1,003 matches
-
gazeluri. Însă, Într-un imperiu de războinici, preocupările estetizante ale sultanului provoacă nemulțumirea generalilor, În special a căpeteniei lor, Beșleagă; acesta nu-și mai văzuse comandantul „de la căderea Bizanțului”, iar asupra armatei turcești s-au Îngrămădit „o groaza de probleme”. Tragicul și comicul se Îmbină În aceste pagini În cel mai original chip, Marin Sorescu dovedind o disponibilitate remarcabilă din acest punct de vedere. Dorind să-și impună spiritul „rafinat”, Mahomed, Îl are În preajma lui pe Pașa din Vidin, un caustic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lui. Și aceasta se Întâmplă de două mii de ani. De două mii de ani acest popor se Întreabă: „ce caută ăștia aici?” Și tot de două mii de ani răspunde: „de-aia” și lupta reîncepe. Scriitorul alternează ironia cu gravitatea, comicul cu tragicul, spiritul mușcător de esență intelectuală, cu umorul popular. Procedând la o demitizare a istoriei, autorul a intenționat să extragă din evenimentele istorice idei generale, conferind faptelor un aer meditativ, Într-un un stil neologic sau popular, În funcție de pregătirea și apartenența
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1990 și jucată În luna februarie a aceluiași an. Critica a considerat această dramă „o Încercare a 122 Fl. Manolescu, În „Dicționar de literatură română”. Ed. Univers, 1979, p. 86- 89; dramaturgului de a echilibra În opera sa comicul cu tragicul, universul burghez orășenesc, cu cel țărănesc.” (Florin Manolescu) 3. I. L. Caragiale prozatorul Proza lui I. L. Caragiale se naște din geniul dramaturgic; schițele, momentele, nuvelele, povestirile Își extrag substanța din același fond al comediilor și dramei. Prin schițe și momente, Caragiale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vara care maturizează prin evenimentele ei cruciale sau/și tragice un grup de tineri - amenința să nu te trăsnească prin noutate. Banderas reușește însă să evite discret, dar sigur capcanele. Filmul său pocnește ca niște muguri. Sexualitatea toridă, agresivitatea, pasiunea, tragicul se gonesc una pe alta până la dezastru, cu aceeași viteză cu care vremea bună se strică odată cu venirea norilor. Banderas însoțește frumos schimbarea vremii și a vremurilor cu desfășurarea evenimentelor. Ratatouille - de Brad Bird, voci: Patton Oswalt, Ian Holm, Peter
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ale luxului roman"89, însă această situație particulară nu beneficiază de nici un fel de "raționalism", neputând fi explicată din nici un astfel de punct de vedere. Publicul, atestă Chapman, "ales la întâmplare"90 din rândul cetățenilor americani, fără să întrezărească în tragicul eveniment vreo "miză" personală sau socială, "a asistat, pur și simplu, (manifestând adăugirea mea) o aversiune rece"91 față de scena pe care o privea. Următoarele două paragrafe (patru-cinci) ale discursului lui Chapman punctează încă un element esențial al "viziunii" despre
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului. Era nu doar expresia complexului de superioritate propriu etniei respectivului scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea replica: dacă românul s-a simțit de-atâtea ori, vorba
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului. Era nu doar expresia complexului de superioritate propriu etniei respectivului scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea replica: dacă românul s-a simțit de-atâtea ori, vorba
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și culminând cu crime abominabile - a crescut numărul acelora care se întreabă daca avalanșa de informații în discuție nu ar trebui, totuși, privită cu anumite rezerve. Mă voi limita aici, în sprijinul celor afirmate mai sus, la un singur exemplu: tragicul caz al inginerului Gheorghe Ursu, din câte știu singurul cu adevărat șocant apărut în presă după 1989, despre care s-a afirmat cu obstinație, fără a se admite vreo altă opinie, că a fost ucis de Securitate (am în vedere
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
21. Melancolie și nostalgie 22. Simpatie 23. Premisele intelectuale ale marelui humor Capitolul al V-lea: Tragic și humor 24. Comedie și tragedie 25. Humorul ca tip vital 26. Ipohondria (Acedia) 27. Humorul lui Shakespeare 28. Există tragic absolut? 29. Tragicul ca limită a humorului 30. Kierkegaard despre humor 31. Humor și religie Capitolul al VI-lea: Înțelepciune și humor 32. Fundalul intelectual al humorului 33. Humorul ca fidelitate față de realitate 34. Dogmatism și humor 35. Humorul în lupta concepțiilor despre
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vedem un om înspăimîntat de moarte, avem la început toată încrederea că există un motiv pentru asta. Provizoriu, luăm totul drept purul adevăr. Iar cînd spaima este brusc anulată, apare posibilitatea să rîdem. Înaintea acestei rezolvări, există și posibilitatea plînsului; tragicul și comicul pot sta aproape unul de altul. Rîsul presupune că acei care rîd se găsesc mereu singuri și la adăpost, de partea rațiunii și a puterii, chiar și după ce a intervenit "degradarea". Trebuie să existe ceva ce nu se
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
singuri și la adăpost, de partea rațiunii și a puterii, chiar și după ce a intervenit "degradarea". Trebuie să existe ceva ce nu se dezagregă în contrastul descendent în orice caz, situația în care se găsește cel ce rîde. În cazul tragicului, circumstanțele sînt mai complicate, după cum vom vedea ulterior. În cazul ridicolului, sentimentul respectiv este un exemplu categoric de sentiment circumstanțial, adică unul care nu e condiționat doar de poziția sa fațăde alte sentimente, ci este determinat, în ființa sa cea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mod detaliat, ca pe o unitate între sentimentul comic și cel tragic, între ironie și entuziasm. El este cam oscilant în folosirea noțiunilor de ironie și humor. Descrie humorulîn modul cel mai deslușit, în dialogul său Ewin, după cum urmează: "Aici, tragicul și comicul se găsesc încă alături, nedespărțite... Totul se află în humor într-o singură curgere și pretutindeni, întocmai ca în lumea obișnuită, contrariile trec unul într-altul. Nu există nimic ridicol și comic în humor care să nu aibă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s-o apere, ca un fel de albie prin care să curgă, au devenit doar niște piedici în libera ei desfășurare. Pe scurt, lumea este învinsă prin seriozitate și de aceea poate fi biruită acumprin glumă. Humorul tinde să unească tragicul vieții cu comedia ei. Cele două elemente se reunesc într-însul devenind uneori unul singur, alteori alcătuind o totalitate ordonată. Cînd a format expresia "tragicomic", limba a indicat printr-asta în special preponderența comicului și, ca atare, cuvîntul nu se
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e amestecată cu desnădejde; pacea e mai deplină cînd urmează furtunii, lumina e mai strălucitoare după întuneric". Sprijinită de propriile-i experiențe, se amuza din cînd în cînd tachinîndu-i pe medici și pe pastori, cînd aceștia interveneau cu îndrumările lor56. Tragicul în suferință stă în faptul că te împiedică să lucrezi la ceea ce pare necesar, în primul rînd pentru a da unitate și sens vieții. Comicul se poate naște din împrejurarea că suferința își poate arăta totuși neputința în fața unui nou
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dintîi. Kierkegaard și-a exprimat foarte clar concepția, atribuind humorului un loc în seria de "stadii",după cel etic și înaintea celui religios. Pentru el, faptul că păgînismul poseda forța spirituală de a vedea legate într-o unitate comicul și tragicul reprezenta o culme. Humorul însemna pentru Kierkegaard ultimul stadiu vital înainte de credință. Este de la sine înțeles că se gîndea numai la ceea ce am numit, în cele de mai sus, marele humor și nu la ceea ce el caracteriza drept humorul imatur
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e covîrșitoare cînd ne aflăm jos, în mijlocul ei. Premisa este însă ca înălțimea să fie clară și să ne putem menține la înălțime. Această experiență zilnică nu ne trimite încă la umbrele cele mai mari. Ele apar de abia cînd tragicul amenință să distrugă pentru totdeauna coerența vieții. Ce poziție are marele humor față de această posibilutate? Oare tragicul vieții nu poate deveni o mărturie a neputinței humorului? Mai înainte de a relua această problemă serioasă, să vedem cum se situează fața de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să ne putem menține la înălțime. Această experiență zilnică nu ne trimite încă la umbrele cele mai mari. Ele apar de abia cînd tragicul amenință să distrugă pentru totdeauna coerența vieții. Ce poziție are marele humor față de această posibilutate? Oare tragicul vieții nu poate deveni o mărturie a neputinței humorului? Mai înainte de a relua această problemă serioasă, să vedem cum se situează fața de ea cel mai mare dintre toți poeții tragici. 27. Humorul lui Shakespeare Sufletul lui Shakespeare a fost
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și după destinele lor, fie nefericite ori fericite, să-și vadă de calea lor mare și tăcută. Nu a putut fi împiedicat să ne reveleze într-una modul cum ceea ce este mic se înlănțuie cu ce e mare, grotescul cu tragicul, ridicolul cu sublimul. De asemeni, a scos la lumină faptul că tragicul poate să se nască nu numai din ciocnirile caracterelor cu lumea, ci în același timp, ca în Hamlet, și din conflictele între forțe ce se luptă înlăuntrul acelor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
calea lor mare și tăcută. Nu a putut fi împiedicat să ne reveleze într-una modul cum ceea ce este mic se înlănțuie cu ce e mare, grotescul cu tragicul, ridicolul cu sublimul. De asemeni, a scos la lumină faptul că tragicul poate să se nască nu numai din ciocnirile caracterelor cu lumea, ci în același timp, ca în Hamlet, și din conflictele între forțe ce se luptă înlăuntrul acelor caractere. Dar mai presus de orice, spaimele pe care le-a privit
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
filosofic acest lucru astfel: Shakespeare nu-și pierde credința că în lume există o valoare, chiar dacă ceea ce este valoros dispare atît de frecvent. În ultima mare operă a lui Shakespeare în Furtuna, sentimentele de pace și de melancolie devin covîrșitoare. Tragicul se potolește și comicul dispare. Dar chiar și la urmă de tot, cînd Prospero crede că a biruit tot răul, lăsîndu-se liniștit în seama unor viziuni festive și dînd cu totul uitării bestia umană Caliban și conspirația acestuia, el este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
el este, în fond, cu neputință de armonizat". Revine asupra acestei idei în convorbirile cu cancelarul von Muller: "Orice tragic se bazează pe o contradicție ce nu se poate aplana. Deîndată ce intervine sau este recunoscută ca posibilă o aplanare, tragicul dispare". "Numesc tragică o situație pentru care nu se poate imagina nici o ieșire, nici o împăcare" (Convorbiri cu cancelarul von Muller, 6 iunie 1824 și 2 iulie 1830). El critică concepția despre tragic a lui Hegel, aceea de a-l socoti
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mila față de caracterele blînde și gata să se jertfească, în dragoste. Trebuie să acceptăm că teama parcurge o modificare corespunzătoare 70. Teama și compasiunea nu dispar, ci sînt "purificate"prin faptul că devin elementele unui sentiment mai complex 71. 29. Tragicul ca limită a humorului Marele humor își are una din limite în tragic. Humoristul nu se apleacă asupra rănii precum eroul tragic. Leziunile sale nu sînt mortale și nu obișnuiesc să reprime zîmbetul. Eroul tragic poate dovedi măreție în însăși
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient, de la îngăduința cu marile contradicții să-și exercite influența lor îndreptățită asupra timbrului întregii sale dispoziții sufletești. El e obligat să recunoască însă că nu e cu putință nici o organizare sau contopire, acă tragicul e de așa natură încît nu mai alsă nici o putere sau nici un loc liber înrîuririi elementelor luminoase asupra sufletului. Armonia cosmică, în care humoristul crede, în mod conștient sau inconștient, se risipește dacă există un destin absolut tragic în care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Și mai cu seamă nu dă înapoi în fața celor care, fără să aibă ei înșiși ceva tragic în existență, își petrec viața cu discursuri despre ceea ce au săvîrșit și au îndurat eroii tragici. În afară de asta, humoristul protestează împotriva ideii că tragicul ar trebuie să exprime, în ciuda experienței, esența cea mai intimă a vieții. Așa ceva nu-i decît romantism. Eroul tragic însuși nu va avea timp și simț pentru asemenea susțineri; el simte că este plasat la limita tuturor circumstanțelor omenești și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
viață. Atunci însă accentul atic cade pe abandonarea acțiunii respective și tema aceasta e legată de discutarea relației dintre acțiune și humor, chestiune despre care vom trata un capitol ulterior. Așa cum acțiunea indică limita humorului dinspre latura activă, tot astfel tragicul absolut desemnează limita față de latura pasivă. Humoristul socotește că a căutat și a urmat calea justă, onest și de bună credință, fără să omită vreo temă ce ar fi putut pricinui niște conflicte tragice. El recunoaște că această cale l-apurtat
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]