1,137 matches
-
declarată cu haiducia. Încă tatonează, cochetează cu un destin pe care Îl mlădiază totuși Într-atît Încît oricine poate recunoaște În el o soartă marcată de o vocație lirică. Deocamdată el prezintă această soartă, o descrie și o Îndreptățește prin transpunere transfigurare În registrul liric. Din capul locului, este evidentă o anume fatalitate potrivnică, osînditoare, care-l Împinge pe haiduc În codru: “Va trebui să taie de-acum potecile toate de-a curmezișul.” Există Însă simultan și un dor de ducă și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un univers în care agresivitatea condeiului capătă valențe simbolice, devenind, într-o consacrată viziune hermeneutică, un "act ritualic de magie neagră"182. Așa cum am arătat în paginile destinate exegezei pamfletului arghezian, marca estetică a publicisticii sale rezidă în forța de transfigurare a ficțiunii alegorice, căreia însuși poetul îi subliniază statutul, condiționând literaritatea discursului pamfletar de "invenția personală activă". Vom încerca, în abordarea noastră, să depășim dilema raportului epic liric care a suscitat, din partea criticii, atâtea divergențe, fără a se ajunge la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urmă nu este o simplă metaforă în piatră a celui dispărut, ci o metonimie reală, o prelungire sublimată, dar încă fizică a trupului său. Imaginea este viul de bună calitate, vitaminat, inoxidabil. În fine, fiabil. Multă vreme, așadar, figurarea și transfigurarea au fost totuna. Această rezervă de putere conținută în imaginea arhaică, sau acest supliment de majestate pe care se presupunea că-l aduce ea unui individ, și asta pentru mult timp, căci imaginea rezistă, a făcut de la început din reprezentare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să "redăm arta funcției ei", căci ea își poate oferi în viitor ale organe, alte proteze decât creația plastică. Guernica, la vremea ei, putea fi un simbol. Care operă pictată sau sculptată ar putea pretinde, după cincizeci de ani, la transfigurarea, la transpunerea mitică a ființei noastre? V-ul ibișilor ce zboară razant deasupra apelor Nilului nu are vârstă. Vedem același freamăt al cerului și al apei pe care-l privea Akhenaton. El va dura cât specia și oxigenul: dialogul omului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dintr-un text al lui Lucian sunt puneri în imagine ale unor opere literare sau mituri scrise, preexistente. Fără îndoială, nu asta dă valoarea plastică a unui Poussin, Botticelli sau Tițian. Aceasta vine nu dintr-o transcriere, ci dintr-o transfigurare în care imaginea se suprapune în exces peste idee, pentru a o acoperi și a o dizolva totodată într-o armonie vizuală autonomă creată exclusiv prin mijloace plastice. E de preferat ca plasticianul să fie influențat de mit, căci, știind
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
naturi prin exilarea cunoașterii la nivelul științei și tehnologiei ne transformă deja în simpli purtători și colportori de date, cunoștințe, tehnologii. în timp, acest mod de a ne raporta la cunoaștere, exilând-o, nu va avea drept efect dezvoltarea și transfigurarea omului în pas cu dezvoltarea științei, ci va ajunge să desfigureze și să denatureze omul până la dispariție. De aceea, propun o revigorare a demersului umanist, în paralel cu dezvoltarea cunoașterii științifice, prin revenire la căutările și întrebările omului ca om
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și dimensiunea religioasă: nuanțări și redefiniri conceptuale. Despre ierarhiile divine - recontextualizare. I.4 Despre mișcare Mișcarea circulară și mișcarea rectilinie. Despre mișcările sufletului. Unu ca centru: limanul circularității. Mișcare și schemă corporală. Mișcare și spațiu-timp. Secvențialitate și devenire. Sincronicitate și transfigurare. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință studiul religiei? I.1 Distincții preliminare Sacrul este, pe linia utilizării terminologice, o categorie instituită în domeniul studiului religiei, având, prin urmare, valoare preeminent conceptuală. Termenul este folosit ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nivelul trupului și al materiei acestei lumi. Cu alte cuvinte, principiul întemeietor nu este undeva, exilat în afara noastră și a lumii, ci se manifestă și (ne) este inerent hic et nunc. Consecința ultimă a intrării în relație va fi propria transfigurare și, deci, propria moarte pentru ceea ce reprezentăm ca individual, ca unu între multipli, și învierea ori renașterea ca mijlocitori ai Unului în multiplicitate. Cu alte cuvinte, manifestarea transfiguratoare a prezenței divine se poate face simțită: 1. la nivelul reprezentărilor (în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
intelect“ și „imaginație“; 2. (până) la nivelul lumii exterioare trupului, prin mijlocirea unui loc, a unei ființe sau a unui lucru; 3. (până) la nivelul propriului trup, care este transfigurat în (trup de) lumină ori ia altă formă. La nivelul transfigurării materiei, este evidențiată puterea reformatoare a principiului. Astfel, sunt descrise cazuri în care trupul misticului sau al inițiatului se transformă în lumină și se „înalță“ la cer, ori își schimbă forma, ori se multiplică, apărând și dispărând după voințădoar în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care trupul misticului sau al inițiatului se transformă în lumină și se „înalță“ la cer, ori își schimbă forma, ori se multiplică, apărând și dispărând după voințădoar în anumite locuri, prin anumite persoane, într-un timp anume etc.) anunță programatic transfigurarea totală a lumii acesteia „la sfârșitul veacurilor“. . Viziunile apocaliptice ori mesianice care se regăsesc în tradițiile în care prezența divină se face manifestă discontinuu Posibilitatea de a intra în legătură cu toată ființa, ca treaptă ultimă a desăvârșirii, presupune fluidizarea totală a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
prin schimbarea reperului spațial) și la ni velul timpului (prin secvențialitate). Secvențialitatea fără modificarea locului este temeiula ceea ce noi numim devenire. Transformarea, din punct de vedere temporal, a secvențialității în concomitență, spontaneitate, sincronicitate va determina saltul semnificativ de la devenire spre transfigurare ca transmutare și deci ca modificare ce aduce cu sine transcenderea lumii ca spațiu-timp și instituirea prezenței ca legătură cu principiul întemeietor prin mișcarea adecvată a sufletului. Intermezzo Critica lui Robert H. Sharf sau cum e cu putință studiul religiei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
separată de cele trei Persoane, și nici cele trei Persoane nu există independent de Ființa Lor, Ele însele fiind astfel, prin natura Lor ultimă, co-de pendente. Cu alte cuvinte, Ființa este cele trei Persoane, iar cele trei Persoane sunt Ființa. „Transfigurarea antinomiei“, pentru a relua exemplara for mulă blagiană, marchează, în gândirea religioasă, depășirea paradigmei logico-analitice, nu prin sinteză, ci prin sincronicitate. II.2 De vinculis in genere sau despre legături în general Logica unui sistem nu este dată „din interiorul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
plicitate și completitudine în virtutea Unului. Principiul completitudinii se regăsește la nivelul tradițiilor religioase fie în viziunile aurorale ale unui timp originar, fie în viziunile apocaliptice ori, după caz, mesianice, fie în viziunile mistice, prin restaurarea aici și acum a ordinii. Transfigurarea întregii lumi se înscrie astfel în împlinirea dezideratului integralității, respectiv al restaurării prin refacerea legăturii cu Unul. Principiul multiplicității aduce în prim-plan diferența specifică și nașterea individualului ca parte separată și, în mod necesar, diferită de celelalte părți. Această
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
semn al imposibilității de circum scriere și delimitare a lui în ordinea lumii. De nenumit, elare toate numele și, fără chip fiind, el ia toate chipurile. Reconfigurarea propriului chip în dinamica relației cu reperul ultim constituie tot atâtea trepte ale transfigurării interioare și astfelale percepției cu privire la propria identitate. Autenticitatea relației stă chezășie pentru posibilitatea transfigurării interioare. în acești termeni, orice relație „de împrumut“, prin preluarea și asumarea necritică a chipului (chipul propriu sau „chipul“ dat principiului întemeietor), este semnul apartenenței neautentice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nenumit, elare toate numele și, fără chip fiind, el ia toate chipurile. Reconfigurarea propriului chip în dinamica relației cu reperul ultim constituie tot atâtea trepte ale transfigurării interioare și astfelale percepției cu privire la propria identitate. Autenticitatea relației stă chezășie pentru posibilitatea transfigurării interioare. în acești termeni, orice relație „de împrumut“, prin preluarea și asumarea necritică a chipului (chipul propriu sau „chipul“ dat principiului întemeietor), este semnul apartenenței neautentice, exterioare la o ideologie sau alta. Pe scurt, neautenticitatea naște și face să prolifereze
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
da, iar aceasta, după cum vom vedea, este comună tuturor marilor bucătării ale lumii, de la cea a Romei antice, dispărută după căderea imperiului, până la cea franceză. Acest element comun este cultivarea creativă a distanței față de gustul originar, față de materia brută întrebuințată, transfigurarea completă a acesteia. Contrazicându-l pe Curnonsky, am putea spune că la grande cuisine este aceea în care lucrurile nu au gustul a ceea ce sunt în stadiul lor primar. Să dăm un exemplu din bucătăria chinezească: „rața à la Beijing
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sensuri, îndoindu-se de posibilitatea unei semnificații absolute"5, V. Fanache surprindea esențial caracterul caleidoscopic al operei lui Caragiale, arhitectura de poliedru ce-și luminează alternativ fețele opuse. În acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest sens, punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă, dar și fantastică, alcătuită simetric din comic și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
176 Astfel explică și diferența dintre Filosofie, care "înaintează geometric", prin artificii abstracte, și Inițiere, care se apropie de mit în mod organic, cu entuziasm, prin metamorfoză, misterul învăluit în mit nerezolvându-se prin silogism și calcule, necesitând adeziune și transfigurare (nu e suficient să înțelegi simbolul, trebuie să-l "încarnezi").177 Dar fiind ontologic, misterul ține și de intelect, solicitând și o studiere logică.178 Pentru astfel de încercări, Vasile Lovinescu disecă mitul în patru straturi concentrice organizate în jurul unui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
conturează adevărate "constelații mitologice", adică "ansambluri mitologice ce țin de o aceeași temă, adunate în jurul aceluiași nucleu central"186). "Extrem de controversat, contestându-i-se, încă din antichitate, puterea de adevăr pentru a fi un tip de reconstrucție a lumii prin transfigurare sau, dimpotrivă, văzându-i-se virtuți tocmai în deficiențele de semnificare, adesea între da și nu, mitul ajunge, ca realitate culturală, în secolul nostru XX cel mai sever în judecata lui, dar și cel mai justițiar."187 Mitul este cel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cel al învățătoarei materne, al părintelui ca educator politic, al eroului popular educat în tipar comunist, constituind o "paraliteratură politică", ruptă de legile pieței, în care "basme ideologice" maniheiste (respectând momentele fixe ale narațiunii: încercarea, iscodirea, confruntarea, soluția, demascarea sau transfigurarea) le prezintă copiilor în mod repetitiv imaginea Edenului "multilateral dezvoltat" (Patria), administrat în mod ideal de Îngerul Salvator (Partidul) sub omnipotenta și părinteasca supraveghere a Divinității (Ceaușescu însuși), care asigură suprema armonie locală ("Părintele tuturor") și planetară ("Campion al Păcii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dezvoltarea noilor perspective psihologice asupra omului, ci impresionantă mi se pare reușita unei narații psihomahice cu conotații mistice a drumului urmat în lume de omul simplu, de omul „fără însușiri“ deosebite, de oricare dintre noi (Everyman), către Dumnezeu, de o transfigurare și răscumpărare tragică a banalului cotidian în absolut, de lupta pentru supraviețuirea făgăduită și sperată a trupurilor. Totul într-o mixtură patetică de tragic și grotesc, așa cum Unamuno își dorea să scrie încă de prin 1900 (un prim rod a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
revenirea la respirația sau expiația (?!) de la început, semn că ciclul existențial a fost reluat și, odată cu el, ”visarea întru-Ființă.” Pe o linie oarecum complementară s-a situat și piesa Doinei Rotaru, Vivarta - termen polisemantic, împrumutat din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul isonic al celorlalte trei instrumente, muzica stabilește dintru’nceput dihotomia departe- aproape, aparent-iluzoriu. Eterofonia rezultată din împletirea- despletirea vocilor, ca și glissando- urile
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
fecale, are proporțiile unei coborîri în infern. De altfel, filmul aduce de departe cu dezvăluirile inconfortabile din romanul lui Mario Puzo, Fools Die. Dialogurile cu Michael Clayton care încearcă să remedieze situația relevă nu doar un psihic labil, ci metamorfoza, transfigurarea lui Eddens, ieșit din burta kit-ului un cu totul alt om. Personajul este excelent intepretat de actorul Tom Wilkinson și constituie polul pozitiv care împreună cu Karen Crowder, polul negativ asigură diferența de potențial, tensiunea filmului. Michael Clayton este prins
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
că nu-l faci, puținul acesta, și continui să-mi arăți acest chip de bărbat care îmi stârnește repulsie!) Revenii însă asupra acestei gândiri. Nu, acum nu mai putea face nimic, afară, poate, de un singur lucru și anume o transfigurare, să revină Matilda de dinainte de căsătorie! dar cine se poate transfigura când asupra lui apasă masa brutală a unei realități sufletești în stăpânirea căreia este? Doar un puternic seism poate determina să se spulbere firea, caracterul care ne ține înlănțuiți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]