1,282 matches
-
recunoască drept soție așa cum un soldat alege o târfă de la bordelul din castru; iar ea, ca o târfă adevărată, cu experiență“, sublinie, „l-a urmat și, pe când străbăteau sălile de primire, cu un exhibiționism triumfător, a lăsat să-i alunece tunica de pe umăr, și toți au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a dus-o așa, pe jumătate dezbrăcată, într-o cameră și i-a dat afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris și o urmare a poveștii: după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putere. Dar răspunsul, pe care Callistus îl avea pregătit, nu veni imediat. Împăratul observă că apropierea de putere îi schimbase chipul. Slab, cu o mulțime de riduri fine sub ochi, zicea că și el doarme puțin; sărutându-i ostentativ poalele tunicii cu un gest de sclav, repeta că niciodată nu sperase să trăiască asemenea zile. „O minune teribilă“, murmura. Întotdeauna cuvintele lui dădeau dovadă de o inteligență pe măsura situației. Imediat însă își lua seama, ascunzându-se. „Mă consum ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sprâncenele, buzele. El se gândi că niciodată nu avusese parte de asemenea mângâieri blânde, spirituale și carnale totodată; pentru prima oară era iubire, iubirea adevărată a unei femei. Buzele ei le întâlniră nerăbdătoare pe ale lui, iar el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o plăcere aproape spirituală; lăsă tunica să-i alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el îi lăsă tunica să alunece încet de pe umeri, gândindu-se că acela era un moment irepetabil și că timpul ar fi trebuit să se oprească în loc. Îi descoperi sânii și-i mângâie îndelung, cu o plăcere aproape spirituală; lăsă tunica să-i alunece de-a lungul șoldurilor și simți că ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert și de care se săturase. Simți căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajungă pentru toată viața. Cred că peste șapte mii de ani cineva tot are să mai audă că eu ți-am spus „te iubesc“ pe lacul ăsta. Îl mângâia de parcă l-ar fi implorat, de parcă l-ar fi adorat, îi scoase tunica în stil grecesc care îl scandalizase pe Anneus Seneca, îl legăna, trăgându-l spre ea, trupul ei îl căuta pe al lui. Te rog, vino să trăiești înăuntrul meu. Te rog. Era o inovocație foarte veche, din religii îndepărtate: zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în noaptea cu lună plină din martie, pe noul drum de marmură din jurul lacului apăruse - poate printr-o vrăjitorie a zeităților îngropate între Nilus și nisipuri sau printr-o evocare a împărăției infernale - un lung cortegiu de oameni străini purtând tunici albe de in, ce mergeau pe un covor de flori, cu torțe și făclii, cu cădelnițe și parfumuri, în sunetele unor instrumente stranii și al cântecelor corurilor. Mulțimea aceea urcase încet pe corabia de aur, pe care se ridica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ultimul moment și doar pentru că trebuiau să o facă. Ochii lui atenți observară că ar fi fost de-ajuns un mic imbold, un strigăt, pentru ca, în lipsa de atenție a cohortelor pretoriene și impasibilitatea Împăratului, cei care, asemenea lui, purtau pe tunică purpura senatorială să nu ajungă vii la capătul pieței. Noaptea din Horti Vaticani Acum Împăratul nu mai putea renunța la speculatores, la spioni. Credea că reprezentau un mod de apărare, însă descoperi că, de fapt, erau cea mai cumplită tortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost calculat de mâna unui croitor priceput: nu ciufulește părul și nu ascunde chipul. Materialul coboară pe lângă obraz și ajunge, cu o tensiune perfect calculată, în dreptul claviculei stângi, unde o broșă rotundă îl prinde de partea posterioară. Pe dedesubt - o tunică perfect plisată, bine strânsă pe gât; nimic altceva. Sau bustul ajuns la gliptoteca Ny Carlsberg, unde se văd epoleții, franjurii, firele de aur ale unei elaborate armuri imperiale. Pe părul tuns întotdeauna cu grijă și pieptănat spre frunte și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lacului Nemorensis a fost pescuită o serie de statuete din bronz, un cortegiu aflat astăzi la British Museum. Cea mai înaltă și mai atent finisată este statuia înfățișând-o pe Drusilla, sora împăratului, care a murit foarte tânără; poartă o tunică rituală, de sub care se ivesc o sandală și glezna subțire. Tunica este legată cu o panglică imadiat sub sâni; pallium-ul se înfășoară grațios în jurul unui umăr și al șoldurilor. Decolteul este discret. Poartă un colier și brățări ritualice, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un cortegiu aflat astăzi la British Museum. Cea mai înaltă și mai atent finisată este statuia înfățișând-o pe Drusilla, sora împăratului, care a murit foarte tânără; poartă o tunică rituală, de sub care se ivesc o sandală și glezna subțire. Tunica este legată cu o panglică imadiat sub sâni; pallium-ul se înfășoară grațios în jurul unui umăr și al șoldurilor. Decolteul este discret. Poartă un colier și brățări ritualice, dintr-o împletitură elastică de aur. Părul este scurt, aranjat cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În fața mea În ipostaza de... hermafrodit. M-a uimit la ea tranșanța tonului și Înjurătura băiețească, astfel că am considerat-o un fel de camarad, În nici un caz o amantă. Era Îmbrăcată aproape totdeauna În pantaloni de sport și În tunici cât mai largi, care să-i ascundă orice urmă de feminitate; pe munte, prin rezistență și curaj, se manifestă ca un bărbat, dar azi, iată, are o reamintire bruscă a feminității: nu mai este veloce, nu se mai grăbește, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lupă, montată pe perete, confirmă că nu se observa nicio urmă de fard, însă rezultatul era un chip proaspăt, strălucitor și frumos. Îi luă ceva mai mult timp să se îmbrace. Aruncă la o parte două rochii de vară, o tunică cu curea și o pereche de pantaloni albi strâmți, înainte să găsească ce-i convenea: niște blugi Levis strânși pe picior, care practic îi ridicau și-i puneau în evidență fundul, un top subțire alcătuit din două maiouri suprapuse, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
radioul pe unde scurte. Bucuros să vadă că toată lumea era ocupată, Jim ieși printr-o ușă laterală pe terasa din spatele casei. Urmări un șir de femei care scoteau buruienile, Înaintînd de-a lungul pajiștii. Erau douăzeci de chinezoaice Îmbrăcate cu tunici și pantaloni negri, fiecare pe un scăunel mini natural. Ședeau umăr lîngă umăr, secerile lor sclipind În iarbă, În timp ce ele pălăvrăgeau fără Întrerupere. În urma lor, pajiștea doctorului Lockwood se Întindea ca un șantung verde. — Bună, Jamie. Iar meditezi? zise domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe rîu dinspre corpul răsturnat al navei Petrel. CÎnd o porniră de-a lungul Bundului, tancul japonez ajunsese la hotelul Palace. În jurul acestuiase adunaseră toți cei care voiau să fugă, băieții de serviciu chinezi În uniformele lor americane, chelneri cu tunici albe și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
camioanele militare din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă. Urmăriți de santinelele japoneze, sute de soldați chinezi capturați, cu tunici zdrențuite, cărau țiglele și pietrele de pavaj din locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să se strecoare În lagăr. Îl recunoscu pe unul dintre paznici ca fiind soldatul Kimura, fiul unui fermier cu oase mari, care crescuse aproape tot atît cît Jim În anii de lagăr. Spatele puternic al soldatului făcuse să-i plesnească tunica decolorată și doar cureaua pentru muniții Îi ținea Întreagă haina ruptă. Înainte ca războiul să se Întoarcă În cele din urmă Împotriva japonezilor, soldatul Kimura Îl invita adesea pe Jim În bungalow-ul pe care-l Împărțea cu alți trei paznici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Simțindu-se părăsiți În orașul ostil, ei hotărîseră să se Întoarcă la Lunghua. Adunaseră deja prima lor pradă. Un container argintiu parașutat, care zăcea ca o bombă pe podeaua camionului, făcînd să pară mai mici copiii cu ochi negri, În tunicile lor chinezești. Jim privi de la fereastra lui Basie, din Blocul E, zîmbind mulțumit, cînd Tulloch și locotenentul Price coborîră de pe acoperișul casei paznicilor. Porniră spre poartă, dar nu făcură nici un gest ca să o descuie. Urmă o dicuție zgomotoasă Între Price
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu bețe alții În uniforme naționaliste și ale regimului marionetă, cu puști și harnașamente. Ceilalți erau europeni sau americani, purtînd tot felul de haine și curele de muniții, tocuri de pistoale și genți de muniții ale poliției din Shanghai, peste tunici chinezești. După trupurile lor uscate, Jim presupuse că majoritatea erau foști deținuți. CÎnd acel hamal ridică bățul de bambus, Jim Își supse sîngele și Înghiți flegma fierbinte. — Mă duc la lagărul Lunghua... SÎnt un deținut englez. Arătă spre sud-vest. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a vrut. Ea a fost singura. Am zis că o deranjează să se dezbrace de față cu alte femei. Adică, profesoara Încălcase o limită, presupun... —Ronnie. Te rog. Treci odată la concluzie. Îmbătrânesc aicea. Era mătușa Sylvia, uimitoare Într-o tunică lungă ruginie cu pantaloni largi asortați. Abia intrase și părea să fi auzit tot ce spusese Ronnie. Se duse la Ruby și o ciupi bine de obraz. Și nepoțica mea preferată ce mai face? Ruby Își frecă obrazul agresat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Terra sigillata în văzduh, am curățat-o de humă - și am văzut o grădină în care crescuseră plante spiralate, într-o corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată în semirelief. Cu bărbia sprijinită în mâna dreaptă, apucându-și cotul cu stânga, privește absentă, dincolo de ornamentul ciobit și de marginea tăioasă a spărturii, în vastitatea pustie - și a rămas adâncită în sine, nu s-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dorit să râd și eu, odată cu el. Dar întâlnirea noastră, cea mai vrednică de pomenit, a avut loc de curând, la capul podului de lângă Catedrală. Regele meu venea călare pe un cal alb, ca din basme. Purta coif de argint, tunică albastră, pantaloni albi și cizme de lac cu pinteni de argint. Muzica militară izbucnise chiar în spatele meu, înspăimântându-mă cumplit, tocmai când regele meu mă zări. Și iată că-și strânge dârlogul calului jucăuș și oprindu-se chiar în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o viață, În ceea ce păruse a fi o stare de neagră depresie, deși nimeni n-ar fi putut spune ce o provocase. — Acum ce-a mai pățit? o Întrebă Burgess pe Minnie, ridicându-se de pe scaun și Încheindu-și grăbit tunica militară. Continua să poarte uniforma deși era În permisie de boală pe timp nedefinit - Îl scutea de Întrebări cu subînțeles și de priviri acuzatoare din partea celor dornici să Împartă lauri. Nu avea mai mult de un metru șaizeci, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-mi cumva locul. Păi, dă pe de lături dă simplu ce-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo sută juma, și toți sunt izmeniți la chip și au tunice albe. Arhiva-i un coteț lipit cu secretariatu: o biată chilioară. Io zic mereu că ogeacu fără fereastră pă bune e, pă termen lung, aducător dă boli. Ce credeți? Nici să n-aud de așa ceva. De când am venit În Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum să mă pună la Încercare, voia să se scape dă Izedin, așa că i-a juruit: — Nu-ți face griji. În noaptea asta Îți citesc cărțile. Nu știu dacă mocofanu i-a dat crezare; s-a dus să-și Înclifteze tunica, voia să meargă În salon; și nu și-a pus pă mine nici măcar un vizual. Dă cum am rămas părăsiți, doctoru Abenhaldun m-a luat la Întrebări: — Ai postit cu grijă, ai Învățat cele douăsprezece zodii ale lumii? I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]