1,869 matches
-
a unui București prins între trei schimbări politico- sociale, un oraș în plină metamorfozare, și care atrage ca o lampă fermecată fluturii, atrage hipnotic persoanajele pitorești, ele personajele afluind dintr-o provincie, pe care autoarea doar ne-o schițează în tușe alb-negru, lăsându-ne pe noi să explorăm mai departe filoanele din care s-a inspirat, și care au generat geografii umane dintre cele mai interesante. Cartierul Uranus, o lume aproape patriarhală, Strada cu caprifoi și glicină, cu platanii seculari și
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
aceste fulgerări cinematografice autorul reușește să contureze acele tablouri tulburătoare în care personajele își dezvăluie prin comportament, atât fireștile slăbiciuni omenești, cât și caracterele care le definesc frumusețea sufletească. Scriitura are mult farmec, nu numai atunci când autorul reușește din câteva tușe esențiale să zugrăvească atâtea portrete de personaje, plasându-le spațial prin descrieri reușite, realizate cu o bogăție de expresii plastice. Autorul intervine deseori cu observații pertinente și de bun simț, uneori sarcastice, alteori învăluite în căldură sufletească, mângâietoare. De admirat
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
buchet pictat ne trimite la o stare de spirit, liniște, provocare, admirație, nostalgie, neliniște, furtună lăuntrică, scenografie, artificiu, inocență". Admirația pentru pânzele sale i-au smuls scriitoarei Doinei Uricariu cuvinte de caldă apreciere considerând că sunt: "tablouri luminoase, vitale, cu tușe în cascade, ecouri și vârtejuri, precum Van Gogh"..."pânzele artistului sunt remarcabile prin învălmașeala culorilor clamând ascensiunea, levitația, cresterea spirituală și paradisul." Mi-am luat rămas bun de la tablouri și de la creatorul lor cu gând să mai revin și cu
CEASUL DE TAINĂ AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371100_a_372429]
-
am propus să mă înconjor de oameni veseli pentru că acum este descurajant când văd cum prietenele mele românce găsesc doar oferte de job part-time cu 6 - 7 $/oră, deși au un background spectaculos sau să le văd cum stau pe tușă câte 2-3 ani de zile fără să-și găsească nimic acceptabil de lucru. Anul acesta am schimbat „prefixul” și câteodată mă întreb „ce-am făcut cu viața mea?” Simt că anii zboară și viața trece pe lângă mine. Încă nu știu
ANUL MEU 2010 de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344880_a_346209]
-
Al doisprăzecelea discurs”) sunt tot atâtea laitmotive, în juror cărora, și în numele cărora, Mircea Chelaru, adună, sortează și analizează tematic, “starea națiunii”. Peste tot în aceste discursuri, deliberat, ca pentru aprofundare, pentru anumite cuvinte cheie sau fraze, autorul folosește aldine, “tușe groase” ce au menirea de a reliefa pilonii reprezentativi în susținerea ideilor și judecăților. În “Întâiul discurs”, “Despre devenirea românilor. O abordare sinceră”, autorul se întreabă retoric: “De unde ni se trage modul nostru de a fi? Sau, către ce fel
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
Al doisprăzecelea discurs”) sunt tot atâtea laitmotive, în juror cărora, și în numele cărora, Mircea Chelaru, adună, sortează și analizează tematic, “starea națiunii”. Peste tot în aceste discursuri, deliberat, ca pentru aprofundare, pentru anumite cuvinte cheie sau fraze, autorul folosește aldine, “tușe groase” ce au menirea de a reliefa pilonii reprezentativi în susținerea ideilor și judecăților. În “Întâiul discurs”, “Despre devenirea românilor. O abordare sinceră”, autorul se întreabă retoric: “De unde ni se trage modul nostru de a fi? Sau, către ce fel
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
vreodată Mă vei găsi acolo unde m-ai lăsat Ca un peisaj sărman AUTOPORTRET (Autoportreti) (După Albrecht Dürer: Ecce Homo) Nu e întâmplător Orice asemănare cu Tine Calea mea este tușa Dacă nu mă cunoști Te cunosc Trage încă o tușă Nu m-ai dezvelit pentru a mă atinge M-ai făcut din nou o frescă Sfintei Maria i-ai dat trei degete Pe care le-ai uitat în părul meu adormit Trezește-te m-ai zis ca să te visez Așa cum
TRADUCERE: BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347449_a_348778]
-
tine, Îmi brăzdează somnul, noapte după noapte, Îți rescriu destinu-n litere aldine Până mă trezesc învelit în șoapte. Te-aș iubi chiar dacă n-ai fi lângă mine, Florilor tăcute le-aș fura din rouă, Pe o pânză albă și în tușe fine, Te-ar picta iubito, mâinele-amândouă. Te iubesc cu teamă c-aș putea să scutur Floarea de lumină plină de candoare, Mă strecor timid sunt al nopții-flutur Ce se-mbată-n mir prin îmbrățișare. Referință Bibliografică: Te iubesc, femeie! Angelina
TE IUBESC, FEMEIE! de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347450_a_348779]
-
sigilii chinuitor de albastru te mângâi pe pleoape ca pe-un copil regăsit după ce-a fost pierdut atât de noi încât silabisești tăcerea mea un fel de dializă cu cerul a cui ești tu azi sunt a ta printre tușe calvin klein arșiță sărutul în care m-am risipit ca nisipul cel mai fin lihnită de lumina pământeană mă sculptez încă o dată divin nezeiță Referință Bibliografică: euphoria / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie
EUPHORIA de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348792_a_350121]
-
fiind o fire foarte sociabilă. Se acomodase destul de repede alături de colectivul școlii, de asemeni și cu sătenii, unii dintre ei veniți cu mulți ani în urmă, tot din zone oltenești. Ridicând geanta voluminoasă, Mircea și-a luat la revedere de la tușa Saveta, i-a achitat chiria până la reluarea școlii și a ieșit la stația de autobuz. În stație, s-a întâlnit cu profesorul de geografie, care și el se reîntorcea pe meleagurile moldave. Era de prin zona Tecuci-ului și revenise
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
mai ales pe ruta Medgidia - Făurei. Trenul s-a pus în mișcare. Privind pe fereastra vagonului cum rămâne peronul în urmă, Mircea se întreba dacă va mai reveni mai mult de o singură dată, cu ocazia luării întregului bagaj de la tușa Saveta sau dacă viața îi va călăuzi din nou pașii pe aceste meleaguri nu ca turist venit la mare, ci ca profesor de franceză sau engleză. Încercase cu ajutorul directorului școlii să obțină și ore de predare a limbii engleze de la
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
ilustrații ale cunoscutului caricaturist, aflat mereu în vervă și inspirație, Constantin Ciosu. Două dintre aceste lucrări ilustrează și coperțile cărții. Prezența unui caricaturist într-un volum de aforisme are în mod cert o valoare de excepție deoarece demonstrează prin forța tușelor că nu numai cuvintele puține pot crea efecte majore ci și liniile unui desen cu valoare de judecată profundă, spirituală, condensată la maximum, dar emitentă de înțelesuri multiple. Cam în același stil precum aforismele, sau dacă vreți epigramele, în care
ZÂMBETUL ÎNŢELEPTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348819_a_350148]
-
său ombilical ce-i asigura legătura intrinsecă cu o lume maternă lichidă și sigură, să vadă. Să vadă atât frumusețea din jurul său, cât, mai ales, urâțenia sa dominantă și tarele-i generatoare de păcat. Pentru că, în ochii copilului abia născut, tușele groase al imaginii lumii încep timid să se contureze cu violență, dar și cu dorința de a sparge în bucăți un univers al purității celeste la care, prin nașterea ca Ființă, prin înomenirea sa (Dumitru Stăniloaie), acesta tocmai a renunțat
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
în cuvânt mai presus de cuvânt. Gestul îl face și cel ce contemplă albumele urmând pașii Arhimandritului Ilie Cleopa sau ai Ieroschimonahului Paisie Olaru. Vrednicii slujitori ai bisericilor, preoți și cântăreți bisericești, femei evlavioase, credincioși sunt conturați cu iubire în tușe blânde. Divinitatea coboară în casele rădășenenilor evocați cu o căldură care emoționează și cucerește. Părinții și bunicii, vecinii, luminătorii satului, cultivatorii pomătului, generalii, eroii, toți reînvie din albume. Ei sunt sufletul satului. Ca și N. N. Beldiceanu sau doctorul fără arginți
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
mai sunt, rudele sunt prinse cu ocupațiile lor... Peisajul îmi lipsește totuși! Mi-e dor de câmpurile cu porumb și grâu de pe marginea șoselei, de mărăcinii de la marginea satului, de iarbă uscată de căldură din șanțuri, de "nea" Sandu și "tușa" Tudora, "tata" Floarea, "moș" Marin... Nu doar "madame, monsieur". Mi-e dor să spun : "Mi-e dor!" Cu toate ca Belgia e o țară primitoare și bine organizată, aș vrea să dau fugă în România, din când în când. Noi, cei din
UN TALENT ROMANESC IN CAPITALA BELGIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345010_a_346339]
-
este dată de amestecul luminii și întunericului, împletirea apelor mării cu norii cerului înalt, de razele cunoașterii din filele cărților ce par răsfoite de însuși Timpul Nemuririi sau ramurile îndrăgostite ale copacilor pe oglinzile mișcătoare ale apelor (Luceafărul pe cer). Tușele de cerneală neagră sunt fine sau consistente, conturând atât marea agitată, cât și spuma valurilor unduitoare. În toate lucrările marelui artist bucureștean, sinestezia este omniprezentă. Admiratorii artei sale unice, pot savura liniștea sferelor înalte, asculta vaietul vântului peste valurile mării
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
oferi copilașilor, în Prag de Nastere Sfântă, asemenea giuvaeruri lirice! Totul e feerie aici, de la portretul Doamnei Iarnă: “Alb anotimp”: Iarnă, mare ștrengărită,/ A iesit azi la portița/ Cu unelte speciale/ A pictat totul, în cale.// A-nceput c-o tușa fină/ Pentru rază de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpănă de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în alb sunt îmbrăcați.// Chiar și biată pisicuța/ Are-o pată pe lăbuța,/ Nici
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]
-
pe ideea sobornicității, una din expresiile acesteia fiind cunoscutul Sinod de la Iași din anul 1642. În răspunsul său, IPS Arsenie, vicepreședinte al soborului, a amintit la rându-i de momente importante de apropiere între cele două Biserici, nu fără oarecare tușe de "paternalism", spunând, printre altele: "Biserica rusească îmbrățișează pe cea românească cu dragoste și nădăjduiește că împrejurările grele, prin care trec acum popoarele rus și român, faptul că poporul românesc a luat parte la marele război european alături de cel rus
CÂTEVA CONSIDERAŢII ISTORICE DESPRE MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A BASARABIEI – TRECUT, PREZENT ŞI PERSPECTIVE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344962_a_346291]
-
partid în care-și plăteau polițe mai vechi chiar ei între ei, activiștii. Nu ne dădeam noi seama de anvergura lucrăturilor pe dinăuntru, nici nu eram în poziția de a tânji după funcții de vreme ce de-abia debutaserăm, așa că stăteam pe tușă și priveam cutremurele ale căror valuri (te ridică, te coboară) nu ajungeau la noi ci, cel mult la generația dinaintea noastră: Geo Dumitrescu, Petru Dumitriu, Dimitrie Stelaru, Ben Corlaciu, Vladimir Colin, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Neculai Tăutu, A.E. Baconski
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
totuși departe de percepția unui realism evident, deprins de neașteptata comportare а penelului. Acesta pleacă, pare-se, în permanență “distrat” în linii lungi și subțiri sau “cotește” brusc (prin aceeași linie) în forme, de parcă satisfacția creatorului ar fi subordonată penelului. Tușe dinamice, spontane, cu direcție neclară, unite sau despărțite una de alta, toate acestea trimit la o gîndire analitică neatrenată la multiplele interpretări ale felului dat de creație. Alături de mesajul tehnic perceput, vine impunător prin expresivitate cromatică și de factură, senzația
IURIE VENIAMIN NASTAS – PICTOR, GRAFICIAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345495_a_346824]
-
Radu Stanciu, „Dăncilă, un pictor între Suprarealism și Metafizic”). „Pictorul, excelent desenator, deținător al unei linii fluente, dinamice, laminate, își susține discursurlie picturale printr-o la fel de bună pozare a pastei pe suport. O pensulație când amplă, barocă, când alternând cu tușe de mare dinamism și transparență, ce iradiază o lumină izvorând din interiorul lucrărilor”. (Dragoș Ciobanu) „Petre Dăncilă ne surprinde cu aceleași imagini în care regăsim obsesiile și neliniștile timpului actual, trecute însă prin filtrul sensibilității și debordantei sale imaginații în
DOUĂ GENERAŢII , EXPOZIŢIE DE PICTURĂ ŞI SCULPTURĂ LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376811_a_378140]
-
Bosumflată, tinerica a mormăit: -Parcă voi n-ați vrea să vă calce. După ce s-au liniștit au început să lucreze tăcute, oftând din când. Stând aproape de ele, le-am aruncat o întrebare candidă în tăcerea lor(aveam vreo cinci anișori): tușă Lino, ce-i „aia” a mutului? Toate au pufnit în râs, uitându-se una la alta. O femeie mai bătrână le-a certat, mormăind: -Nerușinatelor! Nu vă mai potoliți nici în fața copiilor. Și tu, fă!? Du-te, fă, după căluș
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
eu am renunțat la baschet. Pe atunci Timișoara era fruncea mondială a handbalului, cu componenți unul și unul, exemplare vreau să spun, iar băieții doreau și ei o echipă feminină. Împreună-împreună, dar să accept riscurile unui neavenit urmărind antrenamentele de pe tușă, când toată lumea ne știa în tandem !? Și am rămas împreună spre exasperarea unchiului la care stătea. Nu mă cunoștea, dar mă judeca după plete. Împreună, dar cu amendamente. Nu, tu, declarații, nu, tu, gesturi libertine ! Față de cei din ,,tribună” eram
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Acasă > Literatura > Proza > ASTEAPTA-MA , IOANE..... Autor: Mirela Penu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tușa Anica stătea în fața porții, cu o mână sprijinită pe baston și cu cealaltă în dreptul inimii, încercând să-și potolească bătăile năvalnice din piept. Când și-a mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
decât pe Tuta, o fată, să ducă singură dorurile prin lume. Așa cum duce ea acum dorul, de casă,de aer, de pământ... Pașii preotului se pierdeau pe cărarea îngustă a cimitirului, iar în aer tot mai era miros de tămîe.... Tușa Anica și-a rezemat bastonul de crucea de piatră ridicată acum, „la an”, așa cum e datina, și privea lung la poza lui Ion. Toată slujba a privit poză , fără să verse o lacrima, cu o împăcare stranie în ochii ei
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]