1,123 matches
-
40 83 Transferuri către Consiliul Național de Formare Profesio- nala a Adulților 3.059.000 3.059.000 40 84 Finanțarea Ansamblului "Memorialul revoluției - Decembrie 1989" din municipiul Timișoara 2.500.000 2.500.000 40 85 Transferuri pentru transpor- tul de călători cu metroul 595.000.000 595.000.000 40 86 Programul de realizare a sistemului național antigrindină 3.800.000 36.200.000 40.000.000 40 87 Sume destinate finanțării pro- gramelor sportive realizate de structurile sportive
EUR-Lex () [Corola-website/Law/143967_a_145296]
-
1998) cunoaște însă un succes răsunător, fiind distins, un an mai tîrziu, cu Premiul Pulitzer și PEN/Faulkner Award. În colecția „Biblioteca Polirom” au mai apărut în traducere romanele Orele (trad. de Magda Teodorescu, 2003, 2011), O casă la capă tul lumii (trad. de Antoaneta Ralian, 2005) și Zile exemplare (trad. de Rareș Moldovan, 2006). * Peter și Rebecca Harris sînt un cuplu de vîrstă mijlocie, cu cariere de succes în domeniul artelor - ea este editor, el lucrează la o galerie -, un
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
așeză pe fotoliul de la picioarele patului. Se trânti apoi pe pat, cum făcea de fiecare dată, scufundându-se cu aceleași delicii în somiera elastică, acoperită cu o cuvertură de catifea vișinie, despărțită în trei fâșii de o prețioasă broderie de tul. Nu i-ar fi plăcut s-o aibă la ea acasă, unde nu s-ar fi potrivit cu nimic, dar în încăperea imensă, unde până și mobila Lengel căpăta dimensiuni rezonabile, își avea dichisul ei. Toate astea, inclusiv casa, aveau să
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
unul în cazul căruia viața a eșuat. Așa cum cel care rămâne nu este un bărbat care a câștigat în viață, ci unul în cazul căruia viața a câștigat. Viața-Moartea? Misterul rămâne intact, o nouă repriză își așteaptă răsăritul la capă- tul liniei.
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
aceasta dacă liantul este rețeaua liberală a poeziei în care sensurile circulă în toate sensurile până firește se întâmplă accidentul finalului de poem sau poate de poet precum în cazul Sylviei Plath care în rochie albă cu trenă lungă și tul transparent e mireasa ce zboară peste catedralele ghețarilor eu unul având impresia că bărbatul ce o ține de braț (exact: ca într-o pictură de Chagall) e unul din poeții români sinucigași ambii cu picioarele gracile plutind deasupra stranelor altarelor
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
chiar complete : dacă stau să mă gândesc, am făcut aproape tot timpul măcar corectură, tehnoredactare sau traducere fără pretenții) au fost o febrilitate și o stare de grație pe care mi le amintesc din ultima parte a fiecărei sarcini. Sentimen tul urgenței sau conștiința întreruperii ulterioare sau alte stări similare conduc la un tip de energie și mobilizare intelectuală care mie mi-au permis să finalizez proiecte mari în perioade foarte scurte. În ajunul nașterii Nonei, făceam ultima corectură la cartea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
oncle Ion veneau des la noi la masă când aveam eu vreo 12 ani. Ca și tata, oncle Ion era liberal, cu studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am apărut îmbrăcată ca paj și am primit Premiul I pentru frumusețe. Nu eram lipsită de feminitate. Guver nanta mi-a sugerat odată că dacă voi păși peste curcubeu voi de veni băiat, ceea ce îmi doream din tot su fle tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. 38 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Dracul ești dumneata! (fr.) Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
triumvirat al prieteniei împreună cu alte două fete care erau în aceeași clasă cu mine. Ne-am făcut surori de cruce, înțepându-ne la mână și amestecându-ne sân gele, lucru care îți arată nu numai exaltarea vârstei, ci și cul tul prieteniei, idealul de onoare și de fidelitate în care credeam cu înflăcărare. — Ce spuneau părinții tăi despre alianța voastră? — Mama îmi dăduse voie să aranjez „sediul“ trium viratului într-o odaie de serviciu de la subsolul casei ei din strada Robert
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
asta. La oraș, am ieșit primul din compartiment cu sacul pe umăr, am sărit atletic pe peron, am făcut câțiva Karma de trei parale pași eleganți, exagerând noblețea coapselor, ca prin grotescul afișat să îmi justific, subliniind-o de fapt, tul bu rarea, și m-am întors s-o aștept să coboare. Tocmai se lăsa pe peron... căznit... ținându-se cu ambele mâini de bare, un rucsac mic, roz în spate... Și când a pus amândouă picioarele pe pietrișul gării, mi-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
satisfăcută. — Imense. Numai ca n-au să se pună pe tine. — Și de ce? Nu ești deloc genul meu, na. — Atunci de ce mă lași să dorm la tine? — Ești un caz interesant. ținea paharul de vin cu mâinile alea enorme, dege tul mic neridicat. Avea unghiile tăiate scurt, fără enervante dungi albe, ba chiar roase. — Ești un caz rar de autoiluzionare. M-a privit mijind ochii. — Nu m-aș culca cu tine decât din milă. Doar nu vrei să mă culc cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în gură, iar în momentul în care i-am suflat să nu mai facă asta a trântit incredulă tacâmurile pe masă: — Parcă ai avea opt sute de ani! A continuat să mănânce ostentativ cu mâinile și să-și bage cu ți tul în gură, clefăind zgomotos și uitându se pro vocator în jur. Ca s-o îmbunez, la cafea am vărsat o parte din zahăr în solnița rămasă pe masă, dar abia i-am smuls un zâmbet condescendent. La plecare am lăsat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Florica. — Hm, îhî, mmm, trase polițistul o concluzie și în cepu să scrie pe-un carnet. Da’ domnu polițist, dacă era moartă în casă? — Dacă era? îi ținu Caterina isonul Floricăi. — Dacă era, era! decretă cu un aer filozof polițis tul. Ăsta-i motiv să intri în casa omului prin efracție? — Care om, domnu’ polițist, se enervă inoportun Flo rica. Ce, Vetuța-i om? Adică, vreau să spun, e așa, oricine? Că doar o știm de patruj’ de ani... O viață de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era scrierea pentru acest popor.“ El ne povestește despre îngerii din al patrulea cer al înălțării Profetului, cei însărcinați să scrie faptele pământești ale oamenilor și ale căror tocuri de scris fac un zgomot asurzitor cât păcatele acelora. Calamul, instrumen tul de scris, era considerat parte integrantă a corpului caligrafului, prelungire a mâinii și minții sale. De bună seamă că „scrierea are o dimensiune sfântă. Actul caligrafic este o formă de rugăciune, obligându l pe caligraf să fie curat spiritual. De
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și ne poții, ne spitalizează, ne pensionează și înmormântează. Stăteam fiecare, fără iluzii, la locul nostru. Am fost educați să trăim cât mai departe de eul și ființa noastră, cât mai înspre afară. Cât mai departe de pragmatism, de respec tul de sine și tot ce ținea de elementarul bun-simț al micii burghezii interbelice. Și, prin urmare, cât mai branșați „idealist“ la colectivitate, la utopia binelui social, care pre supunea, nu știu de ce, uitarea de sine, destrămarea pro priului blazon. Nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cămăși roase la gât și teniși găuriți, total in diferent la sfintele cutume ale micii bur ghezii inter belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința în toate, cul tul slujirii și al economisirii. Când, în 1990, m-am împrie tenit cu niște francezi, m-a siderat naturalețea cu care ei își făceau planuri de vacanță pe trei, patru ani înainte, în timp ce noi, în iulie, habar n-aveam unde-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Saleph; cadavrul fu înmormîntat în Antiohia eliberată. Cu greu împăratul Isaak își scapă viața, la 1190, în lupta cu bulgarii de lângă Berrhoea; când aceștia cuceriră Niș și Sophia, ei duseră de acolo la Tîrnovo relicviile veritabilului patron al bulgarilor; S-tul Ioan din Ryl înlocui curând la bulgari pe romaeizîndul sfânt Dimitrie. El nu putu scăpa însă pe Ioan Asan I nici de trădare, nici de ucidere. Fratele mai mic fu ucis la 1196, cel mai mare, Kalopetru, la 1197, amândoi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vorgeschmack al omorului pe Ștefan, să-i aducă otrava, dar văzând la urmă că Mira e nebunia fiului său - văzând că împrejurarea îi vine în ajutor ca să-l poată aduce la Curte - el îi dă narcotic să ducă Adinei. [AC TUL II] A C T II UN BAL LA VODĂ Balul se întîmplă din bucurie pentru că au bătut pe Mihai. În timpul actului acestuia Miron este foarte turburat pentru că la act. I Toma-l anunțase cumcă Mira va muri după prima lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lovea în fundal de banda mult mai viguroasă a vârfurilor de brazi încolonați. Se pare că mama a fost nevoită la un moment dat, probabil pe când atârna perdelele, după ce înșirase inelele de metal pe bară și netezise cu mâna noul tul florentin, aruncându-și întâmplător privirea pe fereastră, să înțeleagă, aproape cu brutalitate, că era imposibil să ignori acel mediu, întreaga lui alteritate, acel fel al său de a fi altceva. În timpul primelor săptămâni, mama fusese atât de prinsă cu instalarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a lungul multor generații într-o familie „cu vechime“ - căreia i se subțiaseră nervii și pielea îi devenise transparentă. Această piele transparentă și nervii atât de sensibili nu se poate să nu fi simțit, în timp ce mâna i se odihnea pe tulul vaporos al perdelelor, șocul descoperirii rustice a ruralității în care nimerise. Și mama sta, aproape acoperită de perdea, pe marginea ferestrei, în timp ce în ea pătrundeau izlazul, livada, colinele împădurite și prin fața ferestrei treceau câmpurile înzăpezite și drumul, brăzdat de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
după-amiază: acea simplitate pe care o degaja toată ființa lui venea dintr-o obârșie cu totul străină mie, care se stinse odată cu închiderea ușii de la atelier. Ceva atât de simplu ca mirosul lemnului proaspăt rindeluit. Mama își luă mâna de pe tul și-și întoarse ochii de la priveliștea înzăpezită și, după ce cercetă cu atenție mobilele, se uită la comoda Biedermeier care și aici - ca peste tot până acum - ocupa un loc special, ca un fel de altar al casei. Din răsfrângerea luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ceea ce nu era decât un contur pe o ceașcă, o ciobire a unui urcior; pentru tot restul după-amiezii am privit reproducerile picturilor de pe vasele grecești. Perdeaua, iată că dintr-odată nu mai era perdea, nu mai era o bucată de tul florentin atârnată în fața ferestrei pentru a opri privirile curioase ale vecinilor și a face lumina din cameră mai estompată, mai plăcută. Perdeaua era acum de fier, o cortină de fier. Și eu îmi imaginam plăci de oțel care fuseseră fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inteligentă : despre Cehov ( „un rău fără nume, urîtul, macină sufletele eroilor lui”), despre lectură („ singura mea mare iubire de nezdruncinat, care crește În timp, sporește frumos, și mă Îmbogățește, e cea pentru cărți”), despre bărbatul adevărat („cel care are talen tul de a renunța sau de a suporta cu sobrietate eșecul”), despre prințesa Maria Cantacuzino („și-a trăit aventura dea ști ce face cu libertatea”), Clody Bertola („ sinteză de Ro salinda și Ranevskaia”), Ștefan Iordache („ hobby-ul lui e viața”), Cătălina
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pasiune pentru scris”. Cu toate astea, brusc, au ieșit pe afiș - și nu unul oarecare, ci chiar al primei scene a țării, două premiere cu textul și regia popularei actrițe. La mai mare, Rodico, dacă tot ți-ai descoperit talen tul, după 70 de ani... Ciudate - sau neplăcute? - coincidențe! Acum doitrei ani, am publicat o carte a cărei copertă m-am gîndit să aibă o pictură de Magritte. Dar nici nu apăruse volumul meu și văd pe tarabe ( sau În librării
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Aflu cu bucurie, ca Împătimit al gastronomiei, că Îndrăgita interpretă Draga Olteanu-Matei a scos un audiobook cu rețete versificate. Nu-i rău! Din păcate, titlul apariției editoriale mi se pare total neinspirat :”Golătatea Înconjoară, iar foamea dă de-a drep tul”. Revin la Îndemnul lui Pleșu : Învățați romînește, bre!... Un supliment de cultură lansează, spre dezbatere, o temă dificilă : Cum ar arăta lumea condusă de artiști? Teoretic, catastrofal. Practic, la fel... Prin anii 70, la teatrul din Constanța, exista un secretar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]