7,094 matches
-
orhidee tremurând lângă bideu într-o baie de marmură albă -, chiar și atunci e foarte probabil să existe o minusculă cameră video care să te urmărească. Spune că singurul loc în care mai poți face sex e în public. Pe trotuar. În metrou. Oamenii vor să spioneze doar atunci când li se pare că nu pot s-o facă. În plus, spune ea, tot stilul ăla de viață „șampanie și caviar” și-a pierdut farmecul. Să te urci în avionul tău Lear
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
niște case. Doar brațul lui Packer petrecut pe după ea ar putea fi un duplex pe Park Avenue. O vilă în Creta. În noaptea aia se întâmplă ca o mașină neagră să oprească scrâșnind din frâne, urcând cu o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o roată pe trotuar. Farurile, două cercuri de raze strălucitoare îi lovesc drept în ochi pe domnul și doamna Keyes, trezindu-i din somn. Portiera din spate se deschide și de pe banchetă se revarsă țipete. O fată se prăvălește pe trotuar, cu capul înainte, cu brațele zbătându-se. Părul lung și negru îi ascunde fața, e goală, și se îndepărtează în patru labe de mașină. Îngropați în casa lor de zdrențe vechi și pături umede, Packer și Evelyn își dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dennis Bradshaw. Afară strada e întunecoasă. Ceasul de la încheietură arată ora unsprezece. Patronul spune că trebuie să închidă și să plece acasă. Ce s-o fi întâmplat cu pistolul ăla, Terry habar n-are. Patronul deschide ușa, și afară e trotuarul scufundat în întuneric. Baldachinul cu dungi negre și roz. Lunga plimbare până acasă. Afară, stâlpii de iluminat sunt plini de micile picturi ale unor oameni pe care nu-i cunoști. Peste tot pe stradă sunt lipite lucrările lor nesemnate. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci o asemenea prostie? Acum o să-ți fie rău. Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în veșmântul negru, fata constată că îi este interzis să intre în curte. Lipiți de poartă, Anda și Dan refuzau, cu încăpățânare, să se dea la o parte. Luând gestul drept o rătăcire de moment, ea se așeză sfârșită pe trotuar și așteptă ieșirea gărgăunilor din mintea celor doi. Cu cât timpul se scurgea mai greu, cu atât simțea că se înfurie mai tare. Insistau să blocheze drumul și ea nu mai avea puterea să treacă și prin asta. Așa absurditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un trup atât de haios ca acela nu mai văzuse vreodată. Uscată, cu un cap mic înghesuit și poziționat direct pe umeri, ce o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scena din mașină și cerul întreg, cu toată greutatea, căzu asupra lui. Încercă, exasperat, să nege. Nu făcuse așa ceva. Fusese beat și visase. Nu era învățat cu alcoolul și avusese, cu siguranță, viziuni. Se clătină și se așeză pe bordura trotuarului. Văzu, atunci, urmele actului său. Confirmarea îi luă mințile. O luă la întâmplare pe străzi, în neștire, în căutarea unei izbăviri. Se rezemă, ca un osândit, de un copac, încercând să găsească o scăpare, o speranță, un loc în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În prezența ei. I-a și trecut prin minte felul În care s-ar desfășura seara dac ar fi fost după ea. Ar fi putut să ia un fel simplu de mâncare la vreo masă așezată În fața unei bodegi pe trotuar, apoi să bea câteva pahare, ceva mai multe, până când el ar Începe să-i vorbească despre iubita lui din sat, despre fetele pe care le-ar fi cunoscut În Olanda, să i câștige Încrederea, s-o trateze de la egal la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe care și-o amintea de la Karl, proaspătă ca iarba. S-a dus să vadă casa unde locuise, pe o stradă Îngustă plină de imobile Înalte și albe, unde soarele nu prea pătrundea. A găsit adresa și a stat pe trotuar o vreme, Întrebându-se ce caută acolo. Nu fi caraghioasă, Margaret Bates, a rostit cu glas tare, el nu e aici. A și zâmbit de propria ei prostie și și-a zis că Într-o bună zi avea să-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâna, mă, n-au rost justificările, parcă ar fi spus, du-te, ce mai, fără să se urnească din loc, apoi, în timp ce femeia își închidea poșeta, o privi câteva secunde cu ochii lui albaștri, absolut nevinovați. Porni de-a lungul trotuarului, își ridică din mers gulerul pardesiului. Imaginar îl întrebă pe Alexe: Ce mai face Nina? Și bărbatul îi răspunse ca un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prima încercare. După amiază ieși de la serviciu, plictisită la culme la gândul că o să petreacă niște ore lipsite de noimă. Era acea căldură iute de primăvară ce-ți moleșea sângele. Se deschise la haină, privi vitrinele, mașinile, oamenii. La marginea trotuarului zări un câine mort, era rigid, cu abdomenul umflat, cu ochiul rotund deschis, roșiatic, înțepenit în gol, ca la o păpușă defectă. Repetă mecanic o formulă știută din copilărie: Părul tău să putrezească și al meu să crească. Repetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-i clădește cocul, mereu la fel, cu buclele milimetric împărțite, pieptănătura asta vă aranjează de minune, doamnă, vai, mulțumesc, doamnă, îi mai spune Coca, cu miere în voce, când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată criză. Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina simți că aerul mirosea frumos, a trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este asigurată. Dimpotrivă avea senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața restaurantului, ziua care abia se ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei ce-o aștepta să se clintească din loc și ea care nu reușea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceasta. Cât de simplu se scăldase în boarea de simpatie a Sidoniei, a lui Ovidiu. Traversa strada împreună cu ceilalți oameni și în suflul ei începuse deja să pătrundă o altă aromă. Ea, care mai ieri trecea ca o nălucă pe trotuare, astăzi era deja alta, cu totul alta. Pe urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea ceva, era așa nesigură, ca în vis, ca în transă, dar își pierduse identitatea, nu mai era EA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea ceva, era așa nesigură, ca în vis, ca în transă, dar își pierduse identitatea, nu mai era EA, se cufundase în șuvoiul de oameni ce popula trotuarul într-o parte și alta, se pierduse acolo și-i era imposibil să se identifice. Într-o zi îi reîntâlni pe soții Alexe. Carmina era împreună cu Ovidiu, făcu prezentările cu voce nesigură, se simțea ca o elevă surprinsă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi dubiile Carminei deveneau tot mai presante, mai stânjenitoare, mai greu de ascuns, profesorii Alexe reveneau înaintea ochilor ei ca o obsesie, de aceea se învoi de la birou și dădu curs unei porniri ce nu mai putea fi amânată. Străbătu trotuarele, bătea vântul și-i arunca peste ochi părul, mergea țintă, fără să se uite în dreapta și-n stânga, avea impresia că se comporta ca un infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate doctorului nu-i mergea mașina și trebuia să vină pe jos. Minutele treceau grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din pragul lăcașului sfânt, fetele priveau iedera fără frunze ce învăluia clădirea, ca o plasă cafenie, întunecată, niște tentacule posibile, prevăzute la capete cu ventuze și cili, era mai sigur să se îndepărteze în goană, sărind într-un picior pe trotuarul umed să dispară cât mai rapid din raza de acțiune a necunoscutului. Oare ce gândea de fapt Elena care fugea mână în mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai ciupi din spinarea unui pește, ca să-și dreagă gustul, pe urmă porni cu farfuriile în mână spre chiuvetă, târând papucii. Fără să vrea neapărat, privi pe fereastră. O văzu pe Carmina traversând, mergea încet, abătută, când ajunse pe celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență, îi spuse și câteva vorbe, tânăra nu-l luă în seamă și el o petrecu cu privirea țintuit locului. Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]