8,428 matches
-
întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți clevetitorii aceștia netrebnici să o lase pe mama să se odihnească în conștiința acelora pentru care chiar contează!, îi spuse Osvald într-o zi, tulburat de enervare, surorii sale. Osvald era adânc afectat de moartea mamei sale - nimic de zis -, dar parcă tot mai tare îi adusese atingere oprobriul public, la care fusese invariabil supus. Acum, mai rămăseseră doar el împreună cu sora sa. Iar ambii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
printre ceilalți deseori, nu prea ai nevoie de mai mult de câteva degete de la o singură mână, pentru a-ți putea număra adevărații prieteni. Mai mult chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână în întregime închisă... Prea era tulburat, încât simțea nevoia ascuțită, nu de puține ori, de a vorbi deschis cu sine însuși. Își spunea: „Simt cum mi se vlăguiește vertiginos credința-n zei și-n oameni, văd cum dispar pentru totdeauna persoanele de însemnătate din viața mea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în limba latină). să se ferească cu succes. De regulă, în astfel de momente, furia Victoriei se învolbura și mai mult, tot sângele i se urca repede la cap, se aprindea la față și începea să tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea ficatul în ea. Devenea de-a dreptul incapabilă să mai răspundă de faptele ei. Iar astfel de accese de isterie erau foarte dese la dânsa, din păcate. Ea dintotdeauna îi reproșase lui Șerban că numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de Îndată. (2 Dispozițiile alin. (1 nu se aplică În cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuință și nici celor care au fost evacuați pentru că pun În pericol relațiile de conviețuire sau tulbură În mod grav liniștea publică. Procedura privitoare la Înscrierea drepturilor dobândite În temeiul uzucapiunii Art. 1049 Domeniu de aplicare Dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de Înscriere În cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite În temeiul uzucapiunii.
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
o purta. În sufletul ei bun, am rămas niște copii nevinovați cărora trebuia să le poarte cineva de grijă. Am intrat În hol și În afară de un miros Îmbătător de friptură, sărmăluțe și plăcintă cu mere... se părea că nimic nu tulbură liniștea ce devenise parcă singura stăpână. Hei! E cineva acasă? am strigat aproape la unison, În timp ce ne scoteam hainele și căutam din priviri un loc pe unde să le abandonăm. Ce bucurie! am auzit-o pe mama dintr-o dată, exclamând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un om Încetează să mai fie piatră și devine soare”. În nr. 23 al revistei, ne Întâmpină articolul „Centenar Emil Cioran” semnat de Dan Movileanu care apare și cu „zece poeme nocturne”: „ La poarta lumii bate brusc secunda / și veacul tulburat din somn / se mbolnăvește de veșnicia ei”... Volumul „Poeme Înnorate” semnate de Paul Blaj Își face prezența În pag. 2 unde sunt publicate câteva poezii reprezentative. „...nu cred că ne vom Întâlni curând Doamne / dar eu continui să sper / că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
umbră...( Dan Moldoveanu). Remarcabil este interviul realizat cu regretatul academician Fănuș Neagu. „Cred că poezia va rămâne Înscrisă În bucuria omenească Încă vreo câteva sute de ani...” ( afirmă scriitorul). Nu am putut trece cu vederea un răspuns ce m-a tulburat: „ S au pierdut mai multe, s-a pierdut toată lipezimea clasică și s-a câștigat domnia insultei, vociferarea dictaturii banului și lipsa de comunicare Între noi. Suntem așa de departe unul de altul, mai ales când stăm umăr lângă umăr
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru care chipul ei devenise familiar. Chiar și câinii Îi cunoșteau pasul și nu o mai lătrau ori de câte ori se afla În preajma lor. Cu toate acestea, a rămas tot străină În această țară, În acest orășel aproape pustiu. Enigma care a tulburat-o atât de mult În prima zi când a ieșit la cumpărături și când trebuia să citească de pe bucățele de hârtie ascunse În buzunar avea să se dezlege În curând. Revenind În cartierul vechi, după ceva vreme și intrând la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care-mi potolesc setea de dragoste și tandre mângâieri, raza de bucurie reaprinsă În dosul unei lacrimi. Nu te supăra dacă aștern pe hârtie prea-plinul inimii mele. Rezerva ta mă intimidează de atâtea ori, Îmi oprește mărturisirile pe buze, mă tulbură. Îți scriu pentru că nu voi cuteza poate, să ți-o spun. Ai venit Într-un moment când nu mai speram și nu mai așteptam pe nimeni și nimic care să dea puțină culoare vieții mele. Știu că ești foarte legat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu cea care este mama mea, fiica unor țarani Înstăriți, gospodari, dar și știutori de carte. Am devenit o familie numeroasă, cu multe griji și nevoi. Pe lângă alte Îndeletniciri, cea mai mare grijă a părinților a rămas munca pământului. „Rămân tulburat de Încrederea cu care rostesc apăsat cuvintele, umplându-le lacom cu viață adevărată și cu speranța cu care, În fiecare primăvară, Înfig hârlețul În pământul pietros, răsturnând brazda cu fața la soare și mângâind-o cu ochii lor păgâni de iubire” (Dinu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
curată a omului. Este ca un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine. Uneori, mai cade câte o gâză, sau câte o frunză uscată în el, dar nu-l face să-și tulbure apa. Cad și gunoaie, fel de fel, dar și acestea se așează liniștite pe marginile lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și gunoaie, fel de fel, dar și acestea se așează liniștite pe marginile lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de ceva mai mult timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de ceva mai mult timp, până se așează toate, dar, oricum, ea iese la suprafață, și mai devreme, sau mai târziu, se va face limpede și curată ca mai înainte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de inscripții care mulțumesc celui care oferă locul lui în autobuz unei persoane mai în vârstă, sau celui care are decența să nu mănânce în mijloacele de transport în comun. Pentru mine aceste reguli nu erau noi. Și acum mă tulbură amintirea bunicii care mă lua în brațe atunci când voia să-mi dea câte o povață. Una dintre acestea suna foarte asemănător cu regulile australiene: "Poți să te porți oricând în voie, dacă nu superi pe nimeni cu purtarea ta", spunea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune a vocii lui, de fiecare gest. "Mi-am pierdut complet mințile", își spune cu toată convingerea, în timp ce simte cum nerăbdarea lui Alex o tulbură și o sperie în același timp. Nu știe cum o să iasă din această confruntare. Viața nu e decât un lung șir de cedări. Numai că propriile noaste cedări le resimțim ca pe niște dureri groaznice, în timp ce cedările celorlalți ni se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i depuse, ca și în alte dăți, zeci de scânteioare vii. Se bucurară un timp de aceste minuni ca mai apoi, împreună, să așeze cu grijă, pe aceleași tufe, aceste mici bastonașe muiate în foc magic, a căror pace fusese tulburată pentru câteva clipe. Voica găsi în gestul lui Vișinel un semn de tandrețe, de afecțiune care ține să întrețină acel foc ce mistuie inimile unor tineri. Apoi se despărțiră, plecând fiecare spre cortul lui. În noaptea aceea, cerul viselor lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
drumuri colbăite de îngrijorări. Și nu rareori își plângeau rugăciunile când pleoapele dimineții despicau zările în așteptarea ivirii soarelui, mai ales că Marele astru nu-și arăta zi de zi aceeași față pentru nația sa. Prezența legiuitorilor în șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania impresie că aceștia îi vorbiseră într-o limbă necunoscută; erau cuvinte înciudate, pline de spinii unor acuzări despre fapte pe care starostele nu bănuise că le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de tristețe, se așeză pe o buturugă la marginea luncii și privi cum firul subțire de apă al unui pârâiaș, tulburat și el din cine știe ce pricini, se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu aceleași împăienjeniri. Privi spre soarele care se înălța rotund, ca un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în fiecare dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina se pregăti și ea să plece la serviciu, tulburată de toate cele întâmplate. Ieși zorită din casă. Înainte de a deschide portița, privi florile pe care tronau boabele mari de cristal. Atenția însă îi fu atrasă de faptul că numai florile din preajma porții erau îngreuiate de rouă. Cu ochii la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
concursul unor trădători de neam și de țară aflați la putere, blând judecați doar de instanțe ale moralei și istoriei! Nu am putut să nu imortalizez această uzurpațiune monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar, un gând înălțător, Spre-al tău viteaz, dar și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tăioasă În capetele celor care, la capătul holului, seîngrămădeau să-l privească pe cel căzut lângă ea. În jurul său, oamenii În halate albe nu-și mai găseau locul și rostul. În dimineața zilei de duminică, Înainte de slujbă, o Întâmplare stranie tulbură peste măsură existența oamenilor dintr-un sătuc de câmpie. Astfel, aceștia descoperiră cu adâncă mirare că din biserica lor, zugrăvită cu divină măiestrie de ceva timp În urmă, unul dintre sfinți lipsea. Partea aceea de zid, conturând silueta unui om
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
știa că o are În apartament. Mai spuse ceva de domnul Cantemir, care (Îl cunoscusem, doar, cu toții cât de corect era) nu i-a cerut niciodată așa ceva. Nu-l mai ascultam. Informația lui cu privire la siameză mi-a dat de gândit, tulburându mă peste măsură! Până la urmă, dacă stăteam bine să cuget, tot un fel de siameză găzduiam și eu, nui așa, la mine În garsonieră! Melanie doarme Întinsă În toată splendoarea ei. Pe jumătate dezvelită, cu sânii aproape dezveliți, simetrici și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]