1,961 matches
-
Maestrul îi spuse să mearga la un tufiș din apropiere și să taie o ramură. Discipolul ascultă. E încă viu tufișul? întrebă maestrul. Viu ca înainte, răspunse discipolul. Acum mergi și taie-i rădăcinile" spuse maestrul. Dacă o să o fac, tufișul va muri, spuse discipolul. Rugăciunile sunt ramurile unui copac ale cărei rădăcini sunt credința, spuse maestrul. Așadar poate fi credință fără rugăciune. Dar nu poate exista rugăciune fără credință 854. Așa încât pentru două milenii înaintea revoluției industriale separația dintre biserică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sigur că nu ești în stare de realizare. Închipuirea este iluzie dar nu este imaginație. Aceasta este o delimitare, o limitare realizată, între imaginație și iluzie. Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. Un miel s-apropie prin tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână1217. Și totuși facă acestea par a curge de pe un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din iluziile senzoriale sau din interpretările greșite datorate culturii sau educației noastre. Aceste erori pot de asemenea să-și aibă originea în iluziile mentale care, cel mai adesea, sunt consecințe a unor false raționamente. Atunci când noaptea, de exemplu, luăm un tufiș drept o persoană, iluzia a căror subiecte suntem este mai mult de ordin mental decât senzorial. La fel se întâmplă cu copilul care, pe peretele camerei sale, vede un animal unde nu este în realitate decât o umbră. În ambele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căror subiecte suntem este mai mult de ordin mental decât senzorial. La fel se întâmplă cu copilul care, pe peretele camerei sale, vede un animal unde nu este în realitate decât o umbră. În ambele cazuri, ochii percep forma unui tufiș sau a unei umbre, așa cum ele sunt în realitate, dar interpretarea acestor forme, influențate de fenomenul de autosugestie, este greșită. În consecință, eroarea sa de judecată constă numai în faptul că realitatea este greșit interpretată ca urmare a unei mari
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a plecat, intră în vorbă cu o fată, se însoară, își construiește gospodărie, procreează, duce existența unui om oarecare, până când o inundație îi distruge familia și toată agoniseala. Atunci, aflându se din nou pe câmp, aude glasul lui Vișnu din tufișul în care îl lăsase: „Nu-mi mai aduci apă? A trecut aproape o jumătate de ceas...”. Timpul e o iluzie! Iluzia lui Gavrilescu, profesorul de pian, e inversă aceleia a pustnicului Naranda. Situata cronologic între aceste doua etape distincte, apărând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
asta din pricină că ei reprezintă numărul mare, că sunt și mai deștepți...". Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2012, p. 87. 134 "Este interesat să contemplăm malul unei ape, acoperit cu numeroase plante de diferite specii, cu păsări cântând în tufișuri, cu numeroase insecte zburând prin aer, ori cu viermi târându-se pe pământul umed și să reflectăm la toate aceste forme, atât de admirabil construite, atât de diferite între ele și depinzând unele de altele într-un mod atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Partenerii Deceniului sunt uniți de dorința comună de a estompa diferențele de nivel de trai dintre rromi și ne-rromi, de a Înlătura sărăcia și marginalizarea, Într-un termen de zece ani” (Voicu Mălina, Tufiș D.C. și col., 2005). Considerăm necesară o abordare interdisciplinară a conținuturilor Învățământului, fundamentată pe transformările metodologice și structurale care au loc În știința contemporană și o orientare tot mai fermă spre o formare a personalității umane În vederea integrării sale Într-
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Béra, Yvon Lamy • Sociologia religiilor, Jean-Paul Willaime • Sociologia Parisului, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot • Sociologia valorilor, Rudolf Rezsohazy • Sociology of Law. Studies and Research, Doina Balahur • Statistică aplicată în științele sociale, Claudiu Coman • Status Attainment: Predictable Patterns or Trendless Fluctuation?, Paula Tufiș • Valorile românilor (1993-2005), Bogdan Voicu, Mălina Voicu (coord.) În curs de apariție Justiție și coeziune socială, Gabriela Rățulea 1 Regele Henry XVIII, în 1533, a emis o proclamație regală care impunea o amendă tuturor celor care nu cedau o parte
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și, atunci, nu e de mirare că Biserica încă este una dintre instituțiile care oferă mare credibilitate românilor. Să vedem în Figura 2 cum arată grafic încrederea românilor în instituțiile statului. Figura 2. Încrederea românilor în instituțiile statului Preluare: Claudiu Tufiș, 2007, p. 132. În privința instituțiilor statului, avem o expunere grafică în Figura 2 care arată în mare parte o încredere mult mai mică pe care românii o acordă acestora. Vedem că în afara primăriilor care din 1993 până în 2005 au avut
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
dar nu și ca lipsiți de cultură democratică. Într-o societate modernă funcția principală a celor două instituții este simbolică; imaginea acestora în mentalul colectiv este aceea de protector al sinelui (fizic în cazul armatei și spiritual în cazul bisericii)." (Tufiș, 2007, p. 135). Figura 3. Încrederea românilor în instituțiile tradiționale Preluare: Claudiu Tufiș, 2007, p. 135. Imediat după anul 1990, când armata a jucat un rol cu totul deosebit în evenimentele din decembrie 1989, a fost instituția care a oferit
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
principală a celor două instituții este simbolică; imaginea acestora în mentalul colectiv este aceea de protector al sinelui (fizic în cazul armatei și spiritual în cazul bisericii)." (Tufiș, 2007, p. 135). Figura 3. Încrederea românilor în instituțiile tradiționale Preluare: Claudiu Tufiș, 2007, p. 135. Imediat după anul 1990, când armata a jucat un rol cu totul deosebit în evenimentele din decembrie 1989, a fost instituția care a oferit românilor cea mai mare încredere. La puține procente după ea a fost Biserica
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
priorities and religiosity in four Western religions, Social Psychology Quarterly, 58: 88-107. 130. Tschannen, O. (1992), Les Théories de la sécularisation, Ed. Dorz, Geneva. 131. Tschannen, O. (1991), The secularization Paradigm, Journal for Scientific Study of Religion, 30, pp. 395-415. 132. Tufiș, C. (2007), Încrederea instituțională victimă a tranziției postcomuniste, în B. Voicu, M. Voicu (coord.), Valori ale românilor, Institutul European, Iași, pp. 117-149. 133. Voicu, M. (2007), România religioasă, Ed. Institutul european, Iași. 134. Voicu, M. (2001), Modernitate religioasă în societatea
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Béra, Yvon Lamy • Sociologia religiilor, Jean-Paul Willaime • Sociologia Parisului, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot • Sociologia valorilor, Rudolf Rezsohazy • Sociology of Law. Studies and Research, Doina Balahur • Statistică aplicată în științele sociale, Claudiu Coman • Status Attainment: Predictable Patterns or Trendless Fluctuation?, Paula Tufiș • Valorile românilor (1993-2005), Bogdan Voicu, Mălina Voicu (coord.) LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
ca de ventuze. Ceva mai departe, nuiele uscate trosniră sub pași. Se simțea în apropiere umiditatea unui râu. Trebuia să urce înapoi spre pădure și să se pregătească pentru înnoptare. Nikolai o porni printre copaci, deslușind un luminiș întins îndărătul tufișurilor a căror verdeață fragedă părea albastră în transparența amăgitoare a amurgului... Simți primejdia mai înainte ca Vulpoiul să se fi oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un fel de dans
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o zdreanță de blană zbârlită, țâșni aproape sub picioarele lor și dispăru în hățișuri. Urmărind fuga acelui animal, Nikolai coborî privirea și văzu. În colțul poienii, în lumina tulbure de dinaintea nopții, capetele acelea care ieșeau din pământ și, mai aproape de tufișuri, dezordinea trupurilor întinse pe jos. Într-un prim elan, Nikolai făcu stânga-mprejur, gata să plece și aproape înseninat de descoperire, oricum mai puțin primejdioasă decât o întâlnire cu ființe vii. Dar, o clipă mai târziu, se gândi că ar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care tocmai își curățase cizmele, își potrivise tunica, își spălase fața luând apă călduță în mâini, dintre trestii. Și se simți vreme de câteva secunde foarte departe de acest dublu al său fericit și foarte emoționat de întoarcere. Trecu de tufișul de la marginea satului, mai trase o dată de poalele tunicii și se opri brusc, apoi alergă și se opri iarăși. Ceea ce văzu nu-l înspăimântă, atât de adâncă era liniștea. Verdeața livezilor sălbăticite acoperea aproape în întregime rămășițele izbelor prefăcute în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din Africa de nord se dezvoltă stepa mediteraneeană, sub forma peisajelor deschise, cu arbori rari și un covor de gramenee sărăcăcios, adesea efemer. În nordul Africii, la nivelul etajului altitudinal de deasupra stepei mediteraneene, este domeniul formațiunilor arbustive reprezentate de tufișurile de maquis, în hățișurile cărora vegetează arbori pitici ca stejarul de cârmâz (Quercus coccifera), măslinul (Olea europaea)și arbuști ca mirtul (Mirtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul (Laurus nobilis). În regiunile montane din Atlas și în munții Liban și Antiliban
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
un pic Kladovo și că voi ajunge mai rapid la cunoștința mea care ar fi locuit, chipurile!, prin apropiere. Mi-a dat voie, am ieșit în stradă și am grăbit puternic pasul să ies din Kladovo. Am ajuns în niște tufișuri unde am întins banii să se usuce la soare. C. I.: Nu v-ați gândit că vă vor denunța? S. Ț.: Ce era să fac? Știam că dacă eram prins în zonă mă repatriau și convenția era că, pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
flămând, vorba românului, ca un câine. Știam că granița Iugoslaviei cu Austria era la Maribor. Îmi planificasem etapele cam așa: Belgrad - Maribor - Viena. C. I.: Ajunseserăți la Maribor? S. Ț.: Am ajuns noaptea în Maribor și am dormit în niște tufișuri. A doua zi am intrat într-un magazin situat la vreo 200 de metri de graniță să-mi iau ceva de mâncare. Afară m-am uitat cam pe unde era linia de graniță, să-mi fixez mental niște repere și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi-a făcut din mână că să fiu liniștit. Mi-am continuat drumul și nu m-am dus pe strada care o lua la stânga, către locuința mea. Am mers înainte, am făcut la dreapta și am traversat strada către niște tufișuri mari. Ieșisem deja din raza vizuală a urmăritorului meu. Am trecut prin tufișuri, apoi printr-o scară de bloc și m-am întors la clădirea în care locuiam. Ajuns în casă, m-am uitat discret și prudent pe geam: individul
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și nu m-am dus pe strada care o lua la stânga, către locuința mea. Am mers înainte, am făcut la dreapta și am traversat strada către niște tufișuri mari. Ieșisem deja din raza vizuală a urmăritorului meu. Am trecut prin tufișuri, apoi printr-o scară de bloc și m-am întors la clădirea în care locuiam. Ajuns în casă, m-am uitat discret și prudent pe geam: individul venise după mine și acum mă căuta disperat, că i se citea nedumerirea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Traian Rotariu, Mircea Comșa (coord.), Alegerile generale din 2004, Eikon, Cluj-Napoca, 2005; Aurelian Giugăl, Ron Johnston, Ștefan Constantinescu, "Democratic Musical Chairs? Romania's Post-1989 Electoral Geography", Space and Polity, No. 2, 2011, pp. 143-161; Mircea Comșa, Andrei Gheorghiță, Claudiu D. Tufiș (coord.), Alegerile prezidențiale din România, 2009, Presa Universitară Clujeana, Cluj-Napoca, 2012; Ionel Boamfă, Geografie electorală, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2013, pp. 255-262; Corneliu Iațu (coord.), Atlasul electoral al României: 1990-2009, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2014. 5
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
The Italian Particracy: Beyond President and Parliament", în Political Science Quarterly, nr. 109(3), 1994, pp. 441-460. Ciobanu, Ionuț, Partidele politice românești. Tipologie și mecanică, Teza de doctorat, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, 2011. Comșa, Mircea, Gheorghiță, Andrei, Tufiș, Claudiu D. (coord.), Alegerile prezidențiale din România, 2009, Presa Universitară Clujeana, Cluj-Napoca, 2012. Eisenstadt, S., Roniger, L., "Patron- Client Relations aș a Model of Structuring Social Exchanges", în Comparative Studies în Society and History, vol. 22, nr. 1, pp. 42-77
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
arte de ingegno” manieristă. Tocmai În aceasta stă Însă și pericolul sufocării discursului liric, supraîncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” pînă la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee uneori facile, simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gîndului se ascunde În tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au Încleștat În aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările Încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se Încoardă și zbîrnîie spre inimă săgeata sîngelui”, „ În gîtlejul zărilor vinul amurgului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
astfel de reprezentări simbolice ale relației simili-viscerale dintre eul liric și universul mare: „Trupul copilului e un magnet și de aceea atrage Într-Însul copacii, caii, legumele, brazii, tarafele de zmeură cu un bîzÎit tîrziu În urechea de sidef a tufișului, birjarii lunecați atît de lent Într-o mahala depărtată. [...] La fiece pas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]