1,625 matches
-
talentul cu care, atunci cînd dispăreai din peisaj, te lungeai cu o carte În mînă, În camera ta de adolescent, citind. Singurul care ținea să-și exprime uneori dezaprobarea față de traseul comod și lipsit de un orizont autentic pentru care transpirai zilnic Într-o sală de sport era taică-tu - o făcea printr-un set de slogane cinic-comice, lipsite de orice tact pedagogic. Responsabil era ultimul lucru, care l-aș spune despre tine, un tînăr de 18 ani. Dacă cineva ți-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uzina de apă sau de gaz ori În combinat, și așa mai departe - actori, sau profesori, sau milițieni, sau ingineri, mulți prieteni, dar și mulți clienți ocazionali... Toți treceau să vadă ce-a mai lucrat maestrul, iar tu te Învîrteai transpirat printre ei, căutînd pompa pentru bicicletă sau mingea, racheta sau fileul de tenis ori praștia pentru ciori. De multe ori rămîneai pe-acolo, căscînd ciocul la discuții, mai ales cînd apăreau figuri exotice. Era acest tip, Mugurescu, un om masiv
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
corpul de gardă, alți veterani Îl zgîlțîie bine pe un răcan din altă baterie. Îl știu, e un tip destul de moale, e de undeva din Banat. Se amuză În timp ce el face genuflexiuni cu trei valize de lemn În brațe, e transpirat și i se citește spaima pe chip. Și la el au venit părinții duminică, așa că s-a văzut nevoit să le prezinte tributul, o plasă cu cîrnați de casă și un borcan de carne În untură. Afumătură cu usturoi... aproape
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar În maniera lui. Îmbătat de puterea pe care i-o dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îi rumenise pomeții și-i aprinsese reflexe roșcate în părul negru, tăiat foarte scurt. Te-am văzut de mai multe ori la Băi sau la Institut, cum îi spun ăștia de aici. Da? Pearl îl găsea pe Emma extrem de ciudat. Transpira în costumul lui cu vestă și soarele îi arsese fața palidă dându-i o culoare roz-opărit. Se uita la ea cu multă seriozitate, prin lentilele înguste, ovale. Da. Mă interesezi. Foarte amabil din partea dumitale. Dar știi că sunt camerista domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suavă și puternică totodată, marea smălțuită în albastru și cerul glasat făcea ca momentul prezent să fie perfect pentru Tom. Gabriel alergase cu sufletul la gură, istovită, prin nisipul care-i fugea de sub tălpi, până își găsise poșeta pe plajă. Transpirase și gâfâia. Scoase din poșetă două lire și își dezbrăcă jacheta de lână, lăsând-o pe plajă. Nu luă în seamă chemările lui Alex care voia s-o antreneze în expediția ei și porni înapoi în goană să se cațere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
figură de nebun. Ochii îi erau mijiți, în acea expresie „de pisică“, proprie lui Alex, și privirea cu care o fixa pe Hattie era atât de intensă, încât părea aproape sașie. Fața rotundă îi lucea de parc-ar fi fost transpirată, ochii distanțați îi erau umezi de emoție, pe buze îi încremenise un surâs dement, care-i dezvelea dinții pătrați. Capul părea straniu, ca un dovleac iluminat pe dinăuntru. Intrase în Papuc prin pivnița de cărbuni, care avea o fereastră ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisoare profesorului său, anunțându-l că e bolnav. Și era într-adevăr bolnav, avea o răceală cumplită, cu febră. (Își spunea: „Asta-i răceala lui Bobbie Benning. N-ar fi trebuit să îmbrac capul lui de urs. Era umed și transpirat pe dinăuntru“.) Pe de altă parte, simțea că-l paște și o boală de nervi. Tom își percepea pentru prima oară demonii. Demonii se găsesc, ca și virușii, în orice organism uman, numai că, atunci când împrejurările de viață sunt fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
loc. Mi-ai stârnit atât de multe sentimente... Te-ar surprinde să știi cât de mult simt... ce simt acum... Pentru că ești atât de aproape de mine. Vreau să spun că suntem amândoi închiși în cămăruța asta, în care răsuflăm și transpirăm împreună. Eu sunt o jivină mare. Mă socotești puternic și înfricoșător și interesant. Îți repet, e o impresie de moment. — Explozia dumitale atomică. Acum simt că... aproape m-am îndrăgostit de dumneata. — Nu fi prostuță, Hattie. Păstrează-ți rațiunea, mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înmoaie nu numai mușchii, dar și oasele. Este imposibil să-i reziști, te răpune cu aerul fierbinte pe care îl respiri ca și cum ar fi ieșit direct dintr-un cuptor, și care te pătrunde prin toți porii pielii, făcându-te să transpiri mereu și sa bei lichide, și tot însetat și cu gura uscată ești. In Salon am ocazia de a participa la sf. Liturghie, într-o impunătoare biserică în stil gotic dedicată sf. Ioan de Malta. Am apreciat solemnitatea cu care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îți vine să o respingi sau să o mănânci fără poftă. Cred că la fel se întâmplă și în alte situații: nu știi, nu poți să guști, să te bucuri din plin de valoarea și bunătatea lucrurilor, dacă nu ai transpirat din plin pentru a le avea. Este una din multele lecții pe care mi le oferă acest pelerinaj. Admir regiunea prin care trec, plină cu viță de vie și plantații de pomi fructiferi, mai ales meri și piersici. Sunt și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
zona aeroportului, care aici se numește ”Constelația aeriană”. Impunătoare denumire, poate pentru că acest oraș are cea mai mare fabrică de componente pentru avioane. Nu știu dacă nu cumva aici se și asamblează avioanele. In oraș, căldura este aproape insuportabilă și transpiri fără să miști un deget; sunt convins că acum se ating recorduri la consumul de înghețată și alte răcoritoare. M-am retras seara în cameră să mă odihnesc, dar nu am reușit deoarece colegul Alain fumează cu nonșalanță, deși este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Nu s-a jenat deloc când am plecat și nici nu și-a cerut scuze în vreun fel. In noua cameră, direct la stradă, zgomotul se aude ca și cum aș fi pe trotuar. Este foarte cald și sunt mereu transpirat. Cu dopurile în urechi, zgomotul se atenuează considerabil, dar tot se aude, căci sub mine este de fapt o intersecție de străzi. Abia aștept să părăsesc orașul. Este mult prea cald și prea mult zgomot. Sejurul meu la Toulouse, la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mult prin pădure, în coborâre, așa că nu-i greu, cum a fost ieri. Ajung într-un sat, Burguete, unde mă încălzesc cu o cafea cu lapte și plec mai departe, prin ploaie. Pelerina mă acoperă până la genunchi, însă sunt tot transpirat și ca să nu răcesc, unica soluție este să merg cât mai repede posibil. Mai toți pelerinii au un ritm constant de mers. Dacă eu aș merge în acest ritm, m-ar durea picioarele și mai tare, așa că îmi mențin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu același inventar de obiecte cosmice și telurice, prea multe și sufocante - Pretutindeni atâtea lucruri/ ființe / înșurubate-n ele însele // atât de bine-nșurubate / că nu mai rămâne / nici un spațiu liber // nici un gol cât de mic / măcar atât / cât să poată transpira / ori vărsa o lacrimă //măcar atât cât / să se poată recunoaște. Între acestea - bufnița, stelele, ziarul, planta de cameră, o casă la țară, cerbul etc. -, omul își caută salvarea, deși e convins de inutilitatea gestului, astfel că, într-un asemenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nici o vorbă și am încercat să adorm. Când m-am trezit, îmi ardeau obrajii. Vorbeam mușcând ca din iască și trebuia să-mi umezesc mereu buzele cu limba. Răcisem, probabil. Vreo două zile mi-a fost rău. Aveam febră și transpiram abundent. Dar, în chip straniu, boala îmi dădea o stare de veselie idioată. Sărisem de la o extremă la alta. Eleonora se uita îngrijorată la mine, în timp ce eu aveam chef să iau în derâdere totul. ― Și ce-o să facem dacă vine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tocmai pe acești “copii” aveam ordin drastic de a-i instrui la cataramă, “soldatul neinstruit fiind oricând predispus la indisciplină și chiar mai rău”. Cum instrucția se făcea pe malul Vedei iar în august era cald peste poate, de transpirat transpirau numai cei care erau puși la posturi de observație antișchiop, anti-ciclop restul bălăcindu-se în apă pentru spălarea de păcatele posibile.Totul era atât de bine regizat încât, la sosirea comandantului și a adjunctului, neapărat cu trăsura, văzând la ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și să urci Everestul degeaba. La Atena, deși s-a lăsat noaptea, sunt șaisprezece grade Celsius. După frigul de la București, senzația - când coborâm din avion - este de "prea cald". Hainele groase cu care m-am îmbrăcat mă fac acum să transpir. Îmi dezbrac canadiana, scot puloverul și le pun în bagaje. Formalitățile sunt banale, ca peste tot. Nu merită nici o remarcă specială. Ne urcăm în autobuze și pornim. În timp ce autocarul se strecoară pe străzi sinuoase și înguste, ghidul ne lămurește că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îmi spune sec: "Noi nu ținem baterii. Dacă îmi aduceți baterie, v-o schimb". Plec să caut baterie și, spre norocul meu, găsesc. Mă întorc în Piața Ovidiu exact când autobuzul se punea în mișcare. M-am speriat și am transpirat, însă, degeaba. Am uitat că, după prânz, revenim în oraș, la muzeul de artă și la un recital de jazz. Încât puteam să schimb bateria la ceas fără să fug ca un disperat pe străzi. După-amiază am, chiar, timp să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aristocratizat" aici, a deprins perfect bunele maniere. La prânz, ne oprim, la un mic restaurant italian, să mâncăm câte o pizza. E înghesuială și trebuie să așteptăm până se eliberează o masă. Ne permitem și o bere. E cald, am transpirat și murim de sete. Dan ia dintr-un teanc de ziare, puse la dispoziția clienților localului, unul care a titrat cu litere mari, de o șchioapă, pe prima pagină: "Angoasă seismică". Primul cutremur mai puternic ar putea șterge California de pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aici, și de dimensiuni atât de ciudate. Se pare că Europa nu poate concura cu America nici măcar în această privință. Obezii europeni sunt, pe lângă cei americani, aproape "normali". Există cluburi unde, pe aparate speciale, cei ce doresc să slăbească merg, transpirând, multe mile (în timp ce sub picioarele lor o bandă rulantă se învîrte în sens invers), dar domnia cantității își spune cuvântul, observ. Din fericire, cerul nu mai e mohorât de ploaie, ca ieri. E senin, luminos, ceea ce mă ajută să fiu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asta, și făceau distincția cuvenită, alții nu. Cu toții,însă, acceptaseră ca porecla să-i treacă în renume. Și, tot așa: afaceri și iar afaceri; înșelăciuni și iar înșelăciuni; profituri, cât pe bune, cât pe rele, și iar profituri. Unele matrapazlâcuri transpirau. Și apăreau noi dosare penale. Plătea,în stânga și în dreapta, pentru a prelungi, pe cât mai mult cu putință, tergiversările. Găsea sprijin, cât nu i-ar fi trebuit. În special,în rândurile avocățimii. Și, tot din asta, i s-a și tras
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se joace de-a „cîinele și stăpînul“, ceea ce, pe scurt, Însemna să se răzbune pe Julius și să-i dea borșul pe nas. Dintre musafiri, Cinthia era ultima persoană de sex feminin rămasă În grădină și stătea puțin zgribulită, căci transpirase În timpul spectacolului; Vilma se grăbea s-o Îmbrace ca să se poată Întoarce să stea de vorbă cu Victor. Erau amîndoi grozav de fandosiți, stăteau sub un copac, dar Vilma nu-i lăsa pe copii să se depărteze prea mult, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
patio. Avea de gînd să se apropie și să stea de vorbă cu muzicanții În timp ce-și acordau instrumentele, dar găsi patio-ul plin de perechi care dansau și cu muzicanții În picioare, legănîndu-se În ritmul dansului, aproape dansînd, transpirînd de atîta cîntat. — Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu se întâmplă nimic. Se dădu înapoi și-și țuguie buzele. În ciuda atacului asupra orașului Linn, nu era el omul care să riște. Făcu un semn către gardian. - Adu-mi un sclav - spuse. La indicația sa, un fost nobil linnean, transpirând din toți porii, își întinse degetul și atinse bila care era în mișcare. Degetul îi pătrunse ca și când nu era nimic acolo. Se dădu înapoi, uimit. Dar neînduplecatul Czinczar nu terminase cu el. Încă o dată degetul șovăitor, dar nu chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]