12,312 matches
-
Lei fioroși, puși sub zăvoare în cuști erau cărați către Circus Maximus. Urși din Carpați, cu ghearele roase de stânci, se zbăteau sub gratiile grele. Liberții mergeau pe străzi, sorbind din vinurile Romei. Numai în casa lui Perigeu domnea o tristețe adâncă. Sclavii fuseseră eliberați și nici un prieten nu mai călcase pe dalele aleilor de la împietrirea prea frumoasei Geea. Perigeu cumpă rase butoaie de vin pentru a-și duce blestemul la capăt. Trupu-i ardea. Mâinile i se umflaseră. Zilnic venea un
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
moderne. Când văd încolonați la ușile partidelor cohorte de tineri care au înțeles că drumul cel mai scurt spre succesul social e pila politică și înregimentarea de tip feudal față de grupările cocoțate la vârf, mă apucă, vorba lui Topîrceanu, o tristețe iremediabilă. N-aș putea, apoi, să lucrez în vreunul din sistemele represive ale statului, de la jandarmerie la poliție și servicii secrete. Dar dac-ar trebui să numesc una singură dintre meseriile care-mi repugnă, aș spune fără ezitare: cea de
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
în plină epocă a insolentului 3D în beneficiul unei splendide grafici alb-negru (imaginea Guillaume Schiffman), face cât un Palme d’Or. Fiindcă exprimă inocența unui cinematograf de altădată, care n-avea nevoie de pedofili și violatori pentru a exprima sfâșietoarea tristețe a vieții.
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
pe dos. Deși nu lipsită de subtile trăsături grotești, frizând deșertăciunile omenești ale slujitorilor Domnului, ironia e înlocuită de căldură când e vorba, însă, de pontiful dezertor, unul dintre cele mai profunde personaje izbutite de Michel Piccoli, plin de o tristețe și o resemnare la vederea căreia îți pleci, copleșit, ochii în fața eternei sale umanități. Spaimă de puterea neputincioasa, pentru că toți ne supunem talazurilor istoriei, de nepătruns precum căile Domnului, amenință direct ceremonialul solemn și autoritatea Sfanțului Scaun. Replică i-o
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
vechea noastră cunoștință, Qin He. Era îmbrăcat cu o bluză albastră de pânză, care se pătase la mâneci și la piept. Părul în întregime albit avea aceeași cărare în mijloc, iar pe fața cabalină ieșeau în evidență ochii plini de tristețe. Când am intrat, a ridicat capul, ne-a aruncat o scurtă privire și a mișcat buzele murmurând un salut. A rămas în aceeași postură, cu obrajii prinși în mâini, cu privirea țintuită spre perete, ca și cum ar fi cugetat la ceva
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
i se întâmplă ceva Maestrului, ce-o să-i spun eu șefului districtului despre felul în care mi-am îndeplinit misiunea?” Înmărmurit în fața vetrei, priveam luna limpede care-și revărsa lumina în încăpere. În umbra din spatele sobei, doi greieri țiuiau, sporind tristețea scenei. Atunci am auzit un mormăit din una dintre iesle. Am sărit în picioare și m-am uitat: da, Maestrul era acolo în iesle, lungit pe spate. Ieslea era scurtă, așa că l-am văzut: picioarele strânse unul peste altul, cum
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
blestema - fără a se închide în el. Strigătul celui urmărit își găsește răspunsul în exist. Iubirea ca și la colegul său de generație, sacerdotul Wojtyla, trăiește și înnobilează pe om: sunt mai bun/ceva mai bun/credem în asta amândoi. Tristețe, multă tristețe a dominat în primele poeme din lirica lui Rózewicz, urmare a faptului că de înstrăinare nu se putea debarasa procesul de alienare a societății fiind atotcuprinzător. Înălțarea de la pământ la cer nici în vis nu putea avea loc
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
a se închide în el. Strigătul celui urmărit își găsește răspunsul în exist. Iubirea ca și la colegul său de generație, sacerdotul Wojtyla, trăiește și înnobilează pe om: sunt mai bun/ceva mai bun/credem în asta amândoi. Tristețe, multă tristețe a dominat în primele poeme din lirica lui Rózewicz, urmare a faptului că de înstrăinare nu se putea debarasa procesul de alienare a societății fiind atotcuprinzător. Înălțarea de la pământ la cer nici în vis nu putea avea loc, realitatea toată
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
lucru este faptul că majoritatea absolvenților la medicină și nu numai, nu au alt gând decât acela de a lucra pe alte meleaguri. Este o bucurie pentru noi, formatorii lor, că ei reușesc să fie recunoscuți peste granițe, dar o tristețe că nu își exercită competențele și performanțele în țară".
Vasile Astărăstoae candidează la conducerea Colegiului Medicilor pentru al doilea mandat () [Corola-journal/Journalistic/25682_a_27007]
-
aceleași senti mente: războiul și pacea nu sunt antonime. Amân două am trăit în pace în timpul războiului și am cunoscut teama și asuprirea abia când s-a instalat pacea. Un proverb vietnamez spune că "viața e o luptă în care tristețea antrenează înfrângerea". Povestea vieții familiei ei, înainte de ocupația comunistă, se aseamănă cu a mea. O viață nor mală, îmbelșugată, bine orânduită. Dar odată ajunși în Canada, la Gramby, acești copii, elevi, se întorceau la școală cu stomacul aproape gol, neștiind
O SCRIITOARE DE 14 KARATE. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_411]
-
el. Arătând un exemplar al ultimului număr, a adăugat: "E un omagiu final adus celor 7,5 milioane de cititori - e pentru voi și pentru oamenii care au lucrat: mulțumesc!". "După 168 de ani, încheiem prin a spune adio cu tristețe, dar și cu mândrie celor 7,5 milioane de cititori fideli ai noștri", se mai scrie pe prima pagină, pe fondul montajului de imagini cu cele mai bune numere de-a lungului anilor. Articolul de fond proclamă: "Am înregistrat istoria
"Mulţumim şi la revedere!", titrează ultimul număr al News of the World () [Corola-journal/Journalistic/25821_a_27146]
-
cele mai bune numere de-a lungului anilor. Articolul de fond proclamă: "Am înregistrat istoria și am făcut istorie". Înainte să plece cu echipa, a adăugat: "Și acum, în buna tradiție, mergem la pub!". Unii angajați aveau lacrimi în ochi. Tristețea, dar și sentimentul că li se face o nedreptate i-a copleșit pe cei mai mulți dintre ei. La revedere, lume crudă!", scria pe tricoul negru - în semn de doliu - al unuia dintre angajați. Compania News International a decis să-și închidă
"Mulţumim şi la revedere!", titrează ultimul număr al News of the World () [Corola-journal/Journalistic/25821_a_27146]
-
și principii. Din categoria primelor, nu se merge pe urmele celor cunoscute în literatura de specialitate, dezvoltată în ramuri și direcții neașteptate. Cele selectate de gânditor vizează mai ales universuri ale moralei, ale psihologiei, uneori de tip clinic: nemulțumire, durere, tristețe, absența obișnuitului. O cugetare, aparent formulată în trecere: Între cuvânt și obișnuit e aproape o identitate, prin ceea ce au comun, adică irealizabilul în concret. Obișnuitul e îndepărtat, ascuns, surghiunit, e principiul. Ingeniozitatea unor proiecții în imaginar și legăturile „paradoxale” între
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
în ești și vei fi. / Pesemne că asta-i astralul.”... Poemul care dă titlul volumului este un strigăt, este o rugă, este o vrajă, este o incantație. “Spune-mi de dragoste, spune-mi de dor./ Spune-mi de moarte când tristețile dor./ Spune-mi de ducă, pentru când voi pleca,/ Spune-mi de sfere ce voi traversa/. ...Spune-mi cum este când sufletul trece/ De sânge, de carne, de cald și de rece/... Dar spune-mi, oh, spune-mi că pot
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
scris poemul - reportaj “Și nu plouă”. “M-am întors în țara mea. / Gropile au năpădit străzile./ Câinii vagabonzi latră toată noaptea la lună..../ E caniculă. Cad oamenii pe asfalt/. Și nu plouă!.../ E atâta grabă că nu se mai vede tristețea/ Care se furișează rușinată/ Printre pensionari și dolari. Doamne, de ce-i atâta tristețe? / Și nu plouă!.../ Ce deochi și-a pus ghiara pe tine,/ Miorița mea din veac?/ Sânger și te cant,/ Țara mea de leac./ Și nu plouă!”... Ajunsă
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
au năpădit străzile./ Câinii vagabonzi latră toată noaptea la lună..../ E caniculă. Cad oamenii pe asfalt/. Și nu plouă!.../ E atâta grabă că nu se mai vede tristețea/ Care se furișează rușinată/ Printre pensionari și dolari. Doamne, de ce-i atâta tristețe? / Și nu plouă!.../ Ce deochi și-a pus ghiara pe tine,/ Miorița mea din veac?/ Sânger și te cant,/ Țara mea de leac./ Și nu plouă!”... Ajunsă la ceasul când sfârșitul “se vede” dincoace de orizont, vin întrebările cu fior
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
pe care eu, barem, nu știu, la propriu, să-l găsesc. Neliniștea și-a găsit vad între stomac și gâtlegău. Senzația că nu poți să faci ce n-ai cum să nu faci. Sylvia Plath: „Dar în toiul acestei teribile tristeți, a acestui sentiment de boală, de epuizare, de frică, încă mă mișc...”. Cu bine cunoscutul, mie, sentiment de a nu face față, Sylvia Plath explică în pagini perfect articulate de ce e pe punctul de a se sinucide. Înseamnă că mai
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2771_a_4096]
-
de la «județ» cu aere, cu figuri.” Din grupajul omagial, care conține și o semnificativă antologie din versurile lui Emil Brumaru, desprindem câteva versuri: „O, vechi și dragi bucătării de vară/ Simt iar în gură gust suav de-amiază/ {i în tristețea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează...” Îi urăm și noi poetului La mulți ani! și îl așteptăm, cu poeme la fel de frumoase, în paginile revistei nostre. Barthes și Sora În revista OBSERVATOR CULTURAL (nr. 453, 20-26 februarie), Alexandru Matei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
ce crede", a sus Badea. Mihai Gâdea i-a răspuns și i-a spus că ar trebui să îl invite pe Băsescu la o spovedanie pentru ultimii opt ani de mandat în emisiune la Antena 3. Badea a remarcat cu "tristețe" că a ieșit din vizorul lui Băsescu. "Fost-ai lele cât ai fost! Dar uite că mi-o iau alții din urmă. Cred că a constatat că nu îl ține!", a comentat Badea. Este (și acum o vulnerabilitate, n.red
Badea: Gâdea, dacă tot te face Băsecu popă, nu-l inviţi sub sutană? () [Corola-journal/Journalistic/22381_a_23706]
-
de sticlă și marmură, dotate cu fotolii, televizoare și grătare, unde, de sărbători, se mai poate petrece la o friptană și-o butelcă de vin, spre bucuria decedatului și a celor veniți c-o diblă și-un acordeon s-alunge tristețea musafirilor din țintirim. Ei ca ei, cu temeiul lor antic, numai că aristocrația banului e mult mai întinsă, calificativul de „țoape” scutindu-te de caracterizări mai ample. Se recomandă ca atare printr-un snobism exacerbat: preferă ca în vacanță să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
a căzut ca un trăznet peste mine. Nu mi-a venit să cred! Am dat câteva telefoane la apropiații redacției cotidianului Făclia să aflu dacă năprasnica veste e adevărată. Și din păcate a fost. Veteranul jurnaliștilor clujeni a murit. O tristețe iremediabilă m-a cuprins. Îl știam și citeam pe Ilie Călian de când e lumea. Ca elev al Liceului ”Ady-Șincai” în anii 80 citeam anchetele și reportajele lui Ilie Călian în singurul cotidian clujean din perioada comunistă: Făclia. Știu că jurnalistul
La moartea unui veteran al presei clujene: Ilie Călian [Corola-blog/BlogPost/92545_a_93837]
-
din tribună, parcă s-a instalat un sentiment apăsător...E greu să vezi că nu mai avem echipa la Jocurile Olimpice!!! Incredibil! Noi,cei care luăm bronz cu doar 12 ani în urmă la Atena în concursul pe națiuni! Privim cu tristețe cum nu-i ies pașii la sărituri lui Marian...Coborâm pentru interviuri. Drăgulescu recunoaște că s-a simțit mai bine la sol. Parcă și el e trist...Sigurul lucru bun e că i-a mai trecut un pic din răceală
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92549_a_93841]
-
setul al doilea ai noștri având 5-4 și 40-15 pe serviciul Irinei! Au fost în total vreo 15-20 de spectatori și, parcă, noi românii, și cei din tribună, și cei din teren, nu am scăpat niciun moment de senzația de tristețe, dominantă în acea seară...Am ajuns „acasă” spre ora trei a dimineții! Niciodată Bulevardul „Salvator Aliende” nu mi s-a părut mai lung... Că de obicei, din Rio, al Dumneavoastră, Adrian Fetecău (Radio România)
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
nu aș fi vrut neapărat să împlinesc 66 de ani. Vroiam să o ia înapoi ceasornicul, să o ia înapoi calendarul, numai că nu se poate, și atunci, fatalmente, trec prin această încercare. 66 de ani înseamnă și mai multă tristețe, și mai multă responsabilitate, și mai multă speranță, pentru că eu sunt de ani și ani victima nobilă a unui pariu cu istoria. Eu am tot spus că nu vreau să mor înainte de a vedea o țară a tuturor românilor din
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
de la corul din Finteuș, iar textul l-a compus un colaborator de-al domniei sale. Un textier remarcabil, pentru că surprinde în cuvinte superbe o altă dramă românească, poate nu atât de dureroasă ca cea din 1940, dar și aceasta plină de tristețe : drama exodului românesc de după 1989. Refrenul a rămas același. „Dac-am plecat Ardealule din tine, Nu-i vina noastră, iarăși vom veni. Mai rătăcim, mânați de sărăcie Și vlăguiți de multele hoții. Pădurile și apele, ogorul, Și inima din piept
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]