1,405 matches
-
specializare, postspecializare, perfecționare, modernizare și alte demersuri de tip așa-zis european. Pretutindeni se dă o luptă ucigătoare pentru burse, înscriere în proiecte europene, programe de schimburi de experiență, derulate de la nivelul preșcolar și până la cel academic și peste toate tronează suveran Raportul de Activitate. Întotdeauna completat și depus la timp, gemând de activități, oglindă a unei adevărate vâltori de evenimente din viața semnatarului. În toate aceste transformări zgomotoase, oare care mai este locul elevului? Singur, uitat de o lume care
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
islamică puternică, ar umple pereții cu texte din Coran sau, având o numeroasă comunitate catolică, ar așeza statuete ale sfinților în sălile de curs. La fel ar fi și în cazul comunității mozaice, unde, potrivit aceleiași dictaturi a majorității, ar trona Steaua lui David pe pereții instituției publice de învățământ. Cred că m-aș simți exclusă sau cel puțin marginală. Ba, după logica dihotomică, cea care animă pseudo-toleranța religioasă, aș putea să mă simt profund imorală fiindcă am alte opțiuni decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
multe gânduri și atitudini ce s-au format în mine ori s-au sedimentat în relațiile cu semenii. Totul apasă ca un nor mare, greu pe gândurile și în ființa mea, în sacristia bisericii, în noapte, aproape de altarul deasupra căruia trona solemn o icoană mare, în basorelief, reprezentând încoronarea cu spini a lui Isus. întins pe salteaua subțire de pe podea, în sacul meu de dormit, eram pătruns de povara și exigențele pelerinajului. Privind incoana, îmi simțeam acut proprii spini interiori, și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Mousen, unde în formațiunea mai sus prezentată „am făcut-o lată” până pe la 2 noaptea. Am râs cu lacrimi, am băut, am mâncat și, cred eu, toată lumea a fost mulțumită. Dar cel mai fericit era Mousen, mândru că portretul domniei sale tronează în expoziție pe șevaletul artistului, șevaletul pe care s-au sprijinit toate operele care fac obiectul prezentei manifestări. Când i-am mai spus și că toate babele l-au recunoscut, spunând gălăgioase și exuberant „Asta-i Mousen-nul nostru”, s-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cea pământeană vreme de o sută și un an, ADA i s-a alăturat, împăcată cu sine și cu lumea, iertându-i pe toți, să se odihnească într-un colț liniștit, loc situat pe axul răsăritean al bisericii albe ce tronează la baza colinei din vechiul cimitir din Mănăștur. Amintirea personalității sale, complexă, energică, generoasă și altruistă, deschisă, explozivă, temperamentală, năvalnică, cuceritoare, de luptătoare al cărei curaj nu avea limite, devoțiunea și devotamentul față de familie, teatru și fiecare dintre personajele cărora
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
deplină vitalitate. Când crezurile slăbesc, cine oare se clatină, Dumnezeu sau națiunea? În orice caz, n-am văzut la el nici portretul prim ministrului grec, nici al președintelui rus. Ca în Siria, unde fotografia oficială a șefului statului, Bachar al-Assad, tronează în vestibulul mănăstirilor și al episcopiilor, între Fecioara Maria și crucifix. Există și circumstanțe atenuante, dar dincolo de Iordan și peste munți, o împușcătură în timpul unui concert spiritual surprinde neplăcut. 6. Iisus = Hitler? Dacă vine cineva la mine și nu urăște
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
detalii din epoca stalinistă, ca de pildă descrierea condițiilor materiale excepționale ale scriitorilor la Lindsay, dându-l ca exemplu pe Zaharia Stancu pe care l-a vizitat la vila "Maxim Gorki" a Uniunii Scriitorilor, la Sinaia în anii '50, unde trona alături de politruci precum M. Zinca (care tocmai scrisese ceva despre sistemul de spionaj american în România) sau Dumitru Mircea (autor al unui roman despre colectivizare, pe care Lindsay îl descrie în amănunt), cu toții exponenți ai unei literaturi ancorate în realitățile
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și comentariile alarmate ale presei. Dar indiferenților vienezi nu le păsa, ci își continuau plimbarea între Hotelul Sacher, supravegheat de faimoasa proprietară cu trabucul în gură, înconjurată de buldogii pe care îi strunea, și patiseria Demel, unde, la ora cinci, tronau Prințesele Rosa Croy, Léontine Fürstenberg și Pauline Metternich. Cea din urmă ar fi putut, în spectacolul acestei capitale ce fredona ariile din Văduva veselă fără a se îngrijora de întorsătura periculoasă în care se angaja Imperiul, să retrăiască timpurile asemănătoare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
literare, ca și unii veleitari, medici, arhitecți, ingineri; aici i-am cunoscut pe Cioran, Mircea Eliade, Horia Stamatu, sculptorul Ion Vlad, din „vechea emigrație”, nemaivorbind de „nou-veniții” de la sfârșitul deceniului șapte, când te puteai strecura prin sita vămilor ceaușiste. Aici tronau „senatorii de drept”, soții Ierunca, În primul rând, care dădeau și tonul, neuitând, aproape ca la București, că „valoarea strict literară nu se poate judeca În afara celei de atitudine civică, mai clar spus, politică”! Când se afla În capitala Franței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de artă rară și de catalogues raisonnés Jullien-Cornic, condusă, În ultimii ani, până În ’95 când și-a Închis porțile, de Cristina. Acestea și altele, dar, În tot acest solemn și divers amalgam de clădiri, străzi, monumente, magazine, bistrouri, Între care tronează, bien entendu, tot pe malul drept, edificiul uriaș al Luvrului, de la chei până pe lunga stradă Rivoli și Comedia Franceză, În toți acești ani de exil, dar și de carieră literară și Încă din primele zile, două au fost acele locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eram rechemat de același activist B.B. care-mi trasase linia de conduită în școală în relația mea cu acei inși neprieteni. Acum nu m a poftit în acel fotoliu capitonat ci, imediat îmi arată un enorm tablou înrămat în care trona chipul unui legionar cu centură și zeghe, așa cum apărea Zelea Codreanu afișat în vremea legionarilor. Mă uit atent, iar B.B. îmi spune: „Ziceai că n-ai fost legionar și uite-ți chipul în acest tablou! Mai ai ceva de spus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în călcâie/ o tigvă de maimuță pe un ciot de homunculus/ fața pârjolită de gălbeneală și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă murmurau în ei înșiși/ ia te uită cine peste noi tronează”. Câteva pagini din Poemul care își citește cititorul (2001) sunt compuse în spiritul poeziei optzeciste, S. fiind considerat a-i aparține tocmai „pentru că recurge la acest joc al relației dintre autor și text, dintre text și cititor” (Alex. Ștefănescu). SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
rugat să mă primească, voiam „să-i cer sfatul” într-o problemă dramatică pentru tinerelul care eram. M-a primit fără multe fasoane în vila din Confederației unde locuia; în cabinetul lui de lucru; pe al cărui birou, țin minte, trona Estetica lui Hegel. Vianu se găsea atunci, ca și Călinescu, într-o perioadă de semi-dizgrație, dar, spre deosebire de autorul marii Istorii a literaturii, și-a păstrat cursul de literatură universală. Cum aveam să mai constat și altă dată când m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată”, atunci? Continuam să viețuiesc în camera mare, cu patru geamuri (unul zidită, unde într-un colț trona o sobă de teracotă (și, în alt colț, detaliu des invocat de Nichita - o roată de automobil!Ă, cu parchetul vechi și „melodios”, cu sute de cărți înșirate pe jos sau în lăzi - o parte din ele au fost duse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după Ceaușescu, un Geo Dumitrescu sau Dan Deșliu, care mă sfătuiau însă „să mai aștept, nu e momentul!”. La Pelișor, unde mă găseam în acea iarnă, se afla și tânăra glorie a realismului socialist, membru plin c.c., Titus Popovici, tronând deja în manualele școlare și acolo, în palatul unde a murit Ferdinand, într-un luxos apartament, la primul etaj. Admirându-mi Francisca, sau abil fiind, se integra doar corului de critici pozitive care mi-au analizat primul roman, mă curta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Corneliu Mănescu slujind de fațadă; pregătirea lui intelectuală nu-l ajuta prea mult în sarcina uriașă ce stătea pe umerii Externelor în acei ani în care, e drept, Maurer mai avea un cuvânt de spus. La masa de seară, unde trona tov. Mihai, prim-secretarul județului, se mai găsea un „tovărășel”, mic, rotunjor, cu manșetele veșnic motolite și cu zâmbetul afabil și continuu al cuiva ce vrea, în comerțul „cu ridicata”, să nu „supere onor clientela!”. - Cine e dânsul? l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un cuțit bine ascuțit, aranjate ca la carte. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un cuțit de bucătărie foarte bun pentru a face sandvișuri arătoase. Oricât de bună ar fi materia primă, dacă nu taie cuțitul, tot degeaba. Muștarul trona frumos, salata verde era aranjată la milimetru, iar maioneza arăta de parcă ar fi fost făcută în casă. N-am mai mâncat de mult asemenea bunătăți. Ți le-a făcut nepoata mea. Pe ea trebuie să o lauzi. Se pricepe, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au demolat ușa și mi-au devastat apartamentul. Greu s-a mai scurs timpul! Aveam impresia că totul se întâmplase cu mai bine de zece ore în urmă. Prin fața mea treceau gospodine întoarse de la cumpărături. Ceapa verde și ridichile uriașe tronau deasupra sacoșelor. Le-am invidiat un pic. N-aveau frigiderele stricate și burta spintecată. Lumea lor - cu ceapă verde, ridichi, notele copiilor - era pașnică. Ele nu se gândeau la cranii de unicorni, la coduri secrete și permutări complicate. Duceau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
distingeam undeva departe cartierul muncitorilor și turnul cu ceas, dar păreau cumplit de ireale. După ce ne-am odihnit puțin, am început să coborâm panta spre pădure. La intrarea în pădure se afla un lac nu prea adânc, iar în mijlocul lui trona un trunchi uriaș de copac, pălit de vreme. Pe el se așezaseră două păsărele albe care ne priveau atent. Zăpada era înghețată și ghetele noastre nu lăsau urme. Iarna cea lungă își pusese puternic amprenta. Singurii care au reușit s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceea ce mi se întâmpla. Am privit în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul paltonului. Mi-am verificat apoi toți mușchii. Se mișcau normal, nu mă durea nimic. Nici măcar ochii. N-am constatat ceva ciudat. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu avea obiceiul să prindă de poalele cămășii, cu ac de gămălie, un număr de ordine. Nu puteam suferi sistemul acesta și de aceea nu-mi mai duceam de mult cămășile la curățătorie. În fața curățătoriei era o băncuță pe care tronau niște ghivece cu plante ornamentale. Le-am privit atent, dar nu le știam numele. Oare de ce nu-mi aminteam? Erau flori obișnuite și cred că oricine ar fi putut spune dintr-o suflare cum se numeau, dar eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jur. Toate zgomotele fuseseră absorbite de zăpadă. Vântul nu bătea, păsărelele nu ciripeau. Se auzea doar zăpada scârțâind exagerat de tare sub pașii mei. Am găsit ghereta goală, soba stinsă era caldă încă, masa plină de farfurii murdare. Pipa Paznicului trona în mijlocul mesei. Trăiam cu senzația că o să pice din clipă-n clipă și o să-mi pună mâna lui mare pe umăr, ca de obicei. Uneltele ascuțite, frumos aliniate, ibricul, pipa... toate lucrurile din jur îmi judecau, tăcute, intenția de trădare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
obiceiul de a se dărui copiilor miruiți un ceas. Prietenii săi, la sfârșitul liturghiei i s-au adunat în preajmă, curioși să vadă darul pe care îl primise. În fața privirii întrebătoare a copilului, nașul i-a arătat ceasul mare care trona pe fațada Palatului Portalupi: «Vezi acolo sus?! Acela e ceasul tău!». A fost pregătit de înțelepții săi profesori ai Institutului Stigmatelor pentru sacramentele iertării și euharistiei, pe care le-a primit la 13 mai 1883 în biserica parohială Santi Apostoli
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Pe altar, cu fața palidă și cu capul plecat într-un vârtej de gânduri de recunoștință, de umilință și bucurie, stă preotul nou sfințit. La dreapta lui, solemn și foarte controlat, trădând prin nervoasa mișcare a picioarelor o bucurie înțeleasă, tronează don Scapini. La prima îngenunchiere, înconjurată de mulți prieteni și binefăcători, stă reculeasă în vălul ei negru mama Angela. Din ochii ei izvorăsc lacrimi de bucurie. Nu ne-a parvenit textul predicii ținute de don Scapini, dar ne putem imagina
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
știam, iar dincolo de grădină se întindea un câmp ce ducea la liziera pădurii. Stafia n-a detectat nici un fel de stricăciuni produse de petrecere. Totul era imaculat. Confuză și impresionată, stafia se zgâia la vaza plină cu lalele proaspete care trona în mijlocul mesei din bucătărie. Marta era deja prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette plutea prin bucătărie, sprijinindu-și o clipă fruntea încinsă de frapieră (stafia observă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]