1,115 matches
-
la dreapta ei. Apoi, pentru o clipă, văzu lucirea unui fermoar de metal. Ar putea fi de la bluza treningului. În tot acest timp, se simți privită. Bărbatul o urmărea la rândul lui și înregistra fiecare mișcare. Aceea a fost o tresărire slabă? Așa i se părea, dar nu putea spune cu certitudine. - Domnule, spuse ea calm, până se calmează spiritele pe aici, va trebui să vă pun cătușele. Prin urmare, vă rog să... Deodată, se auzi vocea precipitată a unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un glonț măcar în perfectă siguranță. Corul nu părea să împărtășească totuși aceeași părere. - Hai, păpușa, să te vedem cum zbori creierii ticălosului! - Fata, aștepți invitație specială sau ce? Continua să-l urmărească din priviri pe Magician; avu o scurtă tresărire din umeri când realiză că Mazda se îndrepta exact spre Camaro. Nu, nu mașina... Nu! Își aminti cum tatăl ei îi făcuse cadou cu ani în urmă acest bolid din 1969, cum refăcuseră împreună motorul și suspensiile, cum adăugaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ieri, în fața spânzurătorii. La sfârșit apoi căpitanul îi zise deodată cu un glas în care vibra o sinceritate caldă: ― Ești o inimă de aur, Bologa!... Da, da, o inimă... De aceea mi-ești drag ca un frate! Locotenentul avu o tresărire nervoasă. Nu înțelegea ce vrea Klapka și un moment i se păru că-l ispitește. În ureche însă îi răsunau cuvintele blânde, tulburătoare, care totuși îl spăimântau, ca și când l-ar fi târât spre o primejdie. ― Te-am văzut aseară cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile și auzi că lumina a dispărut, Bologa avu o tresărire de bucurie. Îi veni în minte că Klapka a vorbit despre o decorație pentru distrugerea reflectorului... " În orice caz, o citație pe divizie e asigurată fericitului care îl va nimici! își zise, întorcînd spatele telefonului. Oare cine va fi norocosul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ție veșnic dreaptă cumpăna între lumea dinlăuntru și cea de afară... Când deschise iar ochii, într-un târziu, văzu iarăși, la picioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecată, pe gânduri. Ca și când ar fi simțit privirea lui, Ilona avu o tresărire și se apropie, sprintenă și bucuroasă, întrebîndu-i: ― Ți-e mai bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
celor din blindat. ― Aici Ferro. Puteți admira cu toții această bilă prăfoasă. Nu-i de bine. Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi, privind drept în față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înclină spre dreapta. ― În colț! Deodată! Atenție să nu se agațe. Îl privi pe Hudson peste umăr.) Gata? Comtehul ridică arma. ― Hai! Aruncară ființa într-un colț al încăperii. Creatura se retrase instantaneu și sări iar spre ei, într-o tresărire de energie uluitoare. Glontele tras de Hudson o atinse în zbor și o făcu să explodeze. Ploaia deluviană care cădea din difuzoarele de apă limită jetul de acid și diluă lichidul gălbui care rodea podeaua. Sufocată, Ripley se prăbuși. Gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
am întors prin Peltz XE "Peltz, I." și alții ca el la o experiență interbelică, fiindcă n-am avut niciodată experiența asta, nu văzusem Calea Văcăreștilor în viața mea, nu văzusem evrei acolo, nu știam nimic. Dar am avut o tresărire: descopeream o lume. Din cauza interesului meu pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" și perioada sa românească, și descoperirea asta a devenit o parte din programul meu de studiu. Așa am pătruns adânc în lumea României interbelice, ajungând să le spun colegilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sunt concediați și îi catapultează direct în afara clădirii. Dilbert poate să facă PowerPointuri atât de plictisitoare, încât să-și adoarmă șefii și să le inducă idei în somn, produce rapoarte pe baza unor cifre incorecte fără nici cea mai mică tresărire de vină. În principiu, fiecare zi de lucru este o lungă așteptare a plecatului acasă. De-a lungul timpului, desenele au surprins atât de bine defectele sistemului corporatist, încât numele personajului principal a devenit un verb care desemnează tot ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
oraș prin Porta Capenna. Mergeau repejor, zgribuliți, cu capetele plecate. Ocolind o băltoacă, Metodiu ridică privirea și zări la câțiva pași în fața lor, venind din direcție opusă, alți doi călugări. își dădu imediat seama după îmbrăcăminte, nu fără o ușoară tresărire, că sunt iezuiți. Iezuiții îi zăriră și ei și, tresărind puternic, își dădură seama că sunt ortodocși. Se apropiară unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sufletului, Marian Malciu sorbindu-i parfumul, atingându-l. I-am simțit buzele cum îmi atingeau fruntea, nasul și, mai apoi, la fel de ușor și aproape insesizabil, ca o umbră, a trecut delicat peste buzele mele. Mi-am stăpânit cu greu o tresărire de neplăcută și neașteptată surpriză. Se juca oare cu mine, sau ce? Nu, își dorea la fel de mult să mă sărute?! - Dar nu ai deschis ochii. Nu te-ai dat de gol, da? - Vai! Atât de greu m-am abținut... Am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Păvălo..., Pavelescu, domnule! Doamna profesor doctor Pavelescu, asta este! - Pavelescu zici....? Pavelescu și mai cum? - Hm! Nu știu... Îmi pare rău, dar ce contează? Eu zic să mergem împreună la doamna doctor și... și... La auzul numelui, Eugen avu o tresărire ce nu-i scăpă colegului său, dar, cum răspunsul întârzia să vină, doctorul Nistorescu concluzionă: - Faci cum crezi, dar cred că acum nu mai e timp de orgolii. Știu că n-ai uitat incidentul și de altfel toți ți-au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ei trupească și sufletească, pentru dăruirea ei familiei, pentru felul în care se poartă cu mine și pentru sfiiciunea ei... Destul, nu? O iubesc și asta este important, nu altceva...”. În fața treptelor de la intrarea în bloc, Iuliana avu o ușoară tresărire ce nu-i scăpă lui Eugen care, cu cel mai firesc gest, o încurajă să intre. După ce s-au eliberat de sacoșe, el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
S-a făcut și mai frumoasă și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine cu Alindora ! Mai bine chiar decât cu maică-sa. Victor este teribil de tulburat de această asemănare. Dorina îl îmbrățișează și el îi simte parfumul. Cu o tresărire în plus remarcă: "Chiar și parfumul este același ca al Alindorei. Stranie coincidență !" Tată ! Ce bine arăți ! Dar tu ?! Mai frumoasă ca cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește ? Nu îi este teamă că te fură cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici un oraș nu poate deveni o „inimă” fără a controla și agricultura, și industria, ținuturile din vecinătatea Genovei, care se întind dincolo de arhibogata Toscana, devin o mare putere industrială îindustria lânii și a metalurgiei). Genova are în acea vreme ultima tresărire de orgoliu a lumii mediteraneene, ultimul ecou al visurilor Atenei, ale Romei, ale Florenței, ale lui Carol Quintul și Filip al II-lea. Apoi Atlanticul redevine o mare liniștită: în 1579 - adică la opt ani după inutila victorie de la Lepanto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
într-un târziu, să mă debarasez de carte. Acum zace de mai mulți ani într-un colț al bibliotecii, nici nu mai știu pe unde-i, n-am mai văzut-o de multă vreme. Pur și simplu am avut o tresărire când am văzut-o aici, la tine. Și, uite, acum mă gândesc că nu-mi mai este atât de intim necesară, e doar ceva, sau cineva drag pe care-l revezi cu plăcere. Carmina rămăsese sprijinită de tocul ușii, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spate. Vineri la ora șase avem meditație, Evelina. Da, vineri la șase, repetă ea. Ești o fetiță drăgălașă. Îi mai zise Alexe și-i bătu obrazul cu două degete maronii. Ia să vedem dacă știi să zâmbești. Evelina avu o tresărire a umerilor, un fel de răzvrătire. Pe urmă o privi pe Carmina, pe Nina și zâmbi cu adevărat relaxată. Așa e bine, aprecie expert Alexe. E foarte, foarte bine, mă. Poți pleca, adăugă mai apoi rece, clipind din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât. Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o împotrivire, nici o mustrare de cuget, mi s-ar părea că mă îndobitocesc. Atât ar mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să prelungească în conștient prezența lui fizică, atât de certă, atât de aproape, știa că, oricum, peste o jumătate de oră, sau peste o oră, un orologiu care suna perfect în sângele lui îl va deștepta, va avea o scurtă tresărire, pe care va voi s-o camufleze printr-un gest de mângâiere și de îndată ce va deschide ochii, minutele care urmau erau ca și numărate. S-a făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date în joacă, aproape calculate, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva îi spunea că Dimitrie va telefona. Bărbatul a telefonat, într-adevăr, peste o săptămână, a telefonat cu un sfert de oră înainte de ora cincisprezece, a vorbit cu Fana, fata s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuia să adun toate resursele posibile. Lipindu-mi brațele de corp, am făcut câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
GUȚĂ, dacă ți ai lipi un Patch și în zona sexului, nu chiar pe falus, ci între buric și părul pubian, întrucît acea zonă este plină de vibrații continue și neprevăzute. Un astfel de Patch este capabil să capteze toate tresăririle tale erotice, să transforme în cuvinte senzații resimțite cînd intersectezi în timpul zilei femei care îți plac (sau, de ce nu, bărbați care te tulbură). De fapt, cu cît ai mai mulți senzori lipiți de piele, cu atît acoperi o suprafață de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alese cu ușurință acele fragmente susceptibile să funcționeze în corpul romanului. Uneori senzorii Patch captează însă și secvențe care nici nu mai au nevoie de vreo transformare, altfel spus toate monologurile tale interioare, toate discuțiile tale cu tine însuți, toate tresăririle tale interogative, toate mirările, toate exclamațiile, toate revelațiile... în ultimul timp a fost pusă la punct și funcția Dream Patch, ceea ce echivalează aproape cu o revoluție în domeniul disciplinelor literare. Dream Patch înregistrează, după cum îți poți da seama și singur
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]