1,267 matches
-
facă față eroii. Ea este anticipată de acest fragment în care asocierea celor trei adjective sugerează o posibilă traiectorie spirituală a sensurilor romanului: puritatea și religiozitatea iubirii nu pot fi regăsite în forma lor primordială decât într-o ,,logodnă” ce transcende limitele realului cotidian. Apetitul descriptiv, prezent în romanele anterioare, este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Adjectivele utilizate sunt în general abstracte, iar asocierea lor în serii de câte trei, destul de rară, amplifică orizontul enigmatic al
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
să se unească și, într-o oarecare măsură, să se confunde, în arierplanul mitologiei Complotului se dezvăluie, în cele din urmă, viziunea unei Ordini, în sensul religios al termenului, unitară, cucernică, instrument necesar pentru reușita unei acțiuni ce angajează și transcende destinul fiecăruia. Aceste observații, dacă sînt acceptate, nu pun în nici un fel în cauză analiza mitului văzut ca expresie a unei neliniști sociale, manifestare a unei frici sau a unei confuzii colective. Dar, definită și dezvoltată pornindu-se de la o
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
timp știa, la fel ca scepticii, că într-o asemenea situație, inima nu se lasă impresionată de nimic. Susținând motivele unei revolte anarhico-libertare duse la extrem, Stirner atacă orice tentativă de a da vieții individului un sens care l-ar transcende și care i-ar reprezenta exigențele, nevoile, drepturile, până și imaginea, apoi denumește entitatea de nedefinit care sunt eu însumi "Unicul", așa cum în aceeași ani Kierkegaard și el împotriva lui Hegel o denumește "Singularul". Principe al iconoclaștilor moderni, Stirner intenționează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Nimic" (auf das Nichts), ci mai precis "pe nimic" (auf nichts). Acest lucru înseamnă că nihilismul care derivă de aici nu se bazează pe o afirmare filozofică a Nimicului, ci este pur și simplu negarea și respingerea oricărui fundament care transcende existența originară și irepetabilă a individului. Acesta este motivul principal al întregii lucrări, de la început până la sfârșit, motiv care începe cu declararea peremptorie a unicității de netăgăduit a Unicului: În același mod îmi întemeiez atunci propria cauză pe mine însumi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și de cercetare științifică. Ce este ființarea sau care este "ființa ființării", acestea sunt chestiuni experimentate de fiecare dată într-un mod diferit. Acum, atunci când înțelege ce sunt ființările în "ființa" lor, omul nu rămâne în planul ființărilor, ci îl "transcende", iar o asemenea transcendere (Überstieg) constituie pentru Heidegger originea "metafizicii". Metafizica este modul fundamental al omului occidental de a înțelege ființa ființării. Ceea ce caracterizează devenirea metafizicii este "prezența" (Anwesen) ființării într-un anume mod, cu o anume "ființă" proprie, în raport cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care expune omul sarcinii de neocolit a unei continue proiectări de sine, nu este o libertate abstractă, ci este întotdeauna adaptată unei situații, aruncată într-o condiție, inserată în lumea lucrurilor, a "în sinelui". Existența este conștiință și libertate, care transcende lumea, dar nu o poate transcende decât raportându-se tot timpul la aceasta. Apoi, în măsura în care existența este corp, devine lucru între lucruri, contingență absurdă între contingențe. Corpul "este forma contingentă asumată de necesitatea contingenței mele"189. Libertatea pentru- sinelui își
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a unei continue proiectări de sine, nu este o libertate abstractă, ci este întotdeauna adaptată unei situații, aruncată într-o condiție, inserată în lumea lucrurilor, a "în sinelui". Existența este conștiință și libertate, care transcende lumea, dar nu o poate transcende decât raportându-se tot timpul la aceasta. Apoi, în măsura în care existența este corp, devine lucru între lucruri, contingență absurdă între contingențe. Corpul "este forma contingentă asumată de necesitatea contingenței mele"189. Libertatea pentru- sinelui își are în contingența în-sinelui propriul termen
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
asumată de necesitatea contingenței mele"189. Libertatea pentru- sinelui își are în contingența în-sinelui propriul termen de referință: existența, ca libertate și conștiință, nu se reduce la gratuitatea opacă a ființei corpului sau a lucrurilor, ci o neagă și o transcende în mod constant. Aceasta se realizează, în întregime, în libertatea care o constituie ca pentru-sine și prin care, negând orice condiționare preventivă și orice facticitate, se proiectează dintr-un nimic în alt nimic. Libertatea existenței umane, datorită faptului că este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Nietzsche și Heidegger, Vattimo a afirmat exigența renunțării la categoriile tari ale tradiției filozofice occidentale și a schițat o "ontologie slabă" care urmărește să recunoască și să accepte devenirea în facticitatea sa, fără să-i atribuie un sens care o transcende și fără a-i impune forme, categorii sau scheme interpretative tari care vor ajunge inevitabil să-i împiedice dezvoltarea. Tocmai această inflexibilitate este, potrivit lui Vattimo, ceea ce caracterizează metafizica tradițională, care, în încercarea sa de a căuta o explicație "transcendentă" a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
regionalizarea" formelor de cunoaștere, "decanonizarea", sau abandonul "canoanelor" tradiționale și "hibridizarea" sau contaminarea genurilor 240. Toate acestea au fost afirmate revendicând o predispoziție nihilistă. Dacă, așa cum vrea gândirea slabă, acceptăm devenirea lucrurilor cu docilitate, fără să o răstălmăcim și nici transcende, atunci nihilismul întunecat și nostalgic, care apare când se cultivă încă memoria și nostalgia valorilor pierdute, se dezagregă și se deschide, cu Nietzsche, posibilitatea unui nihilism "voios" care intenționează să fie mult mai apropiat de finitudinea ființei umane, de bucuriile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
facă față eroii. Ea este anticipată de acest fragment în care asocierea celor trei adjective sugerează o posibilă traiectorie spirituală a sensurilor romanului: puritatea și religiozitatea iubirii nu pot fi regăsite în forma lor primordială decât într-o ,,logodnă” ce transcende limitele realului cotidian. Preferința scriitorului pentru tripletele de adjective, abundente în Întoarcerea din rai, este diminuată în Nuntă în cer. Apetitul descriptiv este temperat de rigoarea relativă, impusă de forma confesivă a discursului. Dacă în monologul interior întâlneau o preocupare
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Eliade 236. Făcând apel la cultura tibetană, conform căreia un eveniment are importanță doar în măsura în care îi este cunoscută originea, Phil Cousineau susține că atunci când oamenii construiesc povești despre geneza lucrurilor, le atribuie o dimensiune sacră 237. Prin reactualizarea evenimentelor, omul transcende timpul cronologic plasându-se în anistorie. Timpul mitului este timpul sacru, iar a retrăi acel timp semnifică a aduce sacrul în cotidian și a-l reactualiza prin reeditările rituale contemporane. Omul arhaic trăiește sacrul, îl povestește prin mit și îl
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
ei, această alteritate demonică elimină contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară, adesea tenebroasă și participând la un gen de veșnică pulsație a celor din care provin toate"448. Alteritatea demonică transcende antinomiile specifice spațialității și temporalității lumii umane și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin apel la filosofia antică, care mediază relația dintre divinitate și oameni, având în același timp un statut privilegiat în raport cu sacrul. Studiul lui Afloroaei despre
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
punctează un aspect extrem de interesat în ceea ce privește legătura dintre stereotip și cunoaștere, aducând o perspectivă interesantă asupra diferenței dintre percepția lumii fizice și percepția lumii simbolice, mai exact asupra procesului atribuirii de sens în cadrul reprezentării obiectelor fizice și a celor care transcend spațiul realității fizice. Taylor susține că, spre deosebire de informațiile pe care le avem despre obiectele fizice, cele referitoare la oameni sunt mult mai ambigue și mai schimbătoare, motiv pentru care "atributele personale trebuie să fie deduse mai degrabă decât observate. Deși
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
înrolarea" lor, voită ori silită, într-o entitate suprapersonală nu acoperă integralitatea felului lor de a fi atunci, cu atât mai puțin din vremurile ce aveau să urmeze. Individul face parte din asamblări de tot felul și, totodată, le și transcende continuu". (Ion Ianoși, Prejudecăți și judecăți, București, Editura Hasefer, 2002, p. 14). 514 Robin George Collingwood, O autobiografie filosofică, traducere de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, București, Editura Trei, 1998 , p. 79. 515 Ibidem p. 9. 516 Cecilia Tohăneanu, Epistemologia
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
QI, al performanțelor aptitudinale verbale și psihomotrice, al inteligenței socioemoționale și chiar spirituale. Din suita mecanismelor neurofiziologice, roluri importante, atestate experimental, s-au dovedit a avea: funcționalitatea substratului morfofuncțional, definită prin: capacitatea de engramare a neuronului (stabilită pentru experiențe ce transcend o generație Gavrilă, 1987), plasticitatea circuitelor neuronale complexe cu rol în învățarea prin memorare (învățare mnezică), potențialul de acțiune al creierului (limbajul creierului); funcționalitatea blocurilor integrative ale creierului (formațiunea reticulată, hipotalamusul, talamusul, sistemul limbic ș.a.), cu funcții în modularea tonusului
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
din opera De principiis a lui Origen, Sfântul Maxim vorbește despre existența corporală și cea spirituală, și declară că, în îndumnezeire, prima este lăsată în urmă, pentru că progresul minții și simțurilor încetează și suntem hrăniți direct de Dumnezeu, atributele naturale transcendând în glorie copleșitoare: „... precum în viața trupească rostul mâncării este îndoit, unul pentru creștere, iar altul pentru susținerea celor ce se hrănesc (căci până ajungem la desăvârșirea staturii trupești ne hrănim în vederea creșterii, iar după ce trupul se oprește din sporirea
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Caesaris ira, Et veniet votis mollior hora tuis. Neve moram timeas, tempus, quod quaerimus, instat; Cunctaque laetitiae plena triumphus habet. Așa cum am făcut și în cazul scrisorii citate, către Sextus Pompeius, trebuie să subliniem aici că din expresia lui Ovidiu transcende semnificația propriu-zisă a triumfului lui Tiberiu asupra panonilor. Se înțelege că un asemenea eveniment a umplut de bucurie casa imperială și a dus la o mai mare îngăduință față de toți, inclusiv față de Ovidiu (v. 87-92). Formularea lui Ovidiu, însă, pare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
competență psihologia, si pentru lingvist, precum și pentru cel interesat de studiul comunicării pe componentele ei fundamentale (verbală și nonverbală), filtrarea analitică a informațiilor beneficiind de suportul generos al semioticii. Prima parte a lucrării atrage atenția prin obiectivitatea cu care autoarea transcende zona conceptuală a semioticii verbale, a cărei structura este bine închegata în tipare definitorii, spre obscuritatea ce descrie semiotica nonverbală, în legătură cu care nu se poate vorbi încă de o terminologie descriptiva consacrată și unanim acceptată. Prin succedarea etapelor aferente unui
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Moartea lui Dumnezeu, absența sa, posedă în opera filosofului o prezență mai puternică decăt în multe teodicei. Este vorba de o absență infinit multiplicată, care îl provoacă necontenit pe om să dea dureros și eroic răspunsuri mereu noi prin care transcende pe sine. În “Știința veselă” (1881), Nietzsche îl descrie pe “omul nebun” care le aduce celorlalți vestea morții lui Dumnezeu. “Nebunul” - “N-ați auzit de acel nebun care ziua în amiaza mare aprinsese un felinar și alerga prin piața strigănd
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
provocate de oamenii care se luptă, ucid și își fac rău unii altora în numele Său. Din acest motiv, numeroși specialiști în politică externă inclusiv eu au încercat să separe religia de politica mondială, să elibereze logica de credințele care o transcend. La urma urmei, este destul de greu să împarți un teritoriu între două grupuri pe baza unor drepturi legale sau economice, dar este și mai greu atunci când unul dintre ele sau ambele pretind că pământul respectiv le-a fost dat de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de FBI și că "nici o persoană cunoscută ca având legături cu teroriștii nu a plecat cu aceste curse"209. Liderii saudiți sunt tradiționaliști, nu radicali; ei prețuiesc stabilitatea mai presus de orice. Legăturile dintre cultura saudită și apariția Al Qaeda transcend, însă, suspiciunile în legătură cu implicarea guvernului însuși în activități teroriste. Măsura în care sponsorizările private ale saudiților au contribuit la finanțarea unor operațiuni teroriste constituie un motiv de îngrijorare. Un al doilea îl reprezintă întrebarea dacă nu cumva liderii saudiți și-
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
sculat și am început să aplaud înainte să-mi amintesc că trebuie să ridic în aer pumnul încleștat. Festivitățile durbar și alte tradiții asociate cu califatul reflectă mândria culturală și religioasă a comunității islamice. Emirul, un simbol al acestei mândrii, transcende însă distincția respectivă. El este respectat de musulmanii și creștinii din regiune și din întreaga Nigerie. Personajele de acest gen ar trebui apreciate la adevărata lor valoare, având în vedere că populația Nigeriei, în număr de 128 de milioane de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
identifica drept "omul izomodern"3, ca avatar al epimorfozei unui tip nou de umanitate: omul izomodern recuperează reflexiv valorile modernității timpurii și depășește relativismul axiologic al postmodernității specifice secolului trecut 4. În accepțiunea pe care o propun, "izomodern" reprezintă ceea ce transcende "postmodernul", printr-o revenire la unele dintre valorile spirituale clasice ale modernismului inițiator. Acest proces, care poate fi numit "a patra hipnoză antropogenetică", asemănătoare cu mutațiile asociate epocii artei rupestre, invenției scrisului, respectiv invenției tiparului, se produce prin depășirea relativității
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
reflexivă și trimite la problematizarea creată de modernitatea inițiatoare, prin tentativele desprinderii acesteia din urmă de epocile anterioare. 7.3. Redempțiunea modernității Modernitatea "se ispășește" în prezent. Totodată, se "izbăvește", prin recuperarea unor seturi axiologice specifice modernității inițiatoare și care transcend postmodernismul secolului al XX-lea, dar și prin întrebări reflexive asupra propriei existențe. "Redempțiune" nu înseamnă aici decât restructurarea, inclusiv spirituală, a unor niveluri de profunzime ale structurii modernității inițiatoare, pe mai multe coordonate esențiale, dintre care am încercat să
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]