuși. Același binarism face ca ,,Dolce agonia" să cuprindă discursul unui autor omniscient prin excelență care știe cu precizie ce urmează să se întîmple cu fiecare personaj în parte, ba mai mult le prezintă sfîrșitul, uneori tragic și deseori nedrept, de pildă Katie, poeta și Leonid, soțul ei, pictorul ratat, vor muri într-un accident de aviație, avionul prăbușindu-se undeva ,,între Tîrgu Mureș și Piatra Neamț", alături de un narator omniscient, replică parodică a celui consacrat ca atare
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
a confruntat direct cu gravele probleme ale rasismului. De asemeni, Brian, avocatul lui Sean și soțul năbădoioasei și supraponderalei Beth, fost participant în războiul din Vietnam, își refulează dezamăgirea și surzenia incipientă. Leonid este foarte marcat nu doar de moartea tragică a fiului său ci și de catastrofa nucleară de la Cernobîl, de suferințele atroce ale puținilor supraviețuitori de care află vizitîndu-și, după o lungă ezitare, țara din care fugise în condiții umilitoare, sperînd să devină un pictor celebru la New York și
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
lume plurală, instabilă, amenințată de nenumărate primejdii dar care, conștientă de acest lucru, se expune într-o ,,apocalipsă veselă" ce frizează ficțiunea și care povestită și repetată își pierde orice sens. Este observația pe care o face Derek pe marginea tragicei morți a fiului lui Katie și Leonid, în urma unei supradoze de droguri. Tot repetat, evenimentul se golește de real, devine ficțiune. Și tot el, invitat să țină o conferință despre ,,idealul epicurean în lumea postmodernă", notează că lumea contemporană se
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
eroii într-o altă realitate, lăsîndu-i să rămînă în continuare ei înșiși. Laitmotivul acestui film ce a cîștigat Marele premiu la Cannes (unde și protagonistei i s-a acordat premiul de interpretare) este furnizat de Sunetul muzicii, ce edulcora experiența tragică a prigoanei naziste. Acțiunea filmului lui Lars von Trier e plasată în anii '60, cînd musicalul lui Richard Rodges și Oscar Hammerstein II era transpus pe ecran de către Robert Wise, adjudecîndu-și trei Oscaruri. Este acesta un fel de filtru retro
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
prag de așteptare, unui nivel de receptare. Cred că el combină faptele a două piese și aduce în spectacol două cupluri, două istorii diferite, fără legătură între ele, cu același deznodămînt: sinuciderea în doi. Tensiunea este mult amplificată astfel, fiorul tragic se instalează plenar, încă de la început, și ocupă tot spațiul. În atmosfera, în respirația actorilor, în privirile personajelor lor hăituite bîntuie revolta, neputința, scindarea conștiinței și a sufletului între datorie și sentiment: " Dacă-n lumea asta/ Uniți nu putem rămîne
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
să le ceară elevilor să cumpere ce manuale au avut la îndemînă. * În ROMÂNIA LIBERĂ Ilie Șerbănescu scrie următoarele: Deși faptul poate că nu place, România începutului de mileniu reproduce propria sa configurație interbelică. Într-un fel, ca o ironie tragică, pentru cei aflați acum la guvernare, care, cu o mică pauză, au condus țara după '89, s-au străduit propagandistic din răsputeri să desfidă trimiterile septuagenarilor țărăniști la anii interbelici ca năzuință și model de inspirație. Aceiași însă 70-80% care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
Z. Ornea Tragic destin a avut Lucrețiu Pătrășcanu, singurul intelectual de vază al Partidului Comunist din România. În interviul pe care i l-a acordat lui Ion Biberi, în 1946, pentru cartea care se va numi Lumea de mîine, mărturisește că el, provenit
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
se termină cu o nuntă în sat, unde se vor consuma întâi și-ntâi porumbei pasați... * 8 iunie 1980. EXITUS. Ttilul probabil al unui roman. Indicațiile din străinătate pentru cetățeni - ieșire în caz de pericol. Amestecul de comic și de tragic conținut de cele șase litere Exitus, apocaliptice... Cu doi-trei ani în urmă, mă gândisem la un alt titlu SINCOPE: mișcare, epică biologică prin excelență, fatală inimii deseori, vezi stopul cardiac, sincopa albastră. În muzică, sincopa înseamnă o notă emisă pe
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
științifice ale sale. Dar Comisia de Stat a Planificării "obosește" să-i mai dea de lucru în calitate de colaborator extern, și Golopenția, alarmat, își caută de lucru pentru întreținerea familiei (avea doi copii mici). Dar, deodată, totul se curmă brusc și tragic. În ianuarie 1950 e arestat, ca martor, în procesul Pătrășcanu, fiind pus sub urmărire încă de la 5 octombrie 1949. La urechile Securității ajunseseră zvonuri că Golopenția a fost în relații amicale cu Pătrășcanu și anturajul acestuia. Mai ales cu Belu
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce transformase țara în lagăr de
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
unei condamnări" și alcătuiesc, privite în ansamblu, o pledoarie pentru lipsa de inocență a literaturii. Formularea poate părea paradoxală, dar tocmai această lipsă de inocență pentru care pledează Bataille, atrage după sine o reconsiderare a noțiunilor de "pasiune mortală", "transgresiune tragică" sau "libertate nelimitată". Permanenta confruntare a operei cu biografia și a ambelor cu cea mai înaltă expresie a răului, într-o epocă în care se proclama "moartea autorului", rămîne aspectul cel mai provocator al cărții. Georges Bataille - Literatura și răul
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Care să fie explicația fenomenului? Credem, spre deosebire de G. Călinescu, care punea accentul pe poza poetului, că e vorba tocmai de depășirea unor atitudini mecanice, ale unor stereotipii proprii simbolismului, de o evoluție în direcția unei mari autenticități personale. O autenticitate tragică, a cărei înțelegere a tranzitat, după cum sesizează Daniel Dimitriu, de la un pol al receptării mai mult sau mai puțin convenționale la altul, opus. De altminteri, interpretările cele mai avizate ale lirismului bacovian n-au făcut caz niciodată de "poza" lui
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
întreg scrisul său atunci când vorbesc despre "un roman ludic și mișunând de acțiuni, malițios exotic și aproape oulipian" - trimițând adică spre "atelierul" artei combinatorii a grupului Oulipo al lui Raymond Queneau -, ori despre un "roman rapid și strălucitor, parodic și tragic"... Ați publicat prima carte în 1987 și sunteți acum autorul a cinci romane, la care se adaugă încă unul în colaborare și mai multe povestiri. V-aș ruga să vorbiți mai întâi despre începuturile Dv. literare, despre întrebările pe care
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]