2,431 matches
-
ființei umane. bă Raportul Eului cu valorile morale, ca instanță de valorizare practică și de cenzură morală a ființei noastre și care reprezintă dimensiunea morală a acesteia. că Raportul Eului cu viața spiritului, proiectarea acestuia În perspectiva de orizont a transcendenței și care reprezintă dimensiunea metafizică a ființei umane . Se poate admite, În felul acesta, că ființa umană reunește În ea trei niveluri sau trei registre valorice, și anume: dimensiunea psihologică, morală și metafizică. Să Încercăm În continuare să le definim
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care trebuie să fie Întemeiată și clar exprimată. Răspunsul pe care-l aștept la Întrebările mele despre mine Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior, cel al spiritualității pure, deschizându-mi perspectiva transcendenței și anulând, În felul acesta, angoasa perisabilului ființei mele ca trup și suflet, care mă umple de neliniște și de care doresc să mă eliberez. Între Eul sufletesc și Eul spiritual, sau Între latura psihologică și cea metafizică a persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
există latura sau puntea morală, care face posibilă legătura și trecerea de la psihologic la spiritual. Dimensiunea psihologică a ființei mele mă circumscrie limitativ la condiția de „persoană determinată”. Dimensiunea spiritual-metafizică a ființei mele mă deschide către starea de eliberare prin transcendență. În cazul acesta mă voi resimți ca un Eu liber și independent, care se poate bucura de el Însuși, În cadrul raportului intersubiectiv, Întrucât, așa cum spuneam, Eul devine, În acest caz, obiectul propriului său subiect. Neliniștea metafizică este condiția eliberării Eului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
schimbi, a-i impune acestuia (considerat anterior ca fixat În afara voinței taleă propriile tale idealuri, a-l manevra după propria ta voință. Acesta este miezul păcatului: Împotrivirea omului, revolta acestuia Împotriva propriului său destin. Din acest moment, trecem În registrul transcendenței. Tragicul este o transcendență eșuată. O Încercare de confruntare a omului cu propriul său destin, o luptă pierdută. De fapt, prin confruntarea tragică persoana Încearcă să aducă transcendentul aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acestuia (considerat anterior ca fixat În afara voinței taleă propriile tale idealuri, a-l manevra după propria ta voință. Acesta este miezul păcatului: Împotrivirea omului, revolta acestuia Împotriva propriului său destin. Din acest moment, trecem În registrul transcendenței. Tragicul este o transcendență eșuată. O Încercare de confruntare a omului cu propriul său destin, o luptă pierdută. De fapt, prin confruntarea tragică persoana Încearcă să aducă transcendentul aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei schimbări imposibile. O luptă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afirmă ca existență și este conformă cu realitatea, dar, În egală măsură, ea este și o ființă a idealurilor, prin care caută În mod permanent să depășească realitatea, să se depășească pe sine Însăși, proiectându-se Într-un spațiu al transcendenței, conform cu valorile și cu aspirațiile morale ale propriului său Supra-Eu. Dacă admitem acest punct de vedere, Eul Însuși este idealul propriei sale activități. Acest fapt opune Eului dat, un Eu realizat de către sine (R. Le Senneă. În felul acesta, apare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
s-ar dizolva. Iubirea mă deschide către ceilalți, mă umple și mă Îmbogățește, fără Însă a mă dizolva, ajutându-mă să Înaintez, să evoluez permanent. Solidaritatea este statică, pe când iubirea este dinamică. Solidaritatea Înseamnă stabilitate prin stagnare, pe când iubirea Înseamnă transcendență și progres. Solidaritatea mă integrează În grupul meu, iubirea Însă mă deschide către ceilalți. Prin iubire eu primesc și, la rândul meu, ofer. Este un schimb permanent Între mine și ceilalți. Solidaritatea ne ține uniți, ne leagă, dar ea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este Încremenire, nu este Înaintare, ca iubirea. Solidaritatea Îmi dă siguranță, dar o siguranță pentru „aici”, pe când iubirea, care mă deschide, Îmi oferă perspectiva trecerii mele, prin persoana celuilalt, „dincolo” de mine. În felul acesta iubirea devine condiția și calea transcendenței. Prin solidaritate eu am conștiința apartenenței la grupul meu, dar aceasta nu mă scoate din lumea temporală. Iubirea Îmi oferă perspectiva conștiinței valorii mele și a valorii celuilalt sau a celorlalți, ajutându-mă să ies de „aici” și să trec
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-mă să ies de „aici” și să trec „dincolo”. Prin iubire eu mă valorizez, la fel cum te valorizezi și tu. Este o Întâlnire care ne pune În valoare unul pe celălalt, completându-ne. Speranța, credința și iubirea sunt condițiile transcendenței, ale depășirii temporalității perisabile. Acestea se regăsesc toate În planul organizării Supra-Eului moral. Ele sunt sentimente și aptitudini morale și sufletești către care persoana tinde și pe care le pune În valoare pentru a-și realiza plenitudinea ființei sale. Ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sublim. Conștiința pervertită trage În jos persoana, pe când conștiința morală o Înalță. Datorită conștiinței pervertite, orice Încercare de „a-se-depăși-pe-sine” eșuează. Conștiința pervertită Închide Eul, după cum conștiința morală este cea care deschide Eul. Conștiința pervertită Îmi anulează libertatea, prin Închiderea perspectivei transcendenței. Reaua-credință, coruperea morală mă fac dependent și mă Însingurează. Încep să văd În jurul meu numai dușmani și adversități. Privesc totul cu invidie și patimă. Astfel, Încep să doresc distrugerea lumii, a celorlalți, tocmai pentru că eu, neputând face Binele, sunt invidios
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să-i Înlocuiesc, să nu-i las să mi-o ia Înainte. Este modelul psiho-moral negativ al revoluționarului anarhist, al teroristului, al complotistului Împotriva ordinii de stat, al fanaticului antisocial. Răul mă oprește să cred, să sper, să am perspectiva transcendenței, pentru că el este Închidere. Mai mult chiar decât atât, Răul Îmi alterează ființa, Îmi pustiește sufletul. Nu mai pot simți, iubi, nu-i mai pot Înțelege pe ceilalți și nu mai pot coopera cu ei. Este o stare de Închidere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cât și moral. Din aceste motive, formele de afirmare ale Eului sunt, În primul rând, În relație directă cu Supra-Eul moral, cu valorile acestuia, din care-și trag substanța, dar, concomitent, aceste tendințe, ele cuprind În interiorul lor și nevoia de transcendență, de depășire a lumii, a celorlalți, precum și a condiției propriei sale persoane. În sensul acesta trebuie Înțelese formele de afirmare ale Eului ca manifestări ale transcendenței, În sfera Psihologiei Morale. Etapele formării psiho-morale ale Eului În sfera Psihologiei Morale, Eul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-și trag substanța, dar, concomitent, aceste tendințe, ele cuprind În interiorul lor și nevoia de transcendență, de depășire a lumii, a celorlalți, precum și a condiției propriei sale persoane. În sensul acesta trebuie Înțelese formele de afirmare ale Eului ca manifestări ale transcendenței, În sfera Psihologiei Morale. Etapele formării psiho-morale ale Eului În sfera Psihologiei Morale, Eul, considerat drept centru al persoanei, este apreciat În raport cu valoarea sa. Valoarea Eului este, În primul rând, de ordin sufletesc și moral. Această valoare este dată, pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele trei potențialități sau virtualități ale Eului: egoismul, altruismul și transcendența. Acestea reunesc atât aspectele psihologice, cât și pe cele morale ale Eului unei persoane, ele explicând Într-o măsură considerabilă ce este și ce reprezintă Eul sufletesc și moral, precum și relațiile acestuia cu celelalte persoane. Psihologia Morală consideră Eul ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau de altă natură ale acestora. Altfel spus, Eul acționează cu responsabilitate, În deplină cunoștință de consecințele acțiunilor și conduitelor sale. Aceste acțiuni psiho-morale au la baza lor dispozițiile sau virtualitățile Eului, veritabili factori dinamici ai acestuia: egoismul, altruismul și transcendența. Îi vom analiza În continuare. a. Egoismul Egoismul are semnificații deosebit de nuanțate. Deși este, În primul rând, o atitudine a persoanei față de sine Însuși, o orientare a intereselor către și pentru sine, are și o importantă conotație morală. Nu trebuie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În exterior, prin relațiile mele sufletești și morale cu ceilalți. Singurătatea egoistă, care ar reprezenta pericolul de a mă Închide În mine, este compensată, sau chiar anulată, de comunicarea altruistă, care are valoarea de a mă deschide către ceilalți. c. Transcendența Egoismul și altruismul sunt dispoziții ale Eului meu. Ele privesc persoana mea și raporturile mele cu persoana celuilalt sau a celorlalți. Dar persoana umană nu trăiește exclusiv În realitatea obiectivă a lumii. Ea este și subiect. Ca subiect, persoana, Eul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un ideal, de a depăși lumea realității obiective În care trăiește și de a se proiecta pe sine Într-un univers transpersonal și transmundan ideal. Această tendință, cu caracter spiritual și moral, are la baza ei, ca virtualitate a Eului, transcendența. Transcendența semnifică ieșirea, depășirea unui mediu, a unei situații sau chiar a propriei sale condiții. Este acea pulsiune spirituală de Înălțare a persoanei În raport cu propria sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de vedere psihologic și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideal, de a depăși lumea realității obiective În care trăiește și de a se proiecta pe sine Într-un univers transpersonal și transmundan ideal. Această tendință, cu caracter spiritual și moral, are la baza ei, ca virtualitate a Eului, transcendența. Transcendența semnifică ieșirea, depășirea unui mediu, a unei situații sau chiar a propriei sale condiții. Este acea pulsiune spirituală de Înălțare a persoanei În raport cu propria sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de vedere psihologic și ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de vedere psihologic și ca semnificație morală, persoana urmărește permanent să atingă perfecțiunea. Idealul transcendent al Eului unei persoane este de fapt Împlinirea Eului ideal al acesteia. Prin aceasta, transcendența este potențialitatea, dar și actul unei experiențe sufletești și morale interioare, care mă conduce către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin descoperirea absolutului. Astfel, transcendența apare ca o atitudine metafizică a Eului meu personal, o atitudine prin care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eului unei persoane este de fapt Împlinirea Eului ideal al acesteia. Prin aceasta, transcendența este potențialitatea, dar și actul unei experiențe sufletești și morale interioare, care mă conduce către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin descoperirea absolutului. Astfel, transcendența apare ca o atitudine metafizică a Eului meu personal, o atitudine prin care eu ajung să depășesc adevărul acestei lumi și pe cel al propriei mele persoane, revelându-mi un adevăr suprem spiritual, prin descoperirea absolutului. Natural că trebuie să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale Eului personal. Revelația transcendentului este reprezentată, În plan psihologic și moral, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, În cadrul acestei relații de spiritualitate pură. În sensul acesta, Eul reușește să depășească realitatea temporală a lumii și să se deschidă către eternitate. Transcendența se poate realiza fie prin practici religioase (rugăciunea, isihasmul, extazul mistic etc.Ă fie prin acțiuni de factură pur psihologică (creație artistică, contemplare, joc, dans etc.Ă, sau morală (devotament, sacrificiu, lupta pentru realizarea unor idealuri supreme ale umanității etcă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate realiza fie prin practici religioase (rugăciunea, isihasmul, extazul mistic etc.Ă fie prin acțiuni de factură pur psihologică (creație artistică, contemplare, joc, dans etc.Ă, sau morală (devotament, sacrificiu, lupta pentru realizarea unor idealuri supreme ale umanității etcă. Experiența transcendenței este realizarea „trăirii subiectivității pure”, ca o „experiență internă și fenomenologică”, afirmă E. Husserl. Ea reprezintă actul de convertire a empiricului În transcendent, de afirmare pură și totală a Eului meu personal. Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celălalt, pe care-l completez cu prezența mea ca persoană. În felul acesta este configurată siguranța, care anulează izolarea, prin comuniunea mea cu ceilalți. - A-fi-conform-cu-idealul este tendința particulară a Eului unei persoane, care are la bază sentimentul sau pulsiunea de transcendență a individului. Orice individ, deși recunoaște că este parte a lumii, că de fapt condiția sa este de „a-fi-În-Lume”, resimte permanent constrângerile lumii acesteia, din care vrea să evadeze. Tendința de ieșire din lume este continuată și Împlinită de tendința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracter mitic particular, dar trebuie să avem În vedere faptul că tendința de reprezentare mitică sau nevoia individului de mitizare este una dintre tendințele sale fundamentale, prin care acesta anulează compensator o realitate inacceptabilă. Fabulosul mitic Înlocuiește Întotdeauna banalitatea realului. Transcendența face posibil faptul ca persoana să poată avea permanent la dispoziție două planuri virtual posibile ale existenței sale: planul realității obiective, concrete și planul realității transobiective, imaginare, ale aspirațiilor unei deschideri nelimitate. În felul acesta, orice individ Își va desfășura
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care este reprezentarea propriei sale persoane În planul conștiinței morale, ca valoare. Eu nu sunt numai cel care sunt, ci și cel care doresc să fiu. Din acest motiv, persoana aspiră continuu către propria sa perfecțiune. Din nou apare pulsiunea transcendenței sub forma transpersonalului. Nu este vorba propriu-zis de un refuz a ceea ce sunt, ci mai mult dorința de a depăși ceea ce sunt. Este tendința care exprimă aspirația mea de a fi Într-un anumit fel. Aceasta este explicată și de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]