945 matches
-
navale genoveze și deschidea negocieri cu republica Veneției, mai puternică în acel moment. La 18 iunie 1265, un tratat cu Veneția era încheiat, venețienii obținând din nou privilegii mai extinse în imperiu. Dar ruptura cu genovezii nu era decât una trecătoare. Dat fiind că venețienii amânau ratificarea tratatului, Mihail al VIII-lea relua relațiile cu genovezii. Genovezii, cărora venețienii le administraseră încă o înfrângere (1266), vor primi cu bucurie cererea împăratului. Ei obțineau din nou libertatea comerțului în întregul imperiu și
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Ploiești Sud. Pe partea maghiară au fost finalizate până în 1878 tronsonul de la Brașov la Timișu de Sus și cel de la Timișu de Sus până la frontieră. Elementele centrale ale secțiunii au fost cele două tuneluri construite din cărămidă la nord de Trecătoarea Predeal: Tunelul Mare, cu o lungime de 937 m și Tunelul Mic, de 104 m. În România, construcția a fost afectată de scandalul acordării concesiunii către antreprenorul englez George B. Crawley. Acesta a început imediat munca, dar în 1877 a
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
(în , în , în ) este o trecătoare (pas montan) prin Munții Carpați din Ucraina, localizată în partea de sud-est a regiunii Ivano-Frankivsk. El este unul dintre cele câteva trecători care leagă regiunea Transcarpatia cu restul țării, fiind situat în Huțulșcina (Țara huțulilor). Pasul montan, aflat la o
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
râului Prut, iar în partea de sud cele ale râului Tisa. Prin acest pas trece drumul regional important R03 care leagă orașele Frasin (Iasinia) (din sud-vest) și Iaremcea (din nord-est), precum și calea ferată Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk. Din cele mai vechi timpuri, trecătoarea a fost folosită ca ruta comercială între Marea Neagră și Ungaria și mai târziu între Polonia și Transilvania. În vechime, era denumită și Pasul Tătarilor. În primul război mondial, în 1914 au avut loc în acest pas lupte între armatele țariste
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
au avut loc în acest pas lupte între armatele țariste și cele austro-ungare. În Războiul Polono-Ucrainean (1918-1919) dintre forțele Poloniei și cele ale Republicii Populare a Ucrainei Occidentale pentru controlul Galiției Răsăritene, trupele ucrainene au trecut în Rutenia subcarpatică prin . Trecătoarea și-a păstrat importanța și în al doilea război mondial. La 19 septembrie 1939, Brigada 10 Cavalerie Motorizată a Poloniei (condusă de colonelul Stanisław Maczek, cu un efectiv de aproximativ 1.500 soldați și mai multe tancuri), care lupta împotriva
Pasul Iablonița () [Corola-website/Science/319191_a_320520]
-
de tauri. La un moment dat, conducătorul oamenilor este înconjurat de roboții taurini și Jack îi sare în ajutor. Roboții se retrag. Conducătorul oamenilor îl prezintă pe Jack regelui, care îi este și tată. Jack află că armata apără o trecătoare de invazia roboților. Aceștia sunt trimiși zi de zi s-o forțeze de către o bestie robotică mâncătoare de pământ, care a distrus toate regatele învecinate. Regatul lor rezistase datorită faptului că era înconjurat de munți inaccesibili, iar singura cale de
Cei 301 () [Corola-website/Science/319313_a_320642]
-
lăsând descoperită strâmtoarea San Bernardino din partea de nord a insulei Samar. În afară de el toți (Nimitz la comandamentul superior și amiralul Kinkaid la Flota a 7-a) că Halsey se ia după Ozawa cu portavioanele sale,iar puternicul grup 34 păzește trecătoarea. Grupul 34 nici nu s-a format, iar cuirasatele lui Lee se deplasau împreună cu flota lui Halsey spre nord, ca dealtfel toate navele Flotei a 3-a. Navele lui Kurita la ora 3 dimineața în data de 25 octombrie au
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
teritoriul bazinului, totalizând circa 130 km2, iar cele puternic și foarte puternic înclinate, cu pante de 12 și chiar 24, reprezintă doar 6% din total, fiind mai des întâlnite pe versantul drept al bazinului și în bazinetele afluenților Păuca, Hăncii, Trecătoarea, Henig și Valea Largă. Trăsăturile morfografice de ansamblu ale reliefului din bazinul Secașului Mic sunt date de tipurile de interfluvii, versanți, martori de eroziune și văi. Teritoriul analizat este dominat de interfluviile cu aspect rotunjit, a căror lungime totală este
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
unor afluenți de pe stânga Secașului Mic (Lunca Satului, Păuca, Valea lui Sânui, Ohaba, Gârbău și Valea Largă) și au lungimi care variază între 3 și 8,5 km. Văile de ordinul 2 sunt fie ale afluenților direcți ai Secașului Mic (Trecătoarea, Gârdan, Ungurei, Bolânda, Henig ș.a.), fie ale celor de ordinul 3. Sunt în număr de 30 și au lungimi cuprinse între 0,8 și 8 km. Văile de ordinul 1 au lungimi în general reduse, dar pot atinge chiar 3-5
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
(armeana: Կիլիկիա, greacă: Κιλικία, turcă: Kilikya) este denumirea antică a unei regiuni din sudul Anatoliei. În prezent se numește Çukurova. Este delimitata de Munții Taurus în nord, Marea Mediterana la sud și de Siria la est. Trecătoarea prin munții Taurus, care leagă de platoul central anatolian, purta în antichitate numele de "Porțile Ciliciei". Cilicia s-a extins de-a lungul coastei mediteraneene de est de la Pamfilia, la Munții Amanus, care o despart de Siria. La nord și
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
(numit și Pasul Tătarilor) este o trecătoare din România, situată în Munții Tătaru din Carpații Orientali la 1340 m altitudine, care leagă valea Teleajenului de cea a Buzăului. În zilele noastre prin pasul Tabla Buții trec doar drumuri forestiere și poteci turistice, dar atât în Antichitate cât
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
în vârful Cetățuia, la Gura Vitioarei și în alte locuri de pe valea Teleajenului. Ulterior calea a fost utilizată de către legiunile romane în timpul Războaielor Daco-Romane și a fost păzit spre sud de castrele de la Drajna, Mălăiești și Târgșoru Vechi. Spre nord trecătoarea a fost vegheată de castrele de la Cumidava, Boroșneu, Angustia. Tot romanii au construit un drum pavat cu lespezi de piatră care, urcând de la Măneciu pe valea Teleajenului și pe cea a Dracului, ieșea dincolo de munți tot prin Pasul Tabla Buții
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
secolele al XIII-lea - al XIV-lea. În 1542 a fost atestată trecerea pe aici a lui Petru Rareș, iar în octombrie 1599 a lui Mihai Viteazul. Adesea tătarii, armatele turcești, cele transilvane sau cele ale Țării Românești au traversat trecătoarea, care a fost de două ori chiar teatrul unor operațiuni militare (1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un pichet de grăniceri. Până în secolul al XIX-lea Pasul Tabla
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un pichet de grăniceri. Până în secolul al XIX-lea Pasul Tabla Buții a fost după unele opinii unica sau - cel puțin principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial, care a legat partea de est a Munteniei de Transilvania. După anul 1784, în contextul deschiderii (în momente diferite) a unor noi puncte vamale în apropiere (actualele drumuri ce traversează Carpații prin văile Buzăului
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
care a legat partea de est a Munteniei de Transilvania. După anul 1784, în contextul deschiderii (în momente diferite) a unor noi puncte vamale în apropiere (actualele drumuri ce traversează Carpații prin văile Buzăului sau Prahovei precum și prin pasul Bratocea), trecătoarea și-a pierdut din importanța militară și economică. Un proiect promovat cu bani europeni și susținut de de primăria din Întorsura Buzăului, se constituie într-o tentativă de a introduce zona pasului în circuitul turistic românesc actual. Aceasta se află
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
pasul pentru incursiunile lor în teritoriile habsburgice). A încetat să funcționeze din punct de vedere militar pe parcursul ultimului sfert al secolului al XVII-lea, deși a mai fost și ulterior parțial locuită. Intrarea României în Primul Război Mondial, face ca trecătoarea să redevină teatru de operațiuni militare începând cu 15 august 1916. Efectivele Corpului III Armată alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
la pământ și uciși, spărgându-li-se capetele cu pietre. În timp ce Nicefor I și armata sa se ocupau cu jaful, devastările și incendierea capitalei bulgarilor, Krum și-a mobilizat poporul (inclusiv femei) pentru a face alte capcane și ambuscade în trecătorile munților. Pe drumul spre Constantinopol, împăratul a primit informații despre aceste pregătiri de luptă, s-a panicat și a declarat de mai multe ori însoțitorilor săi: Chiar dacă am avea aripi nu vom putea scăpa de pericol". În zori, la 26
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
a primit informații despre aceste pregătiri de luptă, s-a panicat și a declarat de mai multe ori însoțitorilor săi: Chiar dacă am avea aripi nu vom putea scăpa de pericol". În zori, la 26 iulie, bizantinii au fost împresurați în trecătoarea Vărbica. Nicefor a fost ucis în luptă, împreună cu un număr mare de oșteni. Garda imperiala i-a dus fiul, Staurakios, în siguranță, departe de luptă, după ce Staurakios a fost rănit de o lovitură în gât care l-a paralizat. Potrivit
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
(numit și Pasul Palma), este o trecătoare situată pe DN17A la 1100 m altitudine și, care traversează Obcina Mare leagând Valea Moldoviței de Podișul Sucevei. Trecătoarea este situată pe culmea dintre vârfurile "Poiana Prislop" (1180 m altitudine, spre sud-est) și "Poiana Ursului" (1130 m altitudine, spre nord-vest
Pasul Ciumârna () [Corola-website/Science/320248_a_321577]
-
(numit și Pasul Palma), este o trecătoare situată pe DN17A la 1100 m altitudine și, care traversează Obcina Mare leagând Valea Moldoviței de Podișul Sucevei. Trecătoarea este situată pe culmea dintre vârfurile "Poiana Prislop" (1180 m altitudine, spre sud-est) și "Poiana Ursului" (1130 m altitudine, spre nord-vest), între localitățile Sucevița (spre nord-est) și Ciumârna (la sud-vest). Cele mai apropiate stații de cale ferată sunt la Rădăuți
Pasul Ciumârna () [Corola-website/Science/320248_a_321577]
-
spre nord-est) și Ciumârna (la sud-vest). Cele mai apropiate stații de cale ferată sunt la Rădăuți respectiv la Vama. În continuare spre Câmpulung Moldovenesc DN17A traversează Pasul Curmătura Boului (Trei Movile) din Obcina Feredeului. În punctul cel mai înalt din trecătoare este ridicat un monument de forma unei palme umane numit chiar " Palma". Acesta este un simbol al muncii și al forței în amintirea momentului din 1968 când cele două echipe de constructori de drumuri care s-au întâlnit aici venind
Pasul Ciumârna () [Corola-website/Science/320248_a_321577]
-
trecut munții cu 4000 de oameni, dar a pierdut o treime din ei. A fost o lovitură grea primită de armată să. Pentru traversare, Sân Martín și-a împărțit armata în două divizii. Divizia principala, care a trecut munții prin trecătoarea Los Patos, a fost condusă de San Martín, Miguel Estanislao și Bernardo O’Higgins. O divizie secundară care a traversat munții prin pasul sudic Uspallata era condusă de Juan Gregorio de Las Heras. La 13 februarie 1817, Sân Martín, O
Traversarea Anzilor () [Corola-website/Science/320572_a_321901]
-
debarcare la Port Moresby a eșuat prin înfrângerea din Marea Coralilor, japonezii au încercat capturarea importantului oraș din punct de vedere strategic prin traversarea "Owen Stanley Ranges" și "Milne Bay". Unittățile armatei australiene au învins aceste ofensive în campania din trecătoarea Kokoda și bătălia de la Milne Bay având suportul RAAF și USAAF. Armatele celor două țări Aliate au atacat și capturat apoi bazele japoneze de pe coasta nordică a Papua prin luptele grele din Buna-Gona. S-a mai reușit stoparea tentativei japoneze
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
uciderea sa a despicat și brâul acestuia, revărsând pe podea monedele persane ascunse sub veșmânt și dezvăluind rolul său ca trădător, ceea ce a determinat reacția imediată de unitate a consiliului și decizia de împotrivire Imperiului Persan. La Termopile, persanii folosesc trecătoarea pentru a-i înconjura pe spartani. Generalul lui Xerxes reiterează oferta de capitulare oferind din nou lui Leonidas titluri și prestigiu. Leonida aruncă echipamentul greu de luptă și pune un genunchi la pământ într-o aparentă formă de supunere, permițând
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
( în tibetană རྣ་ཐོས་ལ་, în nepaleză नाथू ला, chineză: "Năiduīlă Shănkǒu"; IAST: "Năthū Lă", în ) este o trecătoare în Munții Himalaya. Ea face legătura între statul indian Sikkim și Tibet, în China. Pasul, situat la 4.310 m altitudine deasupra nivelului mării, este o parte a unei ramificații aparținând străvechiului drum al mătăsii. "Nathu" înseamnă „urechi ascultătoare”, iar
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]