1,336 matches
-
pe acesta, răspunzând în același chip. Vrăjitorul s-a recunoscut înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta va fi pe măsura puterilor noastre! Și deodată vrăjitorul tuna cu mânia sa munții prăvălind tone de pământ peste bestie, dar acesta ieșea nevătămat la fiecare încercare a înțeleptului. Vrăjitorul de metamorfoză era mai încrezător ca toți ceilalți, se și vedea pe tron, fiindcă ceilalți aveau în stăpânire, focul, pământul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iacob să-l contrazică. Vocile li s-au ridicat și frații mei și-au aruncat priviri necruțătoare la lumina lămpilor, dar Iacob nu și-a dat gândurile la iveală. - Acel câine netăiat împrejur îmi violează sora în fiecare zi, a tunat Simon. Eu am să permit pângărirea singurei noastre surori, unica fiică a mamei mele? La asta, Iosif a luat o față neîncrezătoare și i-a spus lui Ruben pe jumătate în șoaptă: - Dacă fratele meu e îngrijorat pentru forma penisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
minte ce-mi spusese Puiu despre seceriș și despre motorină, probabil că luase foc și motorina, iarăși am văzut mișcare printre flăcări și am vrut să strig să vină, să alerge cineva după mine, zgomotul s-a intensificat, ca atunci când tună, cum mă trăgeau frații Frunză după ei, tricoul mi s-a ridicat și simțeam că armura de carton mi-a ieșit pe jumătate de sub tricou, am vrut să trag de ea cu o mână, să mi-o scot, iar funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mult decît era nevoie. - Pe deasupra, Gildas ar fi vorbit pînă la urmă... - Ar fi vorbit despre ce? se interesă Arthus, brusc alarmat. PM Își reprimă o strîmbătură. Naiba să-l ia, de ce nu-și ținuse gura? - Dar explică-te odată! tună bătrînul. Soțul Armellei Începu să bîiguie lamentabil. Sosirea inopinată a Juliettei Îl salvă, cel puțin pentru moment, dacă s-ar fi luat după privirea pe care tatăl lui i-o aruncă Înainte de a o studia cu atenție pe fată. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fusese lăsat vraiște pe patul lor de la hotel. Loïc i-o confirmase de altfel, pe un ton sec. - Mai bine te-ai ocupa de tipul tău, să nu-ți scape printre degete. - O să Înțeleagă pînă la urmă. - Să Înțeleagă ce? tună el. Gildas a murit, ce naiba! Nu e nimic de Înțeles. - Nu mă pot abține. E ca și cum... ca și cum, Într-un anume fel, aș fi legată de moartea lui. - Prostii! Descoperirea biletului care amintea de numele ei nu era decît confirmarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea o fire arțăgoasă, nu s-ar fi putut nicidecum Înțelege cu ea. Închise În urma lui și se Întoarse, căutînd-o cu privirea. Nu mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie În prag Lucas Înțelese că diatriba nu i se adresa lui. - Nu vezi că semeni răul de cînd te afli pe insulă? continuă Yvonne Le Bihan Înșfăcînd-o pe Marie, care Încerca să-și facă loc printre oameni. - De ajuns! tună Lucas, dînd-o la o parte pe mama lui Gwen. Duceți-vă acasă! Toți! Puse o mînă compătimitoare pe brațul Mariei și, coborînd vocea, o sfătui să facă la fel. - N-am să fiu mereu aici ca să veghez asupra dumitale. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
primise Înainte de a părăsi cafeneaua. - Telefonul ăla te-a contrariat destul ca să te facă să pleci imediat. Nici măcar n-ai vrut să vin cu tine. De ce? Yvonne Își smulse electrozii cu un gest sec. - Mă obosiți toți cu Întrebările voastre! tună ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe Gwen că șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta, mă deprimă. * * * Capătul secționat net atîrna de inel. Lucas se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o va face cît trăiești, nu va avea nici un scrupul să pună să te dezgroape dacă va fi cazul. - Dacă ea ar fi la curent, s-ar afla deja aici. Știrea asta nu trebuie să iasă niciodată din locul ăsta, tună bătrînul. Mă auziți? Niciodată! Abia atunci Își dădu seama că Juliette nu mai era acolo. Soarele de iunie Încălzea tabla mașinii și, În pofida unei bune ventilații, temperatura nu era departe de patruzeci de grade În hangarul În care tehnicienii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nu era În patul lui? - Credeți că a asistat cumva la naufragiu? Yvonne făcu ochii mari. Că șocul ăsta l-a lăsat mut? Și că bătrînul Pérec ar fi mințit cînd a vorbit de o congestie... - Gata de-acum! tună Lucas. Ai ridicat fabrica de faianță la doi ani de la naufragiu. Cu ce bani, doamnă Le Bihan? Și nu-mi spune că te-ai folosit de pretinsa asigurare de viață pe care soțul dumitale n-a Încheiat-o niciodată! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Doar cîteva informații pe care izbutiră să le culeagă mai lămuriră un pic tabloul. Mai Întîi, poliția științifică le confirmă faptul că, după cum credeau, benzile video despre menhiri fuseseră trucate. La telefon, Lucas Îi făcu de două parale pe tehnicieni, tună și fulgeră două ceasuri, pentru că imaginile care lipseau erau definitiv pierdute, irecuperabile. Doar Marie mai izbuti să-l potolească intrînd ca vijelia În birou, căci tocmai primise un fax pe care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu o expresie de plăcere sadică. - Amintește-ți, tată, noaptea trecută m-ai implorat sa te ajut să părăsești insula. - Nici gînd! Du-mă imediat Înapoi! tună bătrînul. - Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să petrecem un moment singuri doar noi doi... Se strică vremea, o să fie grozav! - Îți ordon să mă duci Îndărăt! Ordinul Îl șfichiuise plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu e nevoie să cheltui nici un penny, murmură Artemis, trecînd pe lîngă mine Îmbrăcată În sirenă, În compania unei femei cu aer de generăleasă, care are pe cap o pălărie uriașă. — Artemis, draga mea, nu e nevoie să sari așa ! tună aceasta. Ce ciudat. CÎnd Îi vezi cu familiile lor, oameni sînt cu totul altfel. Slavă Domnului că familia mea nu e aici. Mă Întreb pe unde-o fi Jack. Poate e În casă. Poate ar trebui să... — Emma ! Ridic privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aveam ce suge. - O singură dată, Îmi zise căpetenia și cufundă iar pielea În apă. Să nu-mi mai ceri, că până una-alta asta-i tot ce-ți dau, Îmi zise omul, Întinzându-mi bucata de piele. Eu sunt Tuni. - Eu sunt Krog, am răspuns și i-am Întins mâna cu degetele rășchirate. Tuni a privit-o fără să Înțeleagă, după care a râs. - Noi facem așa, Îmi zise și-mi strânse mâna, după cum făcuse și Aban. Pielea ta albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă. Să nu-mi mai ceri, că până una-alta asta-i tot ce-ți dau, Îmi zise omul, Întinzându-mi bucata de piele. Eu sunt Tuni. - Eu sunt Krog, am răspuns și i-am Întins mâna cu degetele rășchirate. Tuni a privit-o fără să Înțeleagă, după care a râs. - Noi facem așa, Îmi zise și-mi strânse mâna, după cum făcuse și Aban. Pielea ta albă nu prea ți-a fost de folos În inima nisipului. - Acasă, pe pământul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nostru este aici, Îmi spuse el, Încruntându-se. L-am privit lung. Toate neamurile denumeau astfel meleagurile pe care trăiau, dar nimeni până acum nu se mai supărase aflând că și eu aveam un pământ numai al meu. Supărarea lui Tuni trecu repede Însă. După câteva clipe izbucni În râs, iar tovarășii lui se veseliră și ei din cale afară. - Ia zi, mă Întrebă, de unde vii? Ce să-i spun? Că plecasem de atât de multă vreme, Încât acasă dădea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să știe să vâneze. - Ah. Avem și noi un neam din ăsta. Sunt femei rele. - La noi toate femeile sunt rele, am zis, iar cei din luntre pufniră Într-un râs sănătos. Am ajuns În satul lor la căderea serii. Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără să mai rostesc nimic. Atunci l-am zărit pe omul alb de care Îmi vorbise Tuni: hm, nu avea pe piele semnele trecerii prin deșert. Vorbea cu Tuni și mă iscodea, cu coada ochiului, când și când. Când mă văzu că-l scotocesc și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără să mai rostesc nimic. Atunci l-am zărit pe omul alb de care Îmi vorbise Tuni: hm, nu avea pe piele semnele trecerii prin deșert. Vorbea cu Tuni și mă iscodea, cu coada ochiului, când și când. Când mă văzu că-l scotocesc și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de care Îmi vorbise Tuni: hm, nu avea pe piele semnele trecerii prin deșert. Vorbea cu Tuni și mă iscodea, cu coada ochiului, când și când. Când mă văzu că-l scotocesc și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să vorbești cu unu’ ca el, Tuni? N-ai văzut cin’ se crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochiului, când și când. Când mă văzu că-l scotocesc și eu cu privirea, Îi făcu semn lui Tuni și-o luară spre mine, dar bătrâna prinse a striga ca apucata: - Ce-ai tu să vorbești cu unu’ ca el, Tuni? N-ai văzut cin’ se crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu să vorbești cu unu’ ca el, Tuni? N-ai văzut cin’ se crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
crede? - Ci mai leagă cățeaua, Gula! se stropși omul. Vezi de plodul ăla și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce vorbești cu Krog! - șuieră ea, potolindu-se deodată. Ți-am arătat ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se ițeau niște bulumaci cafenii. Dincolo de acea casă se Întindea un câmp cu ierburi Înalte și grele, presărat cu aceeași copaci groși, cu trunchiuri ca butiile, răsuciți și cu frunze mult prea mărunte pentru atâta lemn. - Krog, ziceai, Îmi spuse Tuni după ce Gula se Îndepărtase deajuns. Albul mă privea din spatele lui, fără să scoată o vorbă. Ziceai că nu se gândește la nimic. Era un om frumos, potrivit de Înalt, cu o claie de păr negru și cârlionțat, mai degrabă tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privirea blândă, dar nu știu de ce se căznea să fie așa de tăcut. - Da, Krog. Apoi l-am privit pe alb și l-am Întrebat: ai adus cu tine o scoică? Albul nu-mi răspunse. Se mai uită o dată la Tuni, iar acesta ridică din umeri. - În satul meu, Începu albul, un tată și un fiu făcut lucruri ciudate. Cine-i plăcea mai mult lui Krog? Tatăl? Fiul? Pfuuh, grăia doar cu gura și la Început n-am priceput ce dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]