2,347 matches
-
rațiunii, timpul oprit în loc depune mărturie pe veci, făcând contemporan cu noi ceea ce ar fi trebuit să treacă, să curgă, să dispară. în acea zi a anului ’79 din era noastră, moartea își dă întâlnire cu oamenii, desigur, dar plătește tribut printr-o amintire vizibilă încă și astăzi, așadar prețioasă din mai multe puncte de vedere... Așa cum se știe, Pliniu cel Bătrân a murit la Pompei - scrisoarea nepotului său adresată lui Tacitus povestește evenimentul în detaliu -, dar Philodemos din Gadara și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imperiul-lume și economia-lume. Într-un imperiu-lume există un singur centru, care își folosește puterea pentru a distribui resursele în interiorul lumii pe care o conduce. Roma imperială este cel mai cunoscut exemplu de acest fel - resursele adunate din provincii sau prin tributul statelor aflate pe orbita sa erau redistribuite prin voința puterii centrale. În economia-lume, puterea nu mai este concentrată într-un singur punct, mai multe centre concurând, în cadrul unui sistem anarhic, pentru aceleași resurse. Dincolo de diferențele de organizare, cele două formule
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
economică, tomul L/L1., Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2004, pp. 357-362. footnote> Globalizarea financiară privită istoric nu este un proces nou. Fluxurile de capital există de foarte mult timp, marcând istoria omenirii, a comerțului, a relațiilor publice (tribut, ajutoare, împrumuturi). În epoca modernă, procesul s-a accentuat ca număr de țări participante și ca volum al tranzacțiilor, transformându-se în fenomen. Efectele globalizării financiare pot fi regăsite în: dezvoltarea sistemului financiar al țărilor în curs de dezvoltare, realizată
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
doi erau de mult consacrați, iar altul se afirmase înainte de 1944; e adevărat, de asemenea, că aceste cărți au apărut, cu dificultate, către sfârșitul deceniului (iar Scrinul negru după 1960, dar face parte din aceeași perioadă, căreia-i plătește un tribut mai mare decât celelalte). Cu privire la Groapa am exprimat cândva unele rezerve legate de caracterul prea pitoresc ai cărții, dar e totuși o carte remarcabilă a cărei apariție a fost cu drept cuvânt atunci salutată ca un eveniment. Cu privire la Bietul Ioanide
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
greșit se crede, o operă de conjunctură. Dacă l-am scutura de „balastul” concesiilor făcute momentului când a fost scris, am vedea că foarte puțin ar „cădea”, că partea cea mai mare rezistă datorită coerenței artistice. Chiar ceea ce plătește un tribut opticii istorice a anilor 50 (figura lui Heliade Rădulescu, de pildă) este legitimat în roman prin optica artistică, al cărei drept la transfigurare sau șarjă trebuie respectat dacă rezultatul este esteticește plauzibil. În definitiv, figura lui Napoleon nu apare în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mai mult chiar decât „patosul distanței” de care vorbește Nietzsche, ceea ce caracterizează spiritele cu adevărat superioare este un anumit „patos al egalității” pe care-l găsim foarte răspicat la Alain. Pofta de inegalitate, care presupune adulație față de cei puternici ca tribut al aroganței față de cei mici, e dovadă sigură de vulgaritate: „Il n’y a rien de plus ridicule que le style du tyran”*, scrie Alain într-un loc. A fi ca statut social pe aceeași treaptă cu toată lumea, a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
restrângând un șir infinit de detalii la o serie de categorii care să facă posibile descrieri sumare, comparații și agregări. După cum arată Charles Tilly, inventarea, elaborarea și folosirea acestor abstracțiuni reprezintă un progres enorm În capacitatea statului, o trecere de la tribut și guvernare indirectă la impozit și guvernare directă. Înainte era suficient un aparat administrativ minim, modul de conducere indirect bazându-se pe elitele și comunitățile locale care aveau interesul să nu Împartă cu conducerea centrală resursele și informațiile. Guvernarea directă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
bine cu grila administrativă În care Își Înregistrează observațiile. Mare parte a eforturilor de guvernare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din secolul al XIX-lea au fost dedicate acestui proiect. Tilly observă că, „În perioada de trecere de la tribut la impozit, de la guvernarea indirectă la cea directă, de la subordonare la asimilare, statele Încercau, În general, să Își omogenizeze populația și să șteargă diferențele impunând limbi, religii, monede și sisteme juridice comune și susținând realizarea de rețele de comerț, transport
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de noi supuși prin războaie, sedentarizarea forțată, codificarea religioasă și așa mai departe. Statul clasic dorea o populație concentrată, aflată la o distanță rezonabilă, care să producă o cantitate constantă de grâne ușor de transportat și de stocat, să plătească tribut și să ofere un surplus de brațe pentru asigurarea siguranței, pentru război și pentru lucrările publice. Aceasta este logica implicită a intenselor eforturi făcute de Edmund Leach pentru a Înțelege frontierele Birmaniei, În vederea reconstituirii structurilor politice birmane tradiționale. Autorul ne
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o mie cinci sute de picioare -, și care prezenta condiții naturale diferite, se aflau indivizi care practicau o agricultură itinerantă, mai răsfirați și, prin urmare, mai puțin interesanți pentru stat. Ei nu făceau parte integrantă din regat, deși uneori plăteau tributuri regulate curții centrale. În zonele situate la și mai mari Înălțimi, condițiile naturale, politice și culturale erau din nou diferite. De fapt, Leach propune să considerăm drept „regat” toate așezările cu populație densă din jurul capitalei, unde se cultiva orez inundat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
iar restul teritoriului, chiar dacă situat relativ aproape de capitală, să fie numit „spațiu nestatal”. Rolul statului În acest context devine acela de a spori cât mai mult populația sedentară productivă din aceste spații, obținând În același timp de la spațiile nestatale plata tributului sau reușind, cel puțin, să le neutralizeze. Zonele nestatale au jucat Întotdeauna un rol potențial subversiv, atât simbolic, cât și practic. Din punctul de vedere al curții, aceste regiuni și locuitorii lor erau adevărate exemple de primitivism, dezordine și barbarie
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prin lege, imobilă. Sistemul astfel conceput a servit vreme de aproape șaizeci de ani drept mecanism de apropriere și control, cu prețul enorm al stagnării, risipei, demoralizării și daunelor ecologice. Agricultura colectivizată, care a subzistat șase decenii, a fost un tribut adus nu atât planului statului, cât improvizațiilor, piețelor gri, trocurilor și creativității care, În parte, au compensat eșecurile suferite. Așa cum „Brasília neoficială”, care nu avea un loc legitim În planurile regimului, a ajuns să facă orașul viabil, la fel, o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cele Întreprinse au eșuat, În general, lamentabil. Erau doar un fir de praf față de campania de colectivizare totală ce avea să se deruleze un deceniu mai târziu. Nereușind să modifice peisajul rural, bolșevicii au făcut apel la aceleași metode de tribut forțat, sub amenințarea legii marțiale, pe care le folosiseră și predecesorii lor țariști În vremea războiului. Termenul de „lege marțială” sugerează o ordine ce lipsea În realitate. În timpul crizei agricole din primăvara și vara lui 1918, satele erau jefuite de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
existente, chiar și În condițiile În care se viza obiectivul limitat al producției eficiente, cum a fost În cazul agronomiei occidentale. Faptul că, după o examinare superficială, a fost descalificată de către toți, cu excepția unui număr restrâns de agronomi, este un tribut adus atât ideologiei imperialiste, cât și esteticii vizuale a modernismului extrem În agricultură. Cazul policulturii mai ridică Încă o problemă, relevantă și din punctul de vedere al practicii agricole, și din cel al structurii sociale, o problemă asupra căreia ne
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ating numele de pe zid, scriu cu cretă deasupra și lasă drept ofrandă mici obiecte sau bilețele: de la poezii și pantofi cu toc la un pahar de șampanie și un ful de pocher. Au fost oferite atât de multe astfel de tributuri, Încât muzeul a construit o clădire ca să le adăpostească. Scena În care atât de mulți oameni adunați lângă zid ating numele celui drag este emoționantă pentru oricine este părtaș la ea, indiferent care e poziția sa față de războiul În sine
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
apropierea era evaluată mai puțin În termeni de distanță fizică abstractă, și mai degrabă În funcție de timpul necesar parcurgerii ei. Cum aceste regate aveau o Îndelungată tradiție În ceea ce privește comerțul la mari distanțe, erau interesate să Își aproprieze - adesea sub formă de tribut - nu numai grâne și oameni, ci și bunuri de valoare, precum pietre și metale prețioase, leacuri și rășini care erau profitabile și se pretau la acest tip de comerț. Un astfel de exemplu se găsește În următoarea admonestare adresată regelui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
dă la iveală poemele lirico-epice Pohoarnele (1947) și Primăvara în Carpați (1955), consacrate colectivizării, așa-numitelor transformări socialiste din satul moldovenesc, prieteniei între popoare, precum și volumele Umbre care dor (1968), evocând victimele lagărelor fasciste, și Tatarbunar (1974), în care plătește tribut unei tematici impuse. Întoarcerea la uneltele poetice din perioada de început s-a făcut anevoios și a izbutit, parțial, abia în anii ’70-’80. Cărțile de versuri Mii de glasuri (1971), Popasuri (1989) și Pasărea albastră (1991) conțin un lirism
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
fie la dependența să de trupe autohtone, din diversele regiuni ale imperiului; pune în funcțiune forțe care sunt contrare reformei sociale și economice, si care submineaz) guvern)mântul reprezentativ; încurajeaz) și m)rește num)rul unei aristocrații decadente, dependent) de tributul luat Asiei și Africii, si poate, în ultim) instant), s)-i transforme pe vest-europenii într-un popor parazitar (1902, pp. 51, 130-152, 314-315). Acestea, în opinia lui Hobson, definesc o parte major) a pierderilor suferite de o tar) imperialist). Cealalt
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pe aceștia din urmă lângă osmanlâi. Ei preferă să rămână subiecți ai padișahilor, decât să se supună unui Habsburg sau unui Romanov, cu atât mai mult cu cât supunerea lor față de turci este nominală, constând doar în plata unui mic tribut anual“26. Pigmentate cu cântece populare și doine, ale căror conținut glorificau trecutul de luptă al localnicilor, discuțiile prilejuite de popasul nocturn al călătorului la hanul călărăștean au întregit tabloul vieții românești, astfel cum a fost el perceput de un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Televiziune. A murit asasinat și este înmormântat la Chișinău. G. debutează cu placheta de versuri Cântec în septembrie (1966). Au urmat Salcie albă (1972), Adevărul și inima (1977), Meșter și zburător (1981). Versurile sale cultivă o formulă tradiționalistă, plătind tribut clișeelor tematice ale epocii. Pentru Povestirile corăbierului (1993) a fost distins postum cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În proză, adresată preponderent tinerilor (Biografia copacilor, 1967, Din valea Răutului, 1973), G. pune accentul mai ales pe dezbaterea etică și pe
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
amintește, plecând de la același moment, despre „aerul de semilibertate agonică de acolo”, Întrucât „Uniunea Scriitorilor Își construise un spațiu de societate civilă, plin desigur de informatori, dar inexistent pentru celelalte instituții din România”, cu toate că „acest spațiu (mai) liber Își plătea tributul față de putere printr-un evident narcisism: singurul scop, declarat de altfel, al acestei asociații profesionale era publicarea cărților valoroase, adică menținerea În viață a literaturii române”2. Lipsită de forme instituționale, rezistența culturală din România ultimelor decenii comuniste cuprinde, la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dintre scriitorii mei venerați, ciudat e că nu pot să mă despart de el... M-am Întrebat cum putea să scrie atât de bine, fermecător de bine, știind În același timp că din când În când va trebui să dea tributul său de delator. Își administra singur rația de mizerie, tocmai ca să poată continua să fie un superscriitor? Nu Înțeleg, dar am mai puțin respect pentru această situație, și o tot mai mare, nesatisfăcută curiozitate... Sanda Cordoș: Din câte văd, accepțiunea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
virulent în paginile gazetelor „Săptămâna” și „Luceafărul”, o parte din articole fiind reunite în volumul Falsificatorii de imagini (1979). Deși începe să scrie de pe băncile liceului, F. ajunge să publice proză relativ târziu, prea devreme totuși pentru a nu plăti tributul cerut de canonul realismului socialist. În esență, romanul Amar se constituie în jurul trăirilor copilului și apoi adolescentului Dick Tomaziu, un alter ego al autorului, în ultimii ani ai războiului și în cei ai instalării regimului comunist. Stăpânirea frazei, o anume
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
împăratul, deși temperase oarecum violențele goților (însă, având în vedere forțele sale reduse, n-a putut sau n-a vrut să-i înfrunte pe față), fusese constrâns să-i declare foederati și să-i accepte în interiorul imperiului plătindu-le un tribut și formând cu oamenii lor un corp de miliții imperiale (un lucru care, oricum, se mai întâmplase în momentele cele mai rele din secolul al III-lea). Începând cam din anul 380, barbarii nu mai puteau fi considerați pur și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numai în viața de acum (adică în timp, nu în eternitate), încrederea în harul său, de unde și totala dependență de poezie („Știu, fără poezie aș păli”). Insidios, gândul morții îl face să implore patetic amânarea sentinței definitive: „Aș plăti Eternității tribut pentru cât îmi mai îngăduie / din timpul de dincolo să mai rămân aici” (Fast cronologic). Dacă în volumul Efigiile riscului (1978), mai mult decât în cele anterioare, „puseurile” patriotice, fără valoare estetică, își găsesc locul într-un fel de proză
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]