852 matches
-
Gândurile lui Hans sunt la fel de confuze ca valorile și concepțiile de viață ale celorlalți colegi care se îndreaptă și ei spre casele lor, fie înaintea sau în spatele lui, fie alături de el. Trei platani se îndoaie ritmic în bătaia vântului și trosnesc fiindcă sunt bătrâni și protejați de lege ca monumente ale naturii. Hans vrea s‑o protejeze pe Sophie tot restul vieții și, cu ocazia asta, să petreacă mult timp în aer liber. În curând salonul de înghețată o să‑și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iau mai multe precauții decât atunci când povestesc despre sex. Dickens, de exemplu, după ce-și chinuie personajele prin tot felul de internate și orfelinate, le recompensează cu totul și cu totul modest. Doar Dostoievski, În Idiotul, are curaj să-și trosnească personajul cu o moștenire importantă, atunci când toată lumea se așteaptă mai puțin. M-am poticnit eseistic mai sus doar pentru a introduce descrierea unei alte provocări la creativitate propuse de Celebrul animal. Propunerea a fost, mi se pare, a lui Florin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul apucă să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet și mă trosnește cu el În cap. Nu prea tare, am reușit să mă feresc cât de cât, dar tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe banca din parc, în chip de strungar și infanterist, roluri corespunzătoare părții reci a naturii sale. Pe Cosmin îl enervă mai cu seamă scurtimea frazelor: E șapte, băăi! strigă gros Leo din spatele halei. Bucuros, își întinse brațele și ele trosniră. Închise apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind-o în fanta de lumină își dădu seama că e bună. Faaiin! râse - cine o să-l scape de conștiinciozitatea asta de liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luceau ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Iuliana stătuse aproape o oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă, râsetele s-au transformat în gemete, oasele au trosnit, sângele a împroșcat parbrizul și scaunele, corpurile s-au răsucit nefiresc, fețele s-au turtit, bărbiile s-au pierdut în gât, nasurile au intrat sub frunte, de parcă erau niște păpuși vechi, sparte. Și nu mai era nimic de făcut. L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ce se Întâmplă și stăteați cu spatele spre salcâm. Femeia era grozav de agitată și o auzeați scoțând niște țipete, icnete, gemete (puteau fi și expresii ale bucuriei ei nesănătoase) după fiecare lovitură de topor. Când În sfârșit arborele a trosnit anunțându-și moartea, ai tras cu coada ochiului spre drumul de pământ ce tăia pădurea În două. Poate te-ai uitat Într-acolo pentru că tresăriseși la auzul trosniturii și te abțineai totuși să te uiți la salcâmul care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Traversează un câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor printre frunzele abia născute, crengi uscate și frunze din toamna trecută trosnind sau foșnind sub picior). Început de mai Într-o pădure bătrână din câmpie. Cuvintele „potecă, ierburi Înalte, poiană, păsări“ sunt evident inutile, neputincioase, stupide, În vecinătatea acestor forme, culori, spații, mișcări de aer și legături ale trupului cu ele. Modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pentru că, la urma urmelor, averea lui nu va avea prea mult de suferit. Octombrie 1986 — Deci povestește-mi despre personajul Hussein, spuse Henry, în timp ce el și Mark ședeau ghiftuiți, aproape prăbușiți, pe părțile opuse ale unui foc de bușteni ce trosnea în salonul Clubului Hearland. Micile bârfe familiare fuseseră expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi? spuse Mark. — Doar l-ai cunoscut personal, nu? Ai făcut afaceri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prin perdelele groase de ploaie, mai să o dărâme rafalele de vânt, se luptă să înainteze în curtea din față și se îndreptă spre capela familiei, situată într-o mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pocum, Butnaru a mai trăit, 4-5 ani încheindu-și călătoria pe această lume și lăsând în urma lui numai amintiri frumoase. Parcă și acum văd căsuța cea atrăgătoare unde se depănau tot felul de povești la gura sobei, în 54 care trosneau surcele de frasin, stejar sau salcâm ce rezultau de la cioplitul doagelor. Mereu aș vrea să se întoarcă acei ani ai copilăriei, ani fără griji și fără de greutăți. Anii cămeșoaielor, că pe atunci erau alte vremuri și alți oameni. Dacă nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de om, în pielea goală, cu păr lung pe toată suprafața corpului și cu coadă lungă ca de vită și coarne ca de țap, urlând și țipând și trântind obiectele ce se aflau în casă. Patul începea să scârțâie, casa trosnea din toate încheieturile, apoi se auzea un muget prelung și o voce răgușită din care se înțelegea: Asta-i casa mea! Ce căutați în ea? Ieșiți afară, afară de nu, vă prăpădesc! Au mers din nou la călugărul cel bătrân și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cărĂrii. Juma Îi luase nervos carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri printre copaci, urechile care se mișcau și trompele curioase pe care și le Înfășurau și desfășurau, auzeau cum trosnesc crengile rupte, bufniturile copacilor dărÎmați, bolboroseala din burțile elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
noi, spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește cînd ne dăm seama că n-avem nimic de dat, sîntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decît În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sînge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atît de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pămînt. Apoi pantalonii și chiloții tăi sînt jos, dar amîndoi Încremeniți, cînd trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te ajută să ți-o bagi, folosindu-și mîna. Ea scrîșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vechi, de pe vremea lui Codarcea, somnoros și cu paie-n blană. Adormitule! O să mă fure hoții, cu tot cu tine. Cred că ai o zi proastă. Io sînt în invarianta eficienței, Iordanco. Și, pentru sine: "Ilogice-s muierile astea!" Cască de-i trosnesc fălcile și se uită la mine cu viciul cafelei în ochi. Scap de el, trîntindu-i ușa-n nas. Aștept. De la tine m-aștept la orice, îl aud de pe prag. Rareori, dar rareori, jinduiesc după o viață nemaipomenit de simplă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A refuzat să vorbească despre ea, după ce-a revenit în casă: Mă enervează igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța că următorul tren trebuie să sosească la peron, angajatul căilor ferate se apleacă, apucă umbrela de pe mal, o deschide și o așază pe apă. În câteva secunde, își ia locul printre celelalte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un gust neplăcut de nămol de fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea are o gură fină, dar se forțează să o lărgească), se Îneacă, fuge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Da de ce nu aprinseși lampa, mamă? Ori nu mai e gaz? ― Ba mai e nițel, dar ziceam că e destulă lumina focului... Petre dădu din cap, apăsînd: ― Că bine zici, face și focul lumină când nu-i alta! O flacără trosni ațîțîndu-le și pe celelalte. Fața lui Petre se roși. Umbra lui juca pe perete și peretele parcă se clătina. 5 Titu Herdelea scrise acasă despre toate prin câte a trecut până ce acum poate zice că i-a ajutat Dumnezeu de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se strecura prin grădină spre Bîrlogu, fără să fi văzut cum arde castelul Iuga și fără să se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul câte unul. Se uitau la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]