8,805 matches
-
a „drepturilor” minorităților, în detrimentul dreptului firesc al majorității. Cu o insistență dusă până la isterie, grupări total nesemnificative ca pondere și reprezentativitate în rândul populației își clamează „drepturi” precum: promovarea homosexualității, scoaterea icoanelor din școli, excluderea religiei dintre disciplinele studiate în „trunchiul comun” din școli etc. Deși lezează dreptul majorității, câștigă teren datorită nepăsării generalizate a societății - o altă caracteristică a postmodernității (lehamitea față de tot, toți și toate). Extremele (și extremismele) sunt promovate gălăgios. Interesant este faptul că toate aceste grupuri minoritare
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_misiunea_bisericii_in_postmodernitate_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
care vorbesc și Placuțele de la Sinaia, cum e celebra plăcuță cu numărul 21, care amintește și despre doi (?! ) zei. Alături de “zeul suprem, Zalmoxes”, cine mai putea fi?! Cercetările n-au elucidat încă misterul. Mi-l imaginez pe Deceneu stând pe trunchiul aflat lângă izvorul cu cea mai pură apă plată din incinta Cetății. Am băut ca dintr-o apă sfântă, simțind că beau lumină. În stânga izvorului , platoul era dominat de Discul Solar, un soare imens de andezit, care indica nordul printr-
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sarmizegetuza_regia_semne_si_miracole_elisabeta_iosif_1326911365.html [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii am mers pe un drum necunoscut. O rază de soare
IUBIREA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1470220757.html [Corola-blog/BlogPost/362796_a_364125]
-
pietre! domolește-le freamătul și așterne-le în cruce. mulțumite de dar, te vor înfășura în gheața pumnilor strânși în uitare, pentru încă o veșnicie. atingi cuvintele în vârstele nescrise umanului pe filele furate din spirala verdelui. te cerți cu trunchiurile copacilor. aștepți primăverile cu pofta sălbaticului flămând de înflorire. între două petale de lotus îți așterni privirea. pământul se răstoarnă iar candela aprinsă gândului tău, îți umple răsuflarea de versuri. atingi sufletul cuvântului cu încă un hohot de gând, reîntregind
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
sub fruntea cerului sau dincolo de ea. le recheamă lupii albi ai gândurilor noastre. noi nu le auzim. nu cunoaștem freamătul firelor de blană de pe coama albă, înfiorată de vântul pădurilor. inelele copacilor recunosc alergarea până la verdele alburiu curgând neîncetat prin trunchiurile copacilor, până la nașterea unui poem... al redescoperirii vieții într-un romb de jad... înflorește crucea o talpă adânc înscrisă în pânza de apă argintie și-a uitat pasul pe suprafața lucios-transparentă. peștii au încercat să fugă adunându-și solzii în
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
cerul primește firimiturile spovedaniei minții, printre aripile păsărilor ce vor duce departe, într-o clepsidră de aur, nisipul unui timp prea trăit pentru a mai fi viu. copacul din groapa cu ploi copacul din groapa cu ploi surâde timpului. are trunchi noduros și frunzele din ceara lumânărilor nearse. nu înflorește. strigă cerului, cu rădăcinile înfipte în el și coroana în pumnii pământului din care, cuvintele cresc prin filele albe, ale vieții. tălpile goale lipăie pe asfaltul de pe buza gropii cu ploi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Atingi.html [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401699415.html [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
îmi amintește că vinu’-i singura otravă Ce-mi poate liniști pasul meu de veac Sau a luminii nerostită șoavă Poteca moare în inima pădurii Tăcută și-ncă ninsă de-a dorului zăvor Înlemnind în mine inelele sculpturii Ce cresc trunchiul cel verde, pătat și roditor Dacă durerea-mi mută mai păcălește timpul Iar Dumnezeu mă vede și-mi dă al Lui ochi-mentor E pentru a-ți spune, soare, că-n tine-i anotimpul Ce mă omoară-acum, cu vocea ta de
VOCEA TA DE STENTOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1426333902.html [Corola-blog/BlogPost/377802_a_379131]
-
răscolește a lor ascunzișuri, fiindcă rostul pădurii e poiana. Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni, înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta cum în trunchiuri de fagi urca marea, și vezi cum întregul e una cu partea; accepta că toate se-ntâlnesc, cum uitarea, fiindcă rostul lui Unu este moartea. Referință Bibliografica: Rosturi / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11
ROSTURI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1413038353.html [Corola-blog/BlogPost/368234_a_369563]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Portret > DOMNITĂ IERNII .. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului După un munte de zăpadă.. Muntele Gingășiei... Oceanul alb a apărut cu o zăpadă moale, După un trunchi eu dragă te-am văzut Și-ncepusem după morgana să fug agale, Apari-dispari din unghi, văd că mi s-a părut... Da, cănd te-am văzut supărată e cât se poate de ireal..cand esti veselă, zâmbetul tău mi-e
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1452432475.html [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
bun. Aripa se frânge când furtuni lovesc Cad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să mă înalțe-n zbor Sufletul e tânăr chiar nemuritor, Trunchiul se îngroașă îi tot cresc inele, Într-o bună zi am să trec prin ele... Să nu spui adio, crengile se pleacă Lumea e-n derivă și tot mai posacă Coarda încă doare m-au lovit în ea, Dar... pun
PELERINA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1487526071.html [Corola-blog/BlogPost/379977_a_381306]
-
în șir...Simțea o chemare, ceva o îndemna să meargă la cascada de lângă poienița cu flori. Într-o noapte cu lună plină, pe când somnul o cuprindea, toropită de miresmele fânului cosit, cu ochii pe jumătate deschiși, a zărit printre bătrânele trunchiuri de arbori seculari, o ființă fantastică ce strălucea, de-i lua ochii. Ca la o poruncă, somnul i-a sărit, devenind fetița vioaie și curioasă de altădată. Cu băgare de seamă, s-a apropiat de ceea ce părea a fi un
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1413541495.html [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină, eu o țineam ca un copil, de mână
ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ... de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/elena_glodean_1456248927.html [Corola-blog/BlogPost/380613_a_381942]
-
nurlii/ frunzele-și scaldă chipul/ ridat/ în ultima rouă de zi./ De sub stejari vine zvon de ninsoare.../ Izgoni-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ până-n rărunchi,/ o secure.../ Desculț, în rama fără tablou,/ albastru doar paznicul cocoșat/ a rămas./ Cu pașii de vată,/fără ecou,/ cu indexul strâmb,/ descărnat,/ dă-napoi/ limbille ruginitului ceas./ Vrea să amâne doar iarna
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/O_mare_onoare_al_florin_tene_1351602449.html [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
pădure tot felul de rădăcini sau crenguțe cu forme mai deosebite pe care le modela cu un cuțitaș sau cu dăltița și ciocanul și creea jucării. Bătrânica se bucură încă de la primul “prichindel” pe care moșul îl sculptă dintr-un trunchi care când să-l spargă pentru foc i se păru că auzi o șoaptă sau mai degrabă un scâncet de copil. Atunci ciopli din el un băiețel și-l arătă băbuței. Aceasta îl luă în brațe, îl sărută și-l
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe spate și Istrate începu să-și plimbe amândouă mâinile - deși îl dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză speriat Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1435429233.html [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
nori Dar cum vântul m-ascultă rareori A trebuit să renunț la al mau comtrol Lăsând drumul să curgă până-n zori, ... Atât de mult îți cer eu oare ? Da Doamne toamnă, să treacă vară. În zbaterea-mi naivă de după un trunchi de brad Ieși o gază mică ce se uită la mine cu ochii mari Mirata, copleșită de mieunatul meu aparte Se proțăpi în față-mi încremenind în a ei cuvântare De ce ești prost ? vară oricum trece și toamnă vine ! Referință
DĂ DOAMNE TOAMNĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/borchin_ovidiu_1472574641.html [Corola-blog/BlogPost/367977_a_369306]
-
mai departe un huhurez își începu concertul de dimineață. Mergeau mai mult la întâmplare, orientându-se din instinct. Dar iată că norocul le surâse și norii se împrăștiară, iar luna lumină întinderile. Șapte călăreți ca niște umbre se strecurau printre trunchiurile stejarilor. Zorii îi prinseră în depărtări, într-un ținut nelocuit. Colindară ziua întreagă peste plaiuri, apoi îi învălui seara cu aripile sale. Se apropia miezul nopții când, deodată, parcă un alai lăutăresc se apropia de ei. Peste puțin timp, printre
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1420818765.html [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
stejarilor. Zorii îi prinseră în depărtări, într-un ținut nelocuit. Colindară ziua întreagă peste plaiuri, apoi îi învălui seara cu aripile sale. Se apropia miezul nopții când, deodată, parcă un alai lăutăresc se apropia de ei. Peste puțin timp, printre trunchiurile arborilor apărură în voaluri străvezii fecioare ademenitoare. Călăreții își struniră caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndemnau să se apropie. - Astea-s vampirice? - întrebă în șoaptă Ciocoiu tremurând. - Sau diavolițe? - rosti Conacu cu inima cât un purice de spaimă. - Sunt fantasmele
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1420818765.html [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
Drumețul a îngenunchiat gheața nisipului Vorbele lui sunt firave amintiri de iarbă Stele prinse-n ierbarul senin de Lactee Pelerinul a obosit să adulmece marea ieșire cu valuri spumate de puncte, virgule și paranteze Fața sa o găsesc ciobanii în trunchiuri retezate cu ochii Lui mari de Călător cât luna plină Ionuț Țene Referință Bibliografică: Călătorul, poezie de Ionuț ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al
CĂLĂTORUL, POEZIE DE IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1412832238.html [Corola-blog/BlogPost/360228_a_361557]
-
au locuit pe teritoriul Belgiei. Ne-am continuat drumul după ce am imortalizat fiecare imagini de neuitat cu aceste edificii istorice și am ajuns la o intersecție semaforizată. Aici din nou am dat peste un monument din beton sub formă de trunchi de piramidă, pe ale cărui laturi era așezată câte o placă turnata în bronz ce reprezenta scene de luptă și inscripția că acestea comemorau eroii căzuți în diferite lupte purtate pe teritoriul valon, din perioada lui Napoleon. Se știe de
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1480341297.html [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
fi excluse meritele făptuitorilor lui (organizatori, artiști, public), doar pentru că titlul suscită unele interpretări, iar pentru aceasta e de așteptat ca anul ce vine, să fie altul. Oricând sunt asociate sintagmele România și Moldova, două noțiuni ale unuia și aceluiași trunchi, se elucidează un punct de vedere care atinge incontinuu o dezbatere construită pe împrejurări, nu pe temelie. Poate că s-a greșit la generic!... Poate că nu s-a greșit, din moment ce, independent de opțiunile diverse, prin forța împrejurărilor avem în
CÂNTECE MISTUITOARE PE CLEŞTARUL CERULUI ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 by http://confluente.ro/Grigore_lese_si_zinaida_bolb_aurel_v_zgheran_1375440746.html [Corola-blog/BlogPost/357427_a_358756]
-
să mergi / să tot mergi / din zori / pân’ ce soarele ostenește / fără să știi măcar încotro / înspre cine / înspre ce...” („Insolență”). Dar poetul nu se socotește un dezrădăcinat, fiindcă, susține el, rădăcinile i-ai rămas aici, în solul natal, doar trunchiul i s-a strămutat pe alte meleaguri, însă, refuzând să-și tragă seva din glie străină, trebuie să revină mereu la matcă pentru revigorare și pentru a-și rosti, numai aici, rugăciunile deprinse în lumea familiară a datinilor strămoșești: „mai
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
-și rosti, numai aici, rugăciunile deprinse în lumea familiară a datinilor strămoșești: „mai greu e de înțeles / ce pleacă odată cu tine / dacă pleacă / iar odată plecat / porți pe veci în tine slăbiciunea /de a-ți fi strămutat / de bună voie / trunchiul / căci ele / rădăcinile / rămân / murmurând / la utrenie / la fiecare vecernie” (idem) Ce găsește la revenire, notează poetul, aducându-ne aminte de evocările lirice ale lui Goga, în textul Însingurare, dedicat memoriei mamei sale: „ Ograda casei / e de-acum pustie / nici măcar
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
Jersey și Guernsey. Ne-am continuat drumul după ce am imortalizat fiecare dintre noi imagini de neuitat cu aceste edificii istorice și am ajuns la o intersecție semaforizată. Aici din nou am dat peste un monument din beton sub formă de trunchi de piramidă, pe ale cărui laturi era așezată câte o placă turnată în bronz ce reprezenta scene de război și inscripția că acestea comemorau eroii căzuți în diferite lupte purtate pe teritoriul valon, din perioada lui Napoleon Bonaparte. Se știe
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491374377.html [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]