1,393 matches
-
și călca în picioare ce rămînea; 20. și asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, și asupra celuilalt corn care ieșise, și înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, și avea o înfățișare mai mare decît celelalte coarne. 21. Am văzut de asemenea cum cornul acesta a făcut război sfinților, și i-a biruit, 22. pînă cînd a venit Cel Îmbătrînit de zile și a făcut dreptate sfinților Celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Grigore Ureche în Letopisețul łării Moldovei. Numai că Aron Vodă a ridicat această biserică în łarină „din pietre și lemne gata, ce au fost pregătite pe banii lui Petru (Șchiopu) voievod”. Aron vodă însă nu pomenește nimic despre aceasta, fiule. Trufie domnească, părinte. Dacă ar fi singura manifestare de trufie n-ar fi mare lucru, dar au fost și alți voievozi, chiar mai trufași... Să-l asculți pe Gheorghe Duca voievod cum spune că a ridicat mănăstirea Cetățuia „din pajiște”, deși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Vodă a ridicat această biserică în łarină „din pietre și lemne gata, ce au fost pregătite pe banii lui Petru (Șchiopu) voievod”. Aron vodă însă nu pomenește nimic despre aceasta, fiule. Trufie domnească, părinte. Dacă ar fi singura manifestare de trufie n-ar fi mare lucru, dar au fost și alți voievozi, chiar mai trufași... Să-l asculți pe Gheorghe Duca voievod cum spune că a ridicat mănăstirea Cetățuia „din pajiște”, deși acolo a existat o zidire străveche, pentru că nu degeaba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îngerii glasul, mi l-au luat și mie șefii, i l-au luat și locotenentului Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma voastră de mestecat trufia... Străinul aprobă, pastoral, fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de priorități. Anul de dizgrație una mie nouă sute optzeci și, zilele doldora de poticnelile secolului și ale onor clientelei, trebuie să-ți stabilești din timp planul de bătaie, altfel pierzi tocmai acolo unde câștigul nu suferă amânare. Ochii lor străluceau. Trufie era, nu doar lăcomia succesului, în privirile descurcăreților. „Sună-l pe Vlăduț, amantissime, că te-a căutat ieri fiică-sa, aia cu blănurile...“ Și era aprilie, ora unsprezece, bioritmul optim, superbă dimineață de vineri, deja vineri, în goana bezmetică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba complicăm comedia, nu-i așa? Râzi de prudența noastră speriată. Nu există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
biserici pentru slujba de pomenire. Sărutau icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și pierderea mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ NOUĂ 32 Ziua își făcea cu greu loc prin ceața deasă a nopții. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să fie, dragostea mea, e un dat și un dar, cine s-o muta în locul nostru să aibă mobilă să bage. Încă două paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le capeți tot prin înțelepciune și le păstrezi și le întărești tot cu trudă și răbdare, deși pentru o femeie s-ar putea să fie ceva mai greu... Mai ales pentru una ca Mirela, o femeie dominată de accese de trufie, poate unde n-a suferit îndeajuns pentru a se smeri. Auzi că ea nu ține cu tot dinadinsul să atârne la un bărbat, nu-i trebuie, se poate descurca și de una singură... Trufia și ignoranța s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o femeie dominată de accese de trufie, poate unde n-a suferit îndeajuns pentru a se smeri. Auzi că ea nu ține cu tot dinadinsul să atârne la un bărbat, nu-i trebuie, se poate descurca și de una singură... Trufia și ignoranța s-ar putea să i se tragă și de la felul cum arată. Încă o prinde să umble cu buricul dezgolit și cu fustă până-n gaura curului, măcar că a născut trei copii. Ce ar fi pe cale s-o salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să i se tragă și de la felul cum arată. Încă o prinde să umble cu buricul dezgolit și cu fustă până-n gaura curului, măcar că a născut trei copii. Ce ar fi pe cale s-o salveze cât de cât, înmuindu-i trufia, e că fiecare copil l-a făcut cu alt bărbat. Primii doi s-au dus mâncând, ori, mânați, desigur, de același instinct irepresibil, care i-a îndreptat spre ea la un moment dat: un fel de spaimă de moarte, Rafaele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l lăsă să-i vadă chipul. La ieșire, după fiecare „Întâlnire“, Îl așteptau mulți oameni, pentru că era atât de bine dispus, Încât satisfăcea orice cerere și oferea daruri fără să țină seama de nimic. Din această unire a decăderii cu trufia nu se născu nici un copil. Toghrul muri șase luni mai târziu. Cunoscut de toată lumea ca fiind sterp, Își repudiase primele două soții, acuzându-le de răul de care suferea el. După un șir Întreg de femei, soții sau sclave, trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au fost relatate de cronicarii vremii: „Ieri, Îmi treceam În revistă trupele de la Înălțimea unui promontoriu, am simțit pământul cutremurându-se sub pașii lor și mi-am spus: «Eu sunt stăpânul lumii! Cine s-ar putea măsura cu mine?». Pentru trufia mea, pentru Înfumurarea mea, Dumnezeu mi-a trimis cea mai jalnică dintre ființele omenești, un prizonier, un prins gata să fie dat morții; s-a dovedit mai puternic decât mine, m-a lovit, m-a doborât de pe tron, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
coșmar...ce coșmar! Doctrina asta ar putea fi un succes doar dacă aș reuși să conving întreaga lume de forța ei. Da! O filozofie bazată pe noi concepte estetice și pe o altă economie politică. O, Doamne! Ia de la mine trufia! Nu mi-e dat mie să ridic Toaleta Planetară. Poate numai urmașii urmașilor mei să înfăptuiască visul! Eu n-am stofă de Cezar. Sunt doar un beduin traversând sahara orașelor în căutarea plantațiilor de ionatani”. Așa se chinuia inima blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care au urmat. Era ca și când trufia diabolică a Ruletistului îl împingea tot mai mult să ofenseze divinitățile hazardului. Curând, el anunță o ruletă cu patru cartușe înfipte în cele șase alveole ale butoiașului, iar apoi cu cinci cartușe. Un singur orificiu gol din șase, o singură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui sinceritate este chiar gata să-l împingă a recunoaște în public că lui, în primul rând, îi aparțin aceste supărătoare defecte. Așa ceva însă Sophie nu agreează, bunul ei simț se ferește instinctiv de acest suspect amestec de umilință și trufie : găsește că un asemenea spectacol este o mică fanfaronadă, un penibil cabotinism. Desigur, știutul convenționalism al femeii o împinge pe Sophie să gândească astfel, dar și lipsa ei particulară de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
realitate, suntem construiți mai anarhic, suntem mai plini de balast și de elemente brute, întâmplătoare, decât ne îngăduie arta sau psihanaliza să ne imaginăm. Limbajul păcatului poate fi mai adecvat decât cel al științei și la fel de capabil să „remedieze“. Păcatul trufiei poate avea o semnificație majoră sau minoră în viața cuiva, iar vanitatea rănită poate acționa fie ca o împunsătură de ac, fie ca o forță distructivă sau ca o obsesie ucigașă. S-ar putea spune că mai mulți sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se săpase o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care se izbea, cel mai mărunt handicap își revărsau veninul. Trufia și vanitatea și sentimentele veninos rănite îi întunecau soarele. Lumea îi apărea ca o uriașă conspirație împotriva lui, iar el însuși ca o victimă a unei injustiții cosmice. La vremea când se petrec aceste întâmplări, nu se cunoșteau prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Casa mătușilor avea să devină și casa ei. Cum aveau s-o privească în ochi după acea observație deplasată a mătușii Magdalena, când toate mătușile, fiind de față, nu numai că tăcuseră mâlc, exprimându-și prin tăcere aprobarea lor, dar trufia lucise, iarăși în chip neplăcut, pe buza lor inferioară, în timp ce fețele împietrite nici măcar nu și le întorseseră una către cealaltă? La moartea tatălui lui Tiberiu, fata mătușii Rozalia, verișoara Dora, povestise, cu o pasiune total deplasată, pretinzând că avusese un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deschisă... Vanitatea credinței că numai ție ți se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol... - scepticismul - Eu știu că tot ce e frumos în / natură ne urâțește -, alteori o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care îl fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să fie însoțit de rugăciune și milostenie. Când postim nu trebuie să ne lăudăm cu asta, să o spunem în gura mare, eventual la toată lumea. Căci binefacerile lui se vor împuțina astfel și riscăm să cădem în păcatul mândriei, al trufiei. Postul de miercuri e fixat întru amintirea vânzării Mântuitorului nostru Iisus Hrisots de către Iuda iar cel de vineri pentru rememorarea veșnică a Răstignirii Sale. Un preot din Iași spunea la predica de după slujbă “că cine nu postește miercurea este și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am creat orbește, de-a lungul anilor, situațiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morții? Nu știu, nu-mi dau seama... Ceea ce știu e că mâna destinului a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
CHIP DE PROLOG Privilegiul bătrâneții Ce-i drept, trebuie să ai 50-60 de ani și să-ți fi pus numele pe un număr de cărți ca să fii onorat în ditamai Dilema veche cu o rubrică precum aceasta, semn de dulce trufie, orice s-ar zice. Aferim! Adicătelea cum „Ce mi se-ntâmplă“!?! Te propui dumneata ca filtru, ca medium al realității, un soi de lămâie care se stoarce singură, fără ulei (sper că nu și fără sare), peste salata prezentului valah
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
opulenței din supermarchăuri și a tot ce ne exfolia sadic ignoranța estică. Acum, bunăoară, pe cât m-a încântat biciclismul din Amsterdam (adevărat blazon etnic, de cod moral și spirit civic), pe atâta m-a contrariat mârlănia flamandă. La Florența, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]