911 matches
-
să jupoaie de pe celălalt fâșii ce semănau cu niște imense coji de banană. Pe care i le desprindea, apucîndu-i-le din creștetul capului, și trăgîndu-i-le până în dreptul brâului. Dând la iveală, pe dedesubtul primului bărbat, ce arăta distins, îngrijit, flegmatic, înalt, tuns perie și albit, un al doilea bărbat, ce se înfățișa treptat din interiorul primului, cu un aer jigărit, două palme mai scund, umil, mustăți rare, îmbătrînit prematur, fața acoperită de-o erupție alburie de coji de săpun. - Nu se poate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din spital, Andreescu nici că va mai putea urina decât ajutîndu-se de un singur braț. 344 DANIEL BĂNULESCU Sau, după asta, dânsa clătina, într-un alt ritm, icoana, încît sânii (acceptabil conservați, cu floare amăruie, arămie, discretă), (împreună cu bordurile părului tuns cască) să-i fluture lateral, dreapta-stînga. Întocmai cu detaliile anatomice ale unei sălbatece amazoniene care-ar dansa. Ori precum draperia unei diligențe purtate în cavalcadă. Pândea cu ochiul în icoană și-l înhăța la fix. - Sinistrate, ieri ai avut scaun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu răsuflare hârjâită de dragon misterios, Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj. Aspirând în măruntaie trunchiul cilindric al scundului propagandist, din care, o secundă înainte de ultima îmbucătură, rămăsese afară doar frizura albită, bogată, tunsă scurt, plus limba ascuțită a cravatei, care i se ridicase și îi spânzura peste creștet. În sfârșit, în cel de-al treilea și ultimul rând, exemplarul Bibliei, sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar în care toate duhurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sine ca să le facă pe plac tuturor clienților. Camera lui Susan și a lui Nick se afla într-o poziție de prim plan, în partea din spate a casei, având vedere la splendida grădină cu livadă, labirint din tufișuri meșteșugit tunse și o orangerie. Susan stătea la fereastră și admira priveliștea. De fericire, a oftat prelung. Femeia o adora pe Milly, dar, ca pentru toate mamele, naturale sau nu, ideea de a avea puțin timp numai pentru ea era absolut delicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi dărâmată și În locul ei va fi grădină de legume și zarzavaturi și o altă noutate importantă se ițea cu ochi mari și șăgalnici la el! Un cap mare, cu ochi imenși și acoperit cu un păr aspru și castaniu, tuns scurt, o rochițică scurtă cu flori mici (cu care o „gătiseră” Dorița și Didița pentru a-l Întâmpina pe Valerică) și niște piciorușe prea mici pentru pantofiorii roșii cu care era Încălțată, erau ceva ce se numea ... Mălina (așa cum scria
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-o lejer pe bulevardul central care unea nordul cu sudul Residenciei Costaso; era o arteră cu două benzi pe sens, mărginită de palmieri Înalți, care țineau umbră căilor de rulare pustii. Stropitorile desenau curcubee În aerul parfumat, irigînd iarba proaspăt tunsă care delimita cele două sensuri. Pe marginile arterei, retrase În spatele grădinilor Înconjurate de ziduri, un șir de vile impozante, cu tende adînci deasupra balcoanelor. Nimic nu se mișca În afară de camerele de supraveghere care ne urmăreau trecerea. Scoarța ca o piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și pâlpâiră. - Tu ești Paraschiv? fl întrebă pe cel tânăr Bozoncea. - Eu, se băgă el mai în sufletul pungașilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care mâncau bine și petreceau. Din banii lor se pricopsise domnul Vasiliu. 82 Cârciumarul se oprise în ușă, privise rafturile pline de sticle și simțise vechiul miros de bere și de carne friptă. La tejghea serveau doi băieți de prăvălie, tunși și îmbrăcați în halate albastre, așa cum fusese și el îmbrăcat odată. Nevasta patronului, mai trecută și mai grasă, ședea tot în cușca ei de sticlă, înaltă, așezată pe uri-postament de lemn, de unde pândea tot localul. Se apropiase prin mulțimea clienților
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fie prea aproape una de alta, erau alte prăvălii: "La balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a doua firmă, frizerie de lux, tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adesea până noaptea târziu. — Abia aștept să lucrăm împreună, Steve, spuse MM, simplu. Teatrul Cross e un spațiu minunat. Sunt foarte norocoasă că-l pot folosi. Steve își bombă pieptul, cu mândrie, trăgându-și umerii în spate. Avea părul gri-oțel, tuns foarte scurt și un cap lunguieț; dintr-odată, mi l-am imaginat ca pe un cadet, ascultând ordinele a nenumărați superiori mult mai tineri decât el și de două ori mai stilați. Ce li se spunea oare tinerilor ofițeri abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aminte să fi simțit vreun fior prevestitor. Dar am o scuză bună, pentru că nu cred în fenomenele paranormale: când ți-ai pierdut virginitatea pe un mormânt, în miez de noapte, fără vreo altă urmare în afara unei alergii la iarba proaspăt tunsă, e greu să te mai lași cuprins de freamătul credinței în supranatural. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Odată ce termină de discutat cu MM, Tabitha se năpusti iar în sală, își luă geanta, își flutură părul, îi aruncă din nou o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o vopsesc cu spray-ul argintiu și s-o agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să trag iedera astfel încât să pară că a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la un pas sau doi de Maggie, se ridică. Fiindcă lumina soarelui bătea puternic din față, Maggie nu reuși să distingă mai mult decât o siluetă la început. Dar pe măsură ce se apropie, își dădu seama că era înalt, cu părul tuns scurt, aproape ras. După ce ochii i se obișnuiră cu lumina, observă că avea probabil în jur de treizeci de ani și niște ochi pătrunzători, de un verde clar. Purta doar niște blugi și un tricou larg, dar, își zise Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
auzea În dimineața aceea țipătul tânguitor al unei prepelițe - prepelița Gambel, cred - copleșindu-mă cu un sentiment de Împliniri și recompense nemeritate). Vom face acum cunoștință cu vărul meu Iuri, un băiat slăbuț și palid, cu un cap rotund bine tuns și cu ochi cenușii luminoși. Fiu al unor părinți divorțați, fără vreun preceptor care să se ocupe de el, un băiat fără casă la țară, Iuri se deosebea de mine În multe privințe. Își petrecea iernile la Varșovia, la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și de tenis. Am combătut cu răbdare perseverența cu care oamenii de afaceri din Berlin pronunțau cuvântul „business“ În așa fel Încât să rimeze cu „dizziness“; și ca o mașinărie perfectă serveam minge după minge peste plasă, fiicelor lor bronzate, tunse băiețește, pe terenuri pline de praf, sub norii ce se deplasau lent pe cerul unei lungi zile de vară. Am căpătat cinci dolari (o sumă frumușică În perioada inflației din Germania) pe Alice În Țara Minunilor În limba rusă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Să rămîe necitită, Nici unul cu barba lungă Trei zile să nu-i ajungă, Nici unul cu barba rară Să ne ție pân în seară, Ci unul ce-o ști să sugă Să ne-o citească pe fugă, Să nu fie popă tuns Ca să ne dee răspuns, Căci răspunsul nostru e: Șase păhare cu vin, Șase năframe de in, Din in subțire țesute Cu flori de aur cusute, De cari se țes pe aici Cu fluturi și cu arnici, Și cu strămătură fie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
eu, una, cred că haina face pe om, deși părinții m-au învățat că nu-i așa, să nu judec lumea după haine... M-a derutat și fața lui fără barbă propriu zisă, deși era neras. Părul e lucios și tuns scurt. Mai târziu m-am mai liniștit și eu, și-atunci am început să i pot citi emoțiile pe față, de câte ori se punea vreo întrebare. La un moment dat mama, care mi se pare că l-a îndrăgit din prima
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în săpun, apoi făcu un clăbuc de toată frumusețea pe obrazul clientului, având grijă deosebită să-i ferească mustățile. Îi aranjă puțin părul și-i făcu o frecție cu apă de colonie la care Fane gemu de plăcere. După ce ieși, tuns, ras și parfumat, din frizeria lui Mitică, asigurându-se că are și pe mai departe o codiță de la poliție, Fane se gândi că n-o să bată la ochi dacă se duce și la o baie publică, așa că se îndreptă spre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și lui, au avut toate o anume brutalitate, fără cuvintele de politețe obligatorii, doamnă, domnule, mulțumesc; iar când mi-a mulțumit el, n-am spus niciodată, în replică, „vă rog“ sau „vă rog, domnule!“; părul meu e tuns ciudat, proaspăt tuns, în schimb povestea cu obrazul ras complet, la vârsta mea...; par să am o anume frică de cai; vorbesc rar, dar când vorbesc e ceva ciudat, n-ar putea spune ce; iar despre cum am mâncat micul dejun chiar nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap. Salut. Salută și ea cu voce la fel de stinsă. Întreb:-Tu aici? Îmi răspunde la fel de sec:-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan cu același zâmbet de vinovăție, pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât oboseală, spuse el. Am făcut o lungă călătorie. Poate cea mai lungă pe care a făcut-o cineva vreodată pe lumea asta... Am străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra. Cel care sosise ultimul la petrecere, un tânăr robust cu părul tuns scurt, cu ochii puțin sașii și o cicatrice adâncă ce-i brăzda obrazul până la gât, întrebă dintr-o dată, cu voce tulburată: — Tu ești Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, a cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de la o vreme încoace, cam de pe când ți-am blagoslovit turbinca aceasta, te-ai făcut prea nu știu cum. Cu dracii de la boierul cela ai făcut hara-para. La iad ai tras un guleai, de ți s-a dus vestea ca de popă tuns. Cu Moartea te-am lăsat până acum de ți-ai făcut mendrele, cum ai vrut; n-ai ce zice. Dar toate-s până la o vreme, fătul meu. De-acum ți-a venit și ție rândul să mori; n-am ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din telenovelele cu Isaura... Și de unde ai pasiunea asta pentru mușcate?... Joc la mica fandosea, dau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]