1,145 matches
-
Naționale, ambele aparțin altui spațiu al spiritualității creștine. Ar fi nepotrivit să consider că autorul a urmărit în mod formal finalizarea lucrării printr-un happy-end. Iar aceasta de vreme ce în teologia otodoxă Invierea însăși constituie ajungerea firească, o consecință a Patimilor, transfigurarea însăși. Prin natura vocal-instrumentală a lucrării, prin caracterul în parte teatral, în parte dramatic al acesteia, oratoriul nu se poate încadra în nici un chip cultului bisericii de rit bizantin. Aparține în mod exclusiv culturii muzicii în sala de concert. Să
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
ceea ce mi s-a părut excepțional în filmul lui Lungin, acesta nu rezolvă probleme de conștiință, nu închide personajele cu o sentință, redempționist, într-o moralitate definitivă, le ia, le scutură zdravăn și le lasă unui mister care îmbrățișează deopotrivă transfigurarea și lumeștile căderi. Filmul conține partitura paralelă a jocului dintre lumină și umbră, dintre deznădejde și iluminare, luminozitatea scăzută filtrată adesea prin pînza cețurilor de dincolo de vreme întrețin un fel de halou protector în jurul personajelor și a locului, cheiul se
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
singură ființă a celor două personaje, unul mistic și inefabil, celălalt, teluric și greu. Când e Ariel, are chipul iluminat de zâmbetul de Kore și Kouros. Sau are grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același trup cu mușchii săi negri e luminat ca alpacaua coclită. Cea de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
iar oamenii îl descoperă cu uimire, doar că de cele mai multe ori nu sunt pe deplin conștienți, ori nu știu să-l relateze. O întâlnire cu doi câini enormi, pe un drum pustiu de munte: pericolul iminent, care este depășit prin transfigurarea interioară a personajului. Un primar dintr-un sat francez care povestește despre activitatea sa din Rezistență - extrem de periculoasă în sine, dar limitându-se în plan concret la o monotonă cărăușie ilicită. O confruntare în zilele demolării Zidului Berlinului cu un
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
continuă Ion Vianu, și-a pierdut dragostea discipolilor, nu a mai putut „genera" acel amor intellectualis, „cea mai frumoasă realizare a vieții sale". Ceea ce i-a fost „fatal" (p. 231). 10. Judecata fiului este severă — dar dreaptă. Se petrec aceste „transfigurări" într-o perioadă în care „se făcuseră demersuri să intre la Academie", pentru că „se voia ieșirea sa din ostracism" (p. 153). În 1955 este ales membru titular al Academiei (de fapt, reprimit). A urmat un cursus honorum (decorat, premiat etc.
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
propriul nostru imaginar ne oferă", "fantasmele, proiectele, speranțele și temerile noastre. Doar că pe insule totul apare mai concentrat, cu o încărcătură încă mai simbolică" (p. 8). Studiile, organizate în capitole (Dincolo de ape - cuprinzînd cercetări legate de istoria imaginarului, Izolare/ Transfigurare - transmutările în mitic ale izolării, Spațiul utopic - proiecțiile lumilor perfecte în spațiul insular, valorificarea insularității, Insula România - aspecte semnificative ale cazului românesc) vin din zone diferite intersectînd în fapt un spațiu interdisciplinar: istorie a imaginarului (pentru spațiul românesc, grecesc, irlandez
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
real-ireal devine tot mai vivace. Primul termen caută pretexte pentru a-l motiva pe cel de-al doilea și invers. Spre a sugera autenticitatea de fond a proceselor sale, realul nu ezită a le devoala în intimitatea lor, înfățișîndu-și dinamica transfigurărilor precum în niște secvențe cinematografice (Între cuvînt și tăcere). În sens opus, estetica picturii iese cu generozitate din cadrul specific, se corporalizează în anonimat ori descinde de-a dreptul în făptura auctorială: „Priveș te pînza impresionistă/ a Maestrului/ sau poate pînza
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
Oul, celui sterp la fel,/ Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă 'n el./ Și nici la cloșcă să nu-l pui!/ Îl lasă 'n pacea întâie-a lui,// Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul." Și, pierduți, în loc de transfigurări complicate, "dăm cu sâc/ Din Isarlîc." Bucurîndu-ne, în același vălmășag de imagini, de clipa cea repede. Pe-alături de ea, Grecia veșnică își face, neabătută, jocurile. Violente și drepte. Ca și metafora, poezia lui Barbu este o figură a substituției. La
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o neliniște în fața artefactului estetic, a abstracțiunii pe care acestea le impun ființei. Ființa însă nu abandonează arta, ci o proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune altminteri în obiect. Bach, la clavecin, apare „lovind, ca și cum ar dansa / cu bîta orgii, / să spargă în sclipitoare țăndări / vuietul din adînc - / încît aproape că nu ne dăm seama / că stropește cu
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
o anumită treaptă, alții care au eșuat, alții care își întrețin voit o stare de scepticism sau o febră de căutare permanentă. În Rondelul ajungerii la cer, Al. Macedonski nu crede într-o astfel de gradualitate a străduinței și a transfigurării: " În cer s-ajunge dintr-un salt,/ Sau nu s-ajunge-n veci de veci.../ Te-aruncă-n el un cântec-nalt,/ În care-al vieței plâns îneci". Macedonski e singular și în această privință, ca în multe altele. Pentru el poezia nu e
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
lumina lumânărilor. Alexandru Tomescu a ajuns la o maturitate în domeniul artei interpretative: stăpânirea stilului, inteligența muzicală, eleganța frazei, conducerea vocilor în fugile lui Bach, în care vioara se transformă într-un instrument polifonic, pasiunea cu care cântă, mergând până la transfigurare, iată doar câteva din atributele unei interpretări care îl înscriu pe Alexandru Tomescu în galeria marilor interpreți. Alexandru Tomescu are acele calități indispensabile oricărui interpret dăruit muzicii: tenacitatea, profunzimea și modestia. Muzica lui Bach a făcut ca auditoriul să reziste
Stradivarius, la malul m?rii by Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/84238_a_85563]
-
Happy, ora 22: Retro Night. Hush, ora 22: Musical Hush cu Vita și Bulbuc (Implant pentru Refuz). Joi, 15 iulie The Tunnel, ora 22: Hits Parade 1970-2004. Le Dome, ora 22: The Dome Night. expoziții Muzeul Banatului, Secția de Artă: Transfigurări. Punct și de la capăt. Prospecțiuni asupra artei tinere din România; Secția de Etnografie: Viorel Cristea, pictură naivă; Expoziție permanentă de arhitectură, artă și port popular; Secția de Științele Naturii: Bioecologia ciconiiformelor, coordonată de prof. dr. Andrei Kiss; Secția de Arheologie
Agenda2004-28-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282642_a_283971]
-
adio. Într-un excelent și documentat studiu - „Jules Verne, chipuri, obiceiuri și peisaje românești” (Editura PRO, 2004), scriitorul Ion Hobană argumentează că romanul „Castelul din Carpați” este depozitarul amintirii dureroase a unei pasiuni secrete, moartea acestei cântărețe nefiind altceva decât transfigurarea simbolică a unei femei pe care scriitorul francez a iubit-o. „Nici timpul, nici îndepărtarea nu-i alinaseră durerea. Amintirea Stillei era la fel de vie ca în prima zi, contopindu-se cu viața lui. Există răni care nu se mai închid
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
de umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în lapte înfierbîntat de sînge" (Pierre du Colombier). Cine și-o fi asumat această stupefiantă substituire?! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă - trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
și evocări al universitarului orădean Valentin Chifor (născut în 1939), intitulat Escale, ne oprim asupra unui comentariu de un acut interes, închinat "imaginarului erotic". Natural, autorul evocă la început factorul existențial corespunzător, deopotrivă generator de frenezii, curiozități, beatitudini, anxietăți, confuzii, transfigurări, anomalii: "Precum magnetul grupînd pilitura, erosul cu derivatul lui subliminal pornografia cristalizează toți porii simțirii tineretului încă novice, dar și ai adultului, în cazul din urmă ca-ntr-un exercițiu de confruntare a experienței sexuale proprii cu a altora...". Negreșit
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
ediției, îi recunoaște lui Nicolae Bălcescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, "un răsuflet regulat de desfășurare epică", în comparație cu arta portretistică a lui Voltaire din Histoire de Charles XII. Citită azi, detașat de alunecările spre hiperbola triumfalistă și transfigurările moralizatoare, lucrarea este depozitară a evenimentelor importante, dintre 1593-1601, "anii istoriei românilor cei mai avuți în fapte vitejești, în pilde minunate de jertfire către patrie." Compusă din cinci "cărți", lucrarea este desfășurare de fapte viu materializate prin două momente cheie
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
la scrisul contemporan. Peste toate, învinge însă năzuința spre un „poem unic și ideal”, în stare măcar să aproximeze figura unei sensibilități autentice, într-un limbaj simplu, ca de „dicționar”, conștient totuși că, dincolo de miza pe autenticitatea trăirii, scrisul e și transfigurare, muncă asupra cuvântului, rigoare și ordine, încurajate de o nevoie acută de puritate, care să nu fie doar masca unor „josnicii omenești” inavuabile. Preferă acestei superficiale „purități” dimensiunea problematică, profund interogativă a creației. 1943 Poezia este un act de credință
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
ascendent, nobil, al joacăi. Rar un jucător mai dezinteresat decât Quijote". "Jocul lui este nelimitat". "La fel procedează și Cervantes, jucându-se de-a scriitorul și în definitiv toți cei pentru care literatura e Marea Joacă". Funcția ludicitătii este deci transfigurarea eroizantă, constantă, ireductibila. Bine a s-ar putea obiectă a dar "reducerea" de la sfârșit, renunțarea la ficțiunea cavalereasca, "vindecarea" și moartea cavalerului? Cu remarcabilă intuiție, criticul observa: "Și nu este bine spus că la urmă se trezește din nebunia lui
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
exilul literar, campaniile împotriva scriitorilor „burghezi” și „epurarea” acestora din toate funcțiile, interzicerea partidelor istorice și persecutarea intelectualilor, primele procese politice. Ruperea lui Emil Cioran de limba română și adoptarea limbii franceze nu pot fi înțelese în afara acestui dialog între transfigurarea interioară pe care o parcurge, în anii războiului, filosoful și, respectiv, contextul politic românesc, tot mai nefast. În acest cadru, Razne, titlu dat ultimei sale cărți scrise în românește, este o vocabulă care apare și în fruntea altor texte publicate
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
de părere că ortodoxia sa ilustrează lamura credinței creștine, "spiritul de milă și de toleranță susținut de spiritul de luptă întotdeauna treaz, neadormirea evreiască". Și încă: "Figura lui, cu trăsături evreiești (privirea ochilor fuge în lături tot timpul), trecută prin transfigurarea ortodoxă, amintește de un tip de creștin din vremea Sfîntului Pavel". Într-adevăr, o energie inteligentă, pururi cabrată, de rasă amenințată, o îndîrjire talmudică e descifrabilă în discursul lui N. Steinhardt, în întreaga-i atitudine combativă, neînduplecată în privința principiilor adoptate
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
Tipurile experienței religioase de William James. În acești ani se îmbolnăvește des, mizeria trupului sporind colapsul moral, și atunci cînd sinuciderea începe să-l preocupe ca singura soluție de scăpare, intuiește lașitatea gestului și recurge la cealaltă cale de supraviețuire: transfigurarea numinoasă. Pe scurt, Wittgenstein intră într-o pasă mistică, care sfîrșește prin a-l îngrijora pe Russell, care nu poate vedea vreo legătură între acuratețea considerațiilor logice din Tractatus și elanul ominos din sufletul lui Ludwig, și asta în ciuda mărturisirii
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
societății. Printre cele 82 de loturi scoase la licitație la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, începând cu ora 14.15, se numără caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet și pamfletar", "Considerațiuni asupra problemei cunoștinței la Kant", "Banalitate și transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi și sfinți", "Schimbarea la față a României" -, numeroase cărți poștale și scrisori adresate părinților și altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat așezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5 octombrie 1928, diploma de licență
Manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, scoase la licitaţie, joi, la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70403_a_71728]
-
omul inteligent", adversar implacabil al misterului afectiv și, pe filiera acestuia, a misterului ontologic, n-a putut săvîrși imposibilul. Deoarece luciditatea care, după cum spunea Camus, reprezintă "lucrul din lume cel mai greu de menținut", nu e un mijloc de mîntuitoare transfigurare a trăirilor, nici un panaceu al suferințelor, ci doar un observator neutru și un transcriptor, un grefier conștiincios al vieții a cărei natură, singur, n-o poate surprinde totdeauna pînă-n profunzimi, pe care n-o poate scuti de "ravagiile de ordin
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
sunet de clopot). Poezia lui Lamartine, exportată în zona Dunării, dădea un prim rezultat original. Cele mai reputate meditații ale poetului român (Umbra lui Mircea, Meditație, Răsăritul lunei, Anul 1840 etc.) sunt reușite nu atît prin lamartinismul lor, cît prin transfigurarea acestuia într-o variantă de poezie cu totul personală. Această arie a poeziei lui Alexandrescu devine memorabilă dintr-o rațiune mai greu perceptibilă la prima vedere. Versul amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Gheorghe Grigurcu A spune că în 1989-1990 s-a produs doar o transfigurare a comunismului, și nu o transformare fundamentală a lui, înseamnă a da dovada unei pierderi de contact cu realitatea care frizează patologicul". Unei asemenea evaluări clinice i se adaugă și cea a "anticomunismului maniacal", distructiv, întrupat de "misionarii anticomuniști", nu
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]