5,540 matches
-
Și nu v-au prins finanții niciodată? - riscai să-l întreb pe Moș Damaschin și să-i dovedesc că înțeleg perfect ce fel de negustorie făcuse. - Da și nu, îmi răspunse deschis Moș Damaschin. Odată ne-au prins cu o turmă de porci și altă dată cu câteva vaci, dar am scăpat cu bine. - Și cum ați scăpat? - întrebai cu un interes crescând. - Ajungându-ne finanții din urmă - continuă Moș Damaschin - am părăsit turma cu porci lăsând-o în grija finanților
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
Damaschin. Odată ne-au prins cu o turmă de porci și altă dată cu câteva vaci, dar am scăpat cu bine. - Și cum ați scăpat? - întrebai cu un interes crescând. - Ajungându-ne finanții din urmă - continuă Moș Damaschin - am părăsit turma cu porci lăsând-o în grija finanților și cari au dus-o în sat, încuind-o în curtea primăriei, au raportat mai marilor lor cele întâmplate. Dar cum aceștia nu puteau veni până a doua zi și finanții fiind obosiți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
grăsimea de bună calitate. De altfel, acest porc este denumit și “uleiul de măsline cu patru picioare”. Conform New York Times, porcii de Mangalița au fost crescuți pe domeniile fermelor din Ungaria ale arhiducelui Franz Josef, la mijlocul secolului al XIX-lea. Turmele de porci s-au diminuat odată cu prăbușirea Imperiului austro-ungar, după Primul Război Mondial, si au suferit un declin accentuat după apariția porcilor albi (care cresc mult mai repede), după a doua conflagrație mondială. Adrienn Toth, de la organizația Slow Food din
Mangaliţa alimentează tendinţele naţionaliste [Corola-blog/BlogPost/93297_a_94589]
-
pe infinita dreptate. Altcum, darul cel mai de preț dat Omului, libera voie, ar fi fost anulat. Și Domnul nu își ia Vorba înapoi! Dar în același timp, întâmplarea are importanță veșnică, ieri, azi, întotdeauna. în făgăduința de a mântui „turma” pentru un singur „drept” aflăm, între altele, importanța colosală, fără egal, pe care o are în fața lui Dumnezeu fiecare „persoană”, fiecare „loc”. în vremea pe care o trăim, care este a gloatei, a uniformizării, a înregimentării, făgăduința dată Sodomei devine
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
îi încuraja: - Pe el, mă, pe el! Nu-l lăsați să fugă cu banul! Așa, dați-i, dați-i! Să se învețe minte cum se câștigă banul! Așa, așa! Dar băiatul cel isteț stătea deoparte și râdea amuzat de prostia turmei întărâtate. Pentru că noi, ceilalți, alergam ca bezmeticii, cu ochii vineți, cu nasurile sparte, cu părul smuls și nu urmăream altceva decât moneda. Nu vedeam cât de jalnici eram cu lăcomia noastră întărâtată de “domnul” Dode. Poate am fi continuat nenorocitul
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
supăr. Numai să fiți cuminți, să mă ascultați și să învățați tot ce vă spun! - Daa! Am răspuns noi într-un cor de oițe-copii. Îngerul nostru terestru cu obrajii bucălați și zâmbet celest a fost încântat de răspunsul candid al turmei sale. - Vă mulțumesc copii și să știți că vă iubesc mult! - Daa! Am behăit noi în continuare, tot atât de candid. Se vedea clar că și noi o iubeam mult pe coana preoteasă, pentru că îi simțeam mângâierea aripilor iubirii sale, ceea ce o
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu școală teologică serioasă, și pe care, apoi i-a hirotonit preoți și diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredințate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu - Păstorul cel Bun și Arhiereul cel Veșnic; apoi a târnosit și binecuvântat atât de multe biserici și lăcașuri de închinare - fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezența și
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare acum și cârma... Se rostesc Cuvinte fără sevă, Dezgolite clar de conținut, Zvonul strigă că Adam și-o Evă Din cerescul rai au și căzut... foto sursa internet 26 martie 2016 Camelia Cristea Referință
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
Mater”. Probabil acest cult al „divinității feminine” este același pe care îl regăsim și în preistorie, denumit de etnologi „cultul Mamei Mari”. Ea era venerată ca „Mamă a munților” („Mater montium” - la Vergiliu) și era considerată protectoarea păstorilor și a turmelor; de aceea îi erau consacrate stânci și culmi aflate pe piscurile munților. Istoricii greci și romani sunt unanimi în a afirma că „geții/dacii îl adoră pe Saturn, pe care îl numesc Zalmoxis” (istoricul Mnaseas din Patre, Diogen Laerțiu, Hesychius
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
s-a dat unuia, vin pe rând toți și cer, populistul își dă seama că nu are de unde lua și da, începe să-și retragă promisiunile; oamenii devin iresponsabili; oamenii așteaptă chilipiruri și se asociază cu acești oameni, devin o turmă, le este teamă să nu fie prădați de stat și devin ei prădători; apar escrocii, starea de dezamăgire a oamenilor, de lipsă de speranță, neîncredere, haos. Și ceea ce prognostichează unii analiști și este cel mai rău: „neîncrederea în democrație, în
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
frați sau fii, prin rudele de orice fel, sunt implicați. Pe titulari i-am adus în fața Consiliului, apoi - printr-o Ordonanță - i-am iertat. Lucrurile se repetă de aproape cincisprezece ani. Periodic îi chem înaintea instanței. Nu lipsește unul. O turmă, nici o individualitate; pot, de-acum, să poarte cu toții același nume și prenume. Reacții de grup, figuri tot mai asemănătoare. Efecte sigure ale unei tot mai accentuate și mai devastatoare consanguinități. Melanjul cu cei din vale se dovedește ineficient. E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt spre turmă: poate, uneori, căpia din senin. Exist între amenințări latente. § Ai făcut din aproape toți locuitorii Stațiunii niște hoți. Perfid, încerci să-i pui în aceeași balanță cu Magistratul. Ce, el nu fură? Ce mai înseamnă, acolo, o mică evaziune fiscală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îmi obturează capilarele. Zi și noapte. Într-o dimineață, voi ieși singur, în plină stradă: nepăzit, neînarmat, cu mâinile la spate. Nimeni nu va ridica un deget împotriva mea, dacă nu se va găsi cineva care să întărâte haita. Sau turma. Lupii în blană de oaie. Niște căcăcioși. Am vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreau să aflu e dacă În cursul cercetărilor voastre nu ați dat niciodată peste vreo prezență ocultă de-a lor, eventual mascată sub alte veșminte. Era o Întrebare fără rost. Omul acela nu și-ar fi dat seama de o turmă de inorogi care i-ar fi trecut pe sub nas. În schimb, răspunsul lui Îl surprinse. Nu... dar poate că vreunul există, sau cel puțin a existat. Sub alte veșminte, cum spui domnia ta. — Ce vrei să spui? — Se spunea, cândva, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrucât nu o putea suferi. Cerșetorul părea cu adevărat stăpânul străzii, aidoma unui câine care marcase colțul cu urină. Își aminti de sinistra profeție a lui Giannetto, de aparenta lui siguranță În a prevesti năpaste pentru Partida albilor. Ce știa turma aceea de repudiați despre viitorul Florenței, ori chiar despre destinul lui? Simți din nou cum pământul Îi fuge de sub picioare și suportă o Înțepătură În ochiul stâng. Se uită iar spre poartă. Deodată, auzi zarvă undeva În spate. Un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și să se Înarmeze. Alegoria dumitale e sinistră, frate. Oare eu să fiu oaia În straie de lup? Sau Întreaga Florență, pe care eu o reprezint? — Dumneata nu reprezinți nimic, messer Alighieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
copacul... din natură, să spunem, s-au făcut stăpâni pe ea... când vin pe lume n-o au și nici când pleacă dincolo n-o pot lua cu ei, și atunci o lasă fiului sau fiicei, țara, bucata de pământ, turma... existau acolo și soluția, și rezolvarea: Înlocuirea dreptului de proprietate cu contractul de cesiune asupra tuturor bunurilor... mă rog, aproape a tuturor bunurilor, nu e vorba de mărunțișuri aici, de obiecte personale sau de bunuri de consum, ci de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fraților, când apucă femeia de se retrage la munte, cum... — Apăi, frate Cancioc, parcă era vorba să povestești de-un urs - mormăi Stejeran. Stai că vine și ursu acuș. Și cum sta într-o noapte Mădălina și visa la o turmă mai mare și la câini mai bărbați, numai ce-și aude câinii ei învățați, cinci de toți, hămăind de mama focului. Apoi aude numai patru, apoi numai trei, apoi doi și la urmă unu singur, ăl mai ăla, scheunând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
teacă. Am zis bine? Mult prea bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zis bine? Mult prea bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și mai înțelept decât toate? — Bunul măgar! - răspunseră într-un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și mai înțelept decât toate? — Bunul măgar! - răspunseră într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai bune pajiști, el are grija lupilor, el tunde turma când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
măgar! - răspunseră într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai bune pajiști, el are grija lupilor, el tunde turma când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică în stare să pască și-n locurile pe unde au trecut tătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai bune pajiști, el are grija lupilor, el tunde turma când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică în stare să pască și-n locurile pe unde au trecut tătarii, cazacii, leșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai bune pajiști, el are grija lupilor, el tunde turma când turmei îi e prea cald, el mulge turma când turma mai dă lapte. Un păstor bun poate face dintr-o numeroasă turmă slabă o minunată turmă mică în stare să pască și-n locurile pe unde au trecut tătarii, cazacii, leșii și cine mai trece în general, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]