1,005 matches
-
Ca-n Livada cu vișini... Privesc o caricatură ( impropriu, spus) de-o nebă nuită subtilitate, la prima vedere : o pasăre, În colivie, scoate un tril. PÎnă aici nimic nou. Numai că autorul desenului a avut geniala idee să pună și trilul respectiv, care-a ieșit din colivie, Într-o altă colivie mai mică, cu care nota muzicală plutește spre cer ...Să evadezi dintr-o colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dedicație scrisă cu cerneală ușor decolorată taie în diagonală umărul fetei: "Sunt aici pentru totdeauna, Smaranda". Deschide larg ferestrele prin care se furișează mirosul proaspăt al primăverii. Dincolo de perete, din apartamentul vecin, acolo unde locuiește o studentă la conservator, pătrunde trilul delicat al unui flaut. Sunetele care plutesc grațios precum gingașe fire de păpădie, seduc urechea lui Marius și ritmicitatea lor melodioasă induc instantaneu o stare de calm și liniște. Se gândește o clipă la puterea miraculoasă ce izvorăște din partiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i oferim nici măcar o înmormântare creștinească. A rămas să putrezească pe câmp, ca un lucru nefolositor, încheie el cu un oftat de om bolnav. Minutele trec goale și nici unul dintre ei nu pare că dorește să întrerupă curgerea lor. Nici un tril, ciripit sau gângurit nu tulbură liniștea aproape materială. Până și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Hohotele sănătoase se întrerup brusc la apariția lui, toți cei de față devenind la fel de tăcuți asemeni unor călugări în trapeză. Prin fereastra larg deschisă pătrunde un curent ușor călduț odată cu chemarea lungă și ritmată a unui hulub, căreia îi răspunde trilul subțire al unui pițigoi. Pripit, parcă trezit din somn, jandarmul se ridică luând poziția drepți. E proaspăt bărbierit, dovadă crestătura din bărbie lăsată de briciul bine ascuțit într-o clipă de grabă. O foiță albă, punctată de un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că Viena e sub ape, calculatorul afișa mesaje care mă excitau, iar radioul cânta o melodie populară. Nu aveam timp să opresc televizorul și radioul, pentru că mesajele excitante curgeau regulat și cereau răspuns. Vocea groasă a cântăreței de la radio slobozea triluri, crainicul de la TV era zguduit de o tuse. Așa am cunoscut-o pe Sgsdgff. A spus că numele ei adevărat mi-l va dezvălui când ne vom întâlni față în față. După două ore am încheiat discuția, m-am deconectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
răspundea printre dinți: Nu pot vorbi, n-am voie", ori: "Îmi dai voie să-ți răspund?" Acasă, în cerdac, până unde am însoțit-o la întoarcere, ca să calce complet consemnul și să-mi facă în ciudă bine, a scos un tril lung, imitând pe o celebră, dar bătrână primadonă, de care râsesem împreună la Iași, și făcîndu-mi o reverență adâncă, a intrat în casă scoțând din nou trilul. Eu stătusem grav și mut. Ce putea face "maestrul"? Să-i cadă la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
calce complet consemnul și să-mi facă în ciudă bine, a scos un tril lung, imitând pe o celebră, dar bătrână primadonă, de care râsesem împreună la Iași, și făcîndu-mi o reverență adâncă, a intrat în casă scoțând din nou trilul. Eu stătusem grav și mut. Ce putea face "maestrul"? Să-i cadă la picioare și să-și dezmierde fața cu marginea rochiei ei, singurul răspuns cu putință? ...Cu toată hipertrofia mea cerebrală, încep să simt limpede că voința are margini
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
momeala, trăgeai câte un pui de somn așa, în slip, pe pământul aparent clad și erai încrezător în el. Iar eu, neștiutor poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din satul apropiat care putea fi un scâncet de copil sau un lătrat scurt de cățel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
avea să-și amintească de vremurile când fusese curtată prin clarinet. ― Tatăl tău nu cânta prea bine. Două-trei piese. Asta era tot. ― Ce vrei să spui? protesta Milton. Aveam un Întreg repertoriu. Și Începea să fluiere Begin the Beguine, făcând triluri care evocau vibrato-ul unui clarinet și apăsând aerul cu degetele. ― De ce nu-mi mai cânți serenade? Îl Întreba Tessie. Dar Milton se gândea la altceva. ― Ce s-a ales de clarinetul ăla vechi al meu? Și apoi Tessie: ― De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si crucile. Totul părea într-o încremenire, ca de piatră... Doar câte un foșnet în iarbă, în răstimpuri, frângea tăcerea adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se clintească se privi în ochi cu mica minunăție... Și, un simțământ suprestițios îi fulgeră inima. - Dacă păsărica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de pe defileu și de pe coastele ferite de curenți erau În floare. Pădurile erau Înverzite, acel verde crud și strălucitor al reînvierii naturii. Briza de munte aducea parfum de cetină Întinerită, iar peste lunci păsări de tot felul se Întreceau În triluri și fluierături. În acel an Floriile Își meritau numele, primăvara coborâse raiul pe pământ. Numai că, imediat după Florii, a căzut o zăpadă ca de mijloc de iarnă, cu Îngheț puternic și toată splendoarea primăverii se prefăcu În toamnă. Pădurile
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
verde, cu buturugile mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii morți pe poteci. Răzlețindu-mă de ceilalți copii, mă afundam în adâncul pădurii până nu 44 mai auzeam, în tăcerea vie și răcoroasă, decât, din timp în timp, zgomote liniștitoare: triluri de păsări, bâzâitul bondarilor ce intrau în cupele clopoțeilor azurii ca să iasă prăfuiți de polen, fâșâitul frunzelor moi și pufoase pe câte un lăstar... Deveneam atunci altul, mă așezam pe pământul bălțat de lumini arzătoare simțind cum mă umple un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit în acea expresie de neuitat. M-am plimbat toată dimineața prin parcul din ce în ce mai aprins de soare, pe când colegii mei jucau fotbal sau volei. Liniștea plină de triluri, ca de bucle suple, de bolți trase cu florarul în aer, mă încînta, mă adâncea în mine însumi. Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu câte o semilună de iască, adunam de jos vreo frunză uscată și-i contemplam rugina
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmată de corul celorlalți, venea mult estompată prin filtrul vegetației: "Un salut din vechea Troie: Ahoe! Și-nc-o dată, 51 că e voie: Ahoe!"; Un salut din Cantemir: Hai sictir!" Când se dădeau goluri izbucneau cu toții, chiotele fetelor acopereau atunci și trilurile, și foșnetul copacilor. Ce le puteam opune? Versurile mele nenorocite? Bluza mea de supraelastic? Ochii mei care nu puteau fixa nici un obiect, pentru că nici un obiect de pe lume nu-i interesa? Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca pe un panaceu, versurile mele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
realitate el vroia să spună altceva: - Să nu credeți că m-ați pus la zid! Dacă oamenii tac în ceea ce privește nevinovăția mea, atunci păsările vor cânta despre asta! Și Sucki al nostru, care nu putea vorbi, a început să cânte cu triluri puternice, capabile să acopere vocile tuturor. Irealitatea intervenise acolo unde realitatea nu putea nimic. Cuvintele soțului meu fuseseră ca o pauză în partitură, după care urmase partea „solistului“ încântător, încercând să ridice totul la un nivel înalt de înțelegere. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai frumușei își găsiseră și ei câte o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea numai râulețe, pe malul celălalt, unde îmi aruncasem îmbrăcămintea. M-am uscat, cu brațele depărtate în soarele verde-albastru-galben-transparent-sonor al dimineții. Trilurile păsărilor conturau cu linii subțiri bolți uriașe, ogivale, în tăcerea pădurii. Am plecat mai departe, mică și pură dar și puțin rușinată, pe cărarea dintre copaci. În ziua aceea a venit tata. I-am auzit vocea înainte de a mă fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ude - îmi tremura în fața ochilor. Pădurea nu avea limite, nu avea sens, ea era singura lume pe care ți-o puteai imagina. Un lătrat de vulpe undeva mai la deal. O scânteiere de rouă într-o plasă de păianjen. Un tril de mierlă. Adieri răcoroase. Foarte departe, în fundul văii, într-un amestec de aur și umbre, am zărit o casă. Pe măsură ce rnă apropiam, contururile îi deveneau mai ferme: o hardughie de lemn, cu etaj, dreptunghiulară ca o ladă, fără acoperiș țuguiat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era de un verde-negru, nesănătos. Deodată, dând un colț, am văzut ușa întredeschisă și am ieșit în fugă, în plină lumină matinală. Mă aflam în pădurea veșnică, fără început și sfârșit, muiată în aur și tărcată de umbre, incendiată de trilul păsărilor nevăzute. Soarele îmi ardea ochii. Priveam spre cer, vedeam cum vântul face să tremure frunzele transparente, clatină crengile tinere. Atunci am știut că visez, dar gândul acesta nu mă împiedica să mă simt fericită, să respir aerul mirosind a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-am născut, E-un loc mirific, de poveste, Cu brazii ce creează scut, Veghind spre-ndepărtate creste. Din dor de munte sunt creat, Zburdalnic, iubitor de viață, De tril, de susur încântat, Și-alerg prin raiul de verdeață. Admir des turme de mioare, Ce tuturora ne sunt dragi, Zâmbesc la razele de soare Când se strecoară printre fagi. La stână totu-i pregătit, Privesc, îmi lasă gura apă, Sunt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-i fie străin lui Sandu. Acesta preferă băile de senzualitate ale unor relații de scurtă durată, înconjurându-se cu obiecte personale, de plăci de patefon sau de o pisică sau de un scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui Chausson în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui Chausson în execuția romantică a lui Enescu. În trilurile păsării urechea analistului poate deosebi un purpuriu de nuanțe sufletești: „ciudă, elan liric, deprimare, gust de a fi antipatic fără motiv, interes - gelozie.” Între stăpân și pasăre se dezvoltă legături greu de explicat, păsărica dezvoltând ca și stăpânul său o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a zvonului (poate că răuvoitor) care susținea story-ul după care sora ar fi trecut de la penticostali la secta obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din boțita-i hârtie junele de cartier? Păi tot din poezia aceea citește, nu mă lasă nicidecum, îmi pune la încercare toată știința și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ales că, după epuizarea unui oarecare element de interes (un balans bizar între vis și realitate, de nu știi care-i una, care-i alta), filmul eșua lamentabil, cui îi mai păsa, într-o melodramă cu copil în burtă și triluri despre speranța care răsare peste ruinuri, murind - firește - ultima (după ce tu mureai de plictiseală). Deci am intrat la The Grudge 2: Capcana cu acest handicap în cap, motiv pentru care nu am putut savura aparițiile fantomei despletite și mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
322 î.Hr., era fericit în butoiul lui, dându-ne un exemplu concret de cât de simplu se poate trăi în viață. Sună ciudat, dar te poți distra oriunde și cu cheltuieli foarte mici sau gratis. Nu costă nimic să asculți trilurile unei privighetori, țârâitul unui greier, să privești lanuri de grâu în bătaia vântului, copii care se joacă în parc, sau să te plimbi pe jos într-o gradină admirând florile, furnicile și copacii. Atmosfera în restaurante este calmă și caldă
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]