1,001 matches
-
oamenii-s grăbiți De dimineață la soare concert pe ram - menuet cu melci După ploaie melc pe frunza de dud - pluta meduzei La cules de melci bătrânul și nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri și razele de soare - rândunelele Canichul în parc fluturând urechile - doar el fără griji Ultima frunză veștedă-n balans pe ram a fi...a nu fi?
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Afloarei Marian. Marian va împărți mai departe, cu sfințenie, fiecăruia, din zborul păsărilor, câte o fărâmă din el, pentru ca noi, cei care-i vedem lucrările, să fim mai blânzi, mai buni. Atingând cu dibăcie corzile sufletului, am ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
său. În drumul lor, el a zis păsării: Cântă, cântă! Atunci pasărea și-a desfăcut aripile roșii, și-a înălțat capul și a început să cânte. Cântecul ei făcea minuni. Pe drum, au văzut stane de piatră care, învăluite în trilul păsării, s-au făcut oameni și oamenii aceștia erau buni și bucuroși să fie și altora de folos. De ce? Fiindcă răutatea este o boală, o boală pe care pasărea avea puterea să o vindece. Așa că au pornit toți spre palat
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
gen; ei luptă cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o muțenie gravă între ei; doar tușitul suferind al Odettei și vijelia fuzionată cu ploaia o răzbeau. Triluri de clarinet dănțuiau armonios... Hm! izbucni Ion, ignorându-i pe amândoi. Ce a mai rămas de făcut azi, după părerea ta, Celia? se adresă gentil, schimbând brusc tonul, sclipindu-i ochii. Zic să ne ascundem! Da, da! Când eram copilă
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si crucile. Totul părea într-o încremenire, ca de piatră... Doar câte un foșnet în iarbă, în răstimpuri, frângea tăcerea adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se clintească se privi în ochi cu mica minunăție... Și, un simțământ suprestițios îi fulgeră inima. - Dacă păsărica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de pe defileu și de pe coastele ferite de curenți erau În floare. Pădurile erau Înverzite, acel verde crud și strălucitor al reînvierii naturii. Briza de munte aducea parfum de cetină Întinerită, iar peste lunci păsări de tot felul se Întreceau În triluri și fluierături. În acel an Floriile Își meritau numele, primăvara coborâse raiul pe pământ. Numai că, imediat după Florii, a căzut o zăpadă ca de mijloc de iarnă, cu Îngheț puternic și toată splendoarea primăverii se prefăcu În toamnă. Pădurile
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Am pentru tine niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o vorbă neplăcută: - Și când sunteți deciși să faceți nunta? întrebă în mijlocul unui oftat cu tril, ca după plâns. - Nuntă? Cu cine? întrebă mirată Otilia, observând paloareasubită a lui Felix. G. Călinescu - Cu... Pascalopol! zise, cu o reală nevinovăție, Aurica. - Ah, se supără Otilia, m-ați înnebunit cu Pascalopol ăsta!Am început să-l urăsc, săracul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei „Întîmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia În poartă sau În fereastră, țipătul sau „trilurile rîsului”, sau - concentrîndu-le pe toate - cuvîntul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a transparenței pierdute a lumii, de natură să reveleze Înrudiri secrete
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintre cele mai caracteristice pentru modul În care Voronca Își concepe „obiectul”, văzut mereu În perspectiva unei mișcări transformatoare, a unei metamorfoze imaginare, ca nucleu de energie mobilizînd Întreaga ambianță și declanșînd fluxul asociativ: Din umăr o pasăre revarsă prin tril limpezimea sîngelui Din deget izbucnește În jedou curcubeul Din mormînt ploaia se desface ca o păpădie legendară Și Într-o adiere de vînt trec orașele Africei Ca foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzută a pupilei Ca Întîlnirea În crepuscul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se năpustească. De năpustit însă fără niciun semnal, se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță, fâlfâind din aripi, și desenă rotocoale tot mai mari și mai iuți. Sau cel puțin așa credea el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aici are temelia, pe urmă pereții, acolo sus acoperișul cu turlă și, zvâc !, clopotnița asta ca o macara. — Și crucea unde e ? nu se lăsă Pârnaie. — Cruci sunt peste tot, ajută Isaia. Ia, Mierlă, dă o tură ! Păsărilă trase câteva triluri sfâșietoare către lună și făcu două-trei tumbe. — Ai văzut ? se întoarse Isaia, triumfător. Când zboară păsările cu aripile întinse, fac semnul crucii. Trunchiurile pomilor la fel, când ies crengile, și tot așa drumurile care se întretaie. Numa’ omu’ n-are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea erau agățate colivii cu canari și papagali pitici. Când dădeam drumul la apă, care țâșnea la început în sus, ca să se reverse apoi în ploaie măruntă, multiplu colorată de razele soarelui, păsările din colivie începeau să se întreacă în triluri. În timp ce turna betonul pentru bazin, care nu este deloc mare, ci proporționat cu spațiul în care este amplasat, G. Călinescu scria și paginile din Scrinul negru, unde un număr de o sută de jeturi erau proiectate pentru efectul pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dat foc pe pârtia de la Poiana Brașov, lucrul a fost înregistrat ca un fapt divers. Un nebun! Pesemne că nimeni, astăzi, nu e în stare să spună cum îl chema. (Asta Noica numea "gesticulația de operetă a eticii": scoți un tril ca să te audă ceilalți. Dar după cum se vede nu avea dreptate, pentru că la noi nici opereta nu avea spectatori.) Același lucru s-a întîmplat după Revoluție la Cluj. Tânărul care își desfăcuse cămașa în fața armatei masate în piață spunând "Trageți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cum toacă, în deal, talanga în amurg./ Vino, să privim deasupra, iar măiastra bolt 'albastră,/ Și cum lunaruncă raze, printre ramuri spre fereastră./ Vino, iar, de-mi spune taine, cum mi-ai spus de atâtea ori/ Când vrăjea tăcerea nopții, triluri de privighetori./ Și târziu, când înecându-ți un suspin, spuneai că pleci,/ Ne fura din gură șoapte, zborul unor lilieci./ Vin, când ceru-i numai stele și-i de flori pământul nins,/ Să cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
într-un decor natural de excepție, cu dealuri înverzite și înflorite, într-o u șoară bătaie de vânt care leagănă florile spre mine, pierdut cu privirea înspre o culme muntoasă la baza căreia e un lac mare. Dinspre poiana apropiată triluri de privighetori îmi încântă auzul ... Mi-ești atât de dragă și atât de aproape ! Sunt, oare, un câștigător dacă am răsădit tot sufletul și toate gândurile mele posibile în locul celui al tău pe care-l port mereu ca pe o
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte mesaje sonore anunță, în Nox, lunecarea în neființă. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de el cu sfială mută și se întrista că nu era băgată în seamă, apoi se retrăgea sub streașina mănăstirii, unde probabil că se ruga să fie acceptată. Cîntînd, se-apropia din nou de mîndrul trandafir. Erau cele mai emoționante triluri care s-au auzit probabil vreodată pe pămînt. Noaptea venea acasă, dar cum se ivea soarele se întorcea la iubitul ei, pe care-l găsea în lacrimi. Într-o astfel de dimineață a vrut să-l îmbrățișeze, dar un spin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
povești persane. Iubirea, ca jertfă, mi-am zis, iubirea care pătează atît de frumos. Pasărea mea n-a murit, nu putea să moară, am îngrijit-o cu sufletul acela al primei iubiri, dar nu a mai putut să cînte. Citeam trilul în privirea ei mută și el reverbera în mine la fel ca înainte. Repet, eram dependent de pasăre, cum eram dependent de zbor. Cobora ca un înger în faptul serii și gungurea în felul ei. Era frumoasă, nespus de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cerul se reflectă în bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe, pândind spre bibani și carași nătărăi. Crângurile sunt scufundate de cântecul duios al privighetorilor. Purtate de vânt către văzduhuri, se împletesc cu trilurile ciocârliilor. Arcuite în lizieră, se lansează ca niște săgeți spre albastrul cerului stăpânit de șoimi nemiloși. Sunete ascuțite, scoase de greieri trândavi, sparg liniștea. Prin preajma lor, furnicile trebăluiesc. Din ciornoziom își trag seva holde de grâu cu spic încărcat. Însângerate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nani-nani; notă muzicală; orchestră; pace; patriotic; păsări; pian; potîrniche; privighetoare; prost; radio; redare; refren; relaxant; rimă; romantic; scenă; scriitor; sentimente; serenadă; simfonie; sirenă; smîntînă; solist; somn ușor; sport; stare; strofă; suav; sufletesc; sufletul omului; nu știu; talent; timp liber; tonuri; tril; țipăt; viață; vocație; vocea ta; de voie bună; vorbe; youtube (1); 798/206/81/125/0 cîștiga: bani (175); noroc (63); pierde (36); loto (35); premiu (33); bucurie (25); învinge (20); fericire (16); norocos (16); victorie (14); loterie (12); concurs
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
minusculă; mîncare zburătoare; moaie; necuvîntătoare; noapte; nori; oarbă; papagalul meu; paradis; pasăre; pădure; penaj; pernă; peste; pinguin; pisică; Ponta; pradă; prăpastie; primăvară; puișor; pupăză; puritate; rahat; rapiditate; răsfăț; rece; rînduială; rîndunica; săritoare; sensibil; sfîrșit; silitoare; struț; suflet; supă; sus; toamna; tril; urmași; ușoară; vară; veselie; veste; zare; zburînd; o zeamă; zîmbesc (1); 796/169/68/101/0 pat: somn (299); odihnă (120); moale (45); pernă (37); relaxare (22); mare (18); sex (18); saltea (15); dormitor (11); canapea (10); dragoste (10); așternut
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
să fie,/ iluzie a tot ce nu va fi, deșert al somnului,/ invazie de somn și remușcare." Flacăra vine și taie, ca o limbă întunecată, ceasul grav al morții, adusă în contrast cu răceala de gheața a Alpilor. "Și râsul tău cu triluri de albe cavatine/ e-un cerc de gheață-n jururi cu buzele alpine,/ cu ferigi împietrite ca semne de-ntrebare/ Purtate de-avalanșe zadarnic până-n mare." Simțim cu fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pierdea niciodată prea mult timp stând degeaba. Răsturnat subit în poziții extravagante, însoțite de sunete dintre cele mai diverse și imprevizibile, el îi dădea cu tifla instinctului care tinde să-i atribuie fiecărei specii în parte un strigăt sau un tril anume. Omul este inteligent pentru că are mâini, spunea Anaxagora. Să nu-i fie cu bănat lui Descartes, dar papagalul este inteligent pentru că are cioc. După ce am pornit, cum e și firesc, de la premisa că din acest punct de vedere nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la cină, le aude prin pereți, cum strigă: "Bu-hu-hu!...". Trebuie să le răspundă. Preț de câteva minute bune, omul și bufnițele își trimit mesaje și își răspund cum se cade, iar conversația se reia doar după acest schimb amical de triluri. Raoul imită strigătele animalelor, în principal pe cele ale păsărilor. Primăvara, imitându-i cântul, poate face un cuc să se apropie la câțiva pași de el și să intre în transă mimând un fel de paradă nupțială. Idem cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]