1,221 matches
-
mult/ și eu eram Lenore și stam în ceruri/ și dintre morții ce slujeau pe ea/ ca pe regina lor și dintre îngeri/ Îl auzeam pe rege cum plângea." "Inima reginei" cuprinde poeme ce reiau ciclul închinat lui Ieronim, portret transfigurat de lumină; așa cum a cerut reînvierea lui Ieronim, va oficia și reînsuflețirea reginei: "Astfel una câte una porți din mine s-au pierdut/ și începe să le adune înviatul trup de moartă." Nu numai sufletul se întrupează într-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea noastră materială, pragul de viteză superioară este reprezentat de viteza luminii, la care masa corpurilor devine infinită. Și, pentru că legile sunt atât de complicate, au fost cuprinse în ecuații matematice pe care nu le mai putem reprezenta. Nichita Stănescu transfigurează poetic idei științifice, construcții teoretice de anvergură. Numind mari spirite din sfera științei, (Ptolomeu sau Euclid), poetul elogiază efortul etern de cunoaștere și conștiința demnității umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unde putem ajunge/ Ca să pricepem totul de la început ni s-a dat iarna." "Gemenii" este un poem al creației. În poemele din ciclul "Asediul condiției umane", Adrian Păunescu expune o galerie de portrete. ("chipul uman", cum le numește), în care transfigurează, mai ales, elementele de relație și de mișcare: tălpile, ochii, buzele, mai ales, buzele. Astfel, chipul uman devine expresiv și viril. Elementele naturii sunt alegorii ale spiritului și, ca romanticii, Adrian Păunescu vine cu substanțe transparente 1: apa, luna, cristalul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
colegi și elevi. Acesta este motivul pentru care am început cu un citat al unei eleve participante la atelier. Demersul atelierului este gândit la rece, acasă, dar, în momentul în care "îi dai drumul" printre cei cu care lucrezi, se transfigurează, prinde viață și te duce pe multe tărâmuri neașteptate, negândite. Timpul a fost scurt, ideile multe, generoase. Nu au fost finalizate toate, dar au rămas semnele de întrebare, care vor determina căutări. Transdisciplinaritatea? Pentru mine, o mare provocare! Prilej de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și sonoritățile profunde de glas ce dereglează până și difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nici filme, ci caut imaginile scenice sau filmice ale frământărilor pe care le trăiesc și care rod în mine. Sau care interesează societatea la un moment dat? Orice semnificație are valoare numai atunci când se referă la realitate, când selectează și transfigurează esența realității. Este necesar să analizăm și în același timp să universalizăm omul și timpul în care trăim. Arta nu este nici educație, nici delectare facilă. Ea este o stare a conștiinței, un semn distinct de identitate. V-aș ruga
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noastră de a monta un Strindberg. Așadar care sunt proiectele dumneavoastră? Voi încerca să continui acest drum deschis de Radu Penciulescu prin spectacolele: Baltagul, Richard al II-lea, Tango... Teatrul Mic trebuie să fie un teatru de substanță, încercând să transfigureze textul de idee într-un limbaj scenic viu; reprezentațiile noastre, ca și în celelalte stagiuni (împlinite!) ale teatrului, le-am dori spectacole de meditație...Va trebui să găsim dimensiuni viabile, penetrante ale teatrului, să-l facem cât mai atractiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
diferite de la o epocă la alta, de la un lector la altul. 2. ELEMENTE DE STRUCTURARE A UNIVERSULUI FICȚIONAL 2.1. Teme și motive literare Tema operei literare (fr. thème, lat. thema - „subiect“) este un concept vizând aspecte generale ale realității, transfigurate în creația artistică. În accepție modernă, tema reprezintă o schemă foarte generală spre care conduc situațiile și motivele dintro operă. La nivelul literaturii, temele se dezvoltă ca „serii hipertextuale“ (Gérard Genette), în func ție de modelul cultural al fiecărei epoci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
factuală, narațiune de evenimente reale (proza memorialistică - Viața ca o pradă de Marin Preda - sau jurnalul literar, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, de pildă, ambele creații fiind texte de graniță), de povestirea de ficțiune. Prin nararea unor evenimente fictive se transfigurează realul sau se imaginează „lumi posibile“, pentru a crea un uni vers epic ficțional (proza scurtă, romanele). - Criteriul relației dintre narator și universul narațiunii operează o disjunc ție semnificativă pentru proza secolului XX. Astfel, narațiunea heterodiegetică (hétero - diferit, diégesis - modul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care sunt concretizate caracteristicile liricii moderniste. Astfel, noua poezie este cântec sacru și Logos ce întemeiază lumi. Prin actul creației se transfigurează realitatea concretă, fragmentară (coasta bărbătească), se ivește frumusețea ideală a operei. Perfecțiunea ficțiunii artistice (al Evei trunchi de fum) în raport cu realitatea imperfectă din care se inspiră este sugerată prin dubla opoziție: totalitate/fragment (trunchi/coastă), prin cipiul fe minin (considerat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și de zestrea genetică, dar și de întâmplările ființei sale, consider că evenimentele din viața personală influențează întrun mod semnificativ creația artistică. ARGUMENT 1: Un argument ce susține această aserțiune este faptul că, mai ales în creația primei etape, scriitorul transfigurează propria experiență de viață, chiar dacă prezența sa se estompează, se disimulează în spatele personajelor ori al eului liric. (Dezvoltarea argumentului poate fi urmată de referiri la romanele experienței) ARGUMENT 2: Un alt argument vizează canonul estetic al epocii, care influențează rapor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poate fi funcțional în absența unor modalități de cooperare și comunicare eficientă. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje dintro comedie studiată: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale INTRODUCERE: Personajele comice Reprezentate scenic de către actori, personajele dramatice transfigurează artistic diverse tipuri și ipostaze umane. Ființele imaginate de autorul dramatic se definesc prin acțiune, prin limbaj și comportament scenic, prin relațiile cu ceilalți. Comediile lui I.L. Caragiale ilustrează strălucit relații interumane guvernate de interes sau de jocuri politice, personajele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întro seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă dea ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici nai bănui că sunt posibile. Este o scriere de ficțiune, narațiune de evenimente fictive care transfigurează realul sau imaginează „lumi posibile“, creând un univers epic ficțional. 9. Textul citat se încadrează în tiparul discursiv al portretului, cristalizat din perspectiva personajului narator. Portretul Zenobiei - vizând trăsături morale, psihice și, mai ales, comportamente atipice - ilustrează fragmentar personalitatea inefabilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sau de discurs fără ficțiune drept modalitatea scriptică de exprimare. Istoria scrisă are un dublu regim de figurare. Pe de-o parte, deține (în sens figurat) evidența realului prin intermediul arhivelor și al diverselor documente. Pe de altă parte, figurează și transfigurează evidența realului în discursuri și în alte mijloace de exprimare (cărți, albume, filme documentare). Partea fictivă, falsă sau intenționat falsificată a unei istorii nu este ceva dispensabil, lipsit de valoare, ci posibilitatea unor noi adevăruri; posibilitatea cunoașterii unor situații reale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
convingerea lui Ibrăileanu: "...d. Rebreanu, înzestrat cu o remarcabilă forță de observație și creație, nu are (...) concepția generală asupra realității atît de personală (...). D. Rebreanu redă bine lumea reală, transfigurînd-o desigur, ca orice om, conform cu sufletul său, dar n-o transfigurează îndeajuns de personal, nu creează o altă lume alăturea de cea reală; o pastișează prea mult pe aceasta, ca să-l simțim zeu, creator de lumi. (...) E prea realist, ca să întrebuințăm un cuvînt care exprimă acest deficit și, într-un anume
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fie în malaxorul unei realități "virtuale", unde pîndesc "autismul" și lipsa de comunicare, fie în fluxul dramatic al unor fapte de la limita infracționalității. Importantă este, mai întîi, tipologia personajelor. Iată. "Alin" e prins definitiv în jocurile video de pe consola care transfigurează realul, îl introduce pe copil în dinamica lor periculoasă, pulverizîndu-i ființa interioară; totul în jur e deformat, mama e "dragonița cu solzi roșii" care "scuipă flăcări", tatăl e ciclopul, iar prietenul acestuia, reptilianul, sora e sirena, iar polițaiul, în fața căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Eu nu cred nici în Iehova). Unele caracteristici (perfecțiune, echilibru, stilul clar, idealul de bine și frumos) trimit la clasicism: "Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate" (Glossă). Aspirând spre o artă ideală, care să transfigureze realitatea: "Voit-am a mea limbă să fie ca un râu" (Icoană și privaz), poetul ia atitudine față de societatea superficială, în care nu sunt apreciate valorile autentice: "E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus" (Criticilor mei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
definește poezia drept o creație pură, divină, unde imaginile poetice sunt "icoane" care înnobilează mintea și sufletul: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Poezia transfigurează realitatea, re-creează, prin cuvânt, alt univers; e un rezultat al gândirii mitice și simbolice. Poezia transfigurează prin metamorfoza "joc cu icoane"... Poetul caută cuvântul "ce exprimă adevărul" (adevărul vieții, sentimente profunde), aspiră spre o artă ideală, dar nu se poate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sufletul: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Poezia transfigurează realitatea, re-creează, prin cuvânt, alt univers; e un rezultat al gândirii mitice și simbolice. Poezia transfigurează prin metamorfoza "joc cu icoane"... Poetul caută cuvântul "ce exprimă adevărul" (adevărul vieții, sentimente profunde), aspiră spre o artă ideală, dar nu se poate manifesta într-o societate superficială, meschină. El își exprimă viziunea filosofică asupra iubirii și morții, ridicând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dintre om și codru. Secvența a II-a (strofele II, III, IV) sugerează posibila întâlnire a celor doi, într-un joc al iubirii, începând cu apropierea și continuând cu un adevărat ritual erotic, exprimat prin gesturi tandre. Dorința poetului este transfigurată prin verbe la conjunctiv ("să alergi", "să-mi cazi", "să-ți desprind", "să-l ridic"), verbe la indicativ, timpul viitor ("șede-vei", "vom fi", "or să-ți cadă"): Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
eon pe deasupra mergătorul) face o călătorie cosmică spre Demiurg, forța supremă a universului. Hyperion exprimă setea geniului de nemărginire, de absolut, iar călătoria sa în spațiul intergalactic simbolizează drumul cunoașterii. Această aventură începe cu un pastel cosmic în care sunt transfigurate timpul, spațiul, geneza universului și reprezintă o dovadă a capacității extraordinare a poetului de a materializa abstracțiile. Pornind în călătorie, Hyperion are impresia întoarcerii în timp și are revelația creațiunii: "Și din a chaosului văi,/ jur împrejur de sine,/ Vedea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
destinului său. Verbul la modul conjunctiv "să-nvăț" arată posibilul, realizabilul în timpul cunoașterii de sine. Imaginându-și că este "pururi tânăr", "poetul umblă înfășurat în mantă", care exprimă abstragerea din contingent, pe calea "visului romantic". Ochii contemplativi caută "steaua singurărății", transfigurând rolul în planul cotidian, profan și sacru. Sugerând ipostaza romantică a trăirii sentimentului în plan superior, printr-o iubire nepământeană, versurile " Ochii mei nălțam visători la steaua/ Singurătății", reliefează atitudinea contemplativă a poetului (Strofa I). Acesta trăiește viața ca suferință
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sugerat ideea luciferică de a se crede Dumnezeu. Personajul a trecut prin experiența unui demon romantic, atras de aventura cunoașterii, dar nu ajunge la revelație, la iluminare, pentru că nu reușește "să justifice Creația și cu atât mai puțin să o transfigureze" (Rosa del Conte). De reținut și portretul din final, care evidențiază contrastul dintre Dionis și Maria, "chipul unui tânăr demon lângă chipul unui înger, ce n-a cunoscut niciodată îndoiala". Exegeții au remarcat și ideea filosofică lumea ca teatru, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cel care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și de cel al spargerii barierelor individuale, în strânsă corelație cu melancolia: Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia. Cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atat cere mai mult individualul și unicul"9. Căutăm iubirea ca să scăpăm de prăbușirea în nimic, ca ființă lucida, spune Cioran, pentru că iubirea este o sursă de existență, iar noi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pitorescului și copierii de mode din străinătate care a stat la baza generațiilor anterioare"65. Sábato formează, împreună cu Borges și Cortázar, un suprem triunghi valoric, în care comune celor trei scriitori le sunt înclinația spre transreal și capacitatea de a transfigura valențele argentinității, prefăcându-le în valori universale, configurație în care autorul își păstrează calitățile specifice și libertatea de mișcare. Sábato se îndepărtează de glacialitatea atemporala a lui Borges, datorită căldurii umane ce străbate întreaga să opera, dar și a curajului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]