3,106 matches
-
să meargă înainte, realizează că-i este teamă de ei. Oamenii vorbesc încet între ei în Hausa și-l privesc cu ochii lor în care nu poate citi nimic. Sunt primii localnici de care este pe deplin răspunzător. Este o ușurare pentru el să plece din umbra povârnișului, dar nu știe cum va proceda în privința recensământului. În instrucțiunile pe care le-a primit de la guvern a găsit noțiuni de genul: adunarea sătenilor, șefii adjuncți și niște liste în arabă, dar din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lacrimi de mărgăritar, sparte pe obraz îmi ard inima și totul se transformă-n funingine pe coșul pieptului. în cenușa speranței îți mângâi mâinile moi, tu mângâi cu ele suflete de piatră, copii nedoriți. Plânsul tău e o formă de ușurare, nu-mi vine să cred că-n plânsul unei flori, rupte prin durere, există atâta voință și înțelegere. Cântecul tău răsucește corzi prin sunete tremurate, calde ca ploile de vară. Când mă culci în amiaza ta, surâzi în somn a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă încred în vorbele ei. Pe de o parte, vrea să fie ceea ce i-ar plăcea să fie - o împărăteasă care să intre în istorie drept o femeie de mare virtute. Pe de altă parte, nu și-a putut ascunde ușurarea atunci când a aflat că împăratul Hsien Feng a fost impotent și cu mine. Ce s-ar fi întâmplat dacă i-aș fi spus adevărul? În noaptea de după vizita lui Nurahoo, somnul îmi este invadat de coșmaruri. Dimineața, An-te-hai mă trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai văd niciodată pe mama mă tulbură atât de mult, încât nu dau atenție rugăminții lui Nuharoo de a-i întâmpina alături de ea pe membrii Curții. — Gândește-te altfel, Orhideea, îmi zice mama, încercând să mă aline. Va fi o ușurare pentru mine să mor, de vreme ce mă aflu în dureri atât de mari. Îmi las capul pe umărul mamei, nefiind în stare să mai spun vreun cuvânt. — Încearcă să nu strici momentul, Orhideea, zâmbește mama. Fac un efort să par veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
capul, zvîrli ea rece. Din ce în ce mai stîngaci, nu știam ce ar fi fost mai potrivit să fac: să continuu lectura ori să o las baltă. Asta însă a hotărît Patricia. - Lasă caietul. O să apară vecina. Mărturisesc că l-am închis cu ușurare. Ca trăsnetul, o veste căzu peste studenți. Cineva scrisese o poezie și o arătase unui coleg, cerîndu-i după aceea s-o distrugă. Erau versuri împotriva regimului. Imprudent, colegul apucase s-o citească însă și altora. Lanțul a ajuns la urechea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o să uit niciodată ceea ce cred că am văzut: din ochii mici și Îngustați de suferință curgeau lacrimi. Când tata i-a Înfipt În gât cuțitul cel lung a tresărit, a suspinat aproape cu mulțumire și a deschis ochii larg, a ușurare. Eram destul de mare (unsprezece-doisprezece ani) și știam că un bărbat adevărat nu plânge, dar m-am ascuns În pod și am sughițat În lacrimi Înăbușite ca o fetiță căreia un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spate, făcând loc. „Hai, mă, și tu Încoace! Ce stai acolo, așa...” - și cel scund nu continuase, ca să nu-l jignească, arătând din vorbe că Îi văzuse bine singurătatea. „Hai să vin”, răspunsese Lică. Avea În glas, pe lângă bucurie și ușurare, și ceva care spunea că se lăsase rugat până să primească poftirea la masă. De atunci se Împrieteniseră și fuseseră nedespărțiți cât durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gelozie - avea În el sânge de albanez ungur și țigan - avea să-și omoare nevasta după ce, În fața ei, le tăiase gâturile celor trei copii cu un cuțit lung pe care, la sfârșit, și-l Înfipsese În inimă, cu o nemaiîntâlnită ușurare sufletească), fotoliul de răchită Împletită din care obișnuiam a contempla lumea cu ochii Închiși - prieten drag, și el, ce-mi ocrotea odihna trupului și nestarea minții și a sufletului -, un butoi cu doagă de stejar În care se găseau douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl vedeau - și erau mulți - nu se uitau la el ca la un fitecine care-și deșartă bășica, ci ca la un bărbat ce, pregătind o bătălie importantă, n-are cum să ia În seamă amănunte neglijabile cum ar fi ușurarea În public. Nu știu dacă Înțelegi: lumea domnule, Îl respecta și când Își scotea tulumba și uda la rădăcină butucii uscați de iederă. Este cel mai demn om pe care l-am Întâlnit În viața mea. Stai să vezi. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își scotea tulumba și uda la rădăcină butucii uscați de iederă. Este cel mai demn om pe care l-am Întâlnit În viața mea. Stai să vezi. Vine lângă mine și Începe să-mi vorbească oarecum Îngrijorat, dar și cu ușurarea celui ce tocmai izbutise să se ferească de un mare pericol: Domnule, ce era să fac! Am Îmbătrânit, tinere domn, și mi-a obosit mintea. Ce ziceți de treaba asta?». Ei, da, deși mă știe de copil, Îmi vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câțiva pași mormăi ca pentru el: „Mai vrea să meargă și la Război, nărodu’, să-i verse vreunuia creierii pe-acolo...!” Enin Îl lăsă să plece nepedepsit, deși vorbele grele Îl Împungeau cu ascuțișul lor. Nu apucă să ofteze a ușurare, că auzi În spatele lui un târșâit. Se Întoarse scurt și dădu cu ochii de artistul și profesorul Foiște, care se ducea spre casă sprijinindu-se Într-un baston. Fața rotundă și roșie zâmbea cu Încântare, lăsând să se vadă câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucrurile la punct și ca să sfârșească pentru totdeauna acel vis frumos, luase la șuturi zmeul, Îl călcase temeinic În picioare - ca să se răzbune pentru atâta amar de nădejde irosită - și-i dăduse foc. Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și puterile. Își mângâie prin șubă, aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi sorbit-o ușor, s-ar fi bucurat de fiecare Înghițitură, picăturile de licoare fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
face o greșeală. Făcând atâta caz din această întrebare, oricât de îndelung analiza problema, nu știa absolut deloc ce să facă. Mare parte a chinului de a se confrunta cu acea situație dificilă se revărsă într-un ofat inconștient de ușurare și se întrebă: „Oare există pe lumea asta și alți oameni atât de dificil de înțeles? Ce-ar putea face cineva pentru a se potrivi cu temperamentul seniorului meu? E atât de greu de mulțumit.“ Dacă ar fi putut lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și referitor la motivul pentru care a fost învinuit. Situația e peste măsură de ciudată. Dengo avea gâtul atât de uscat, încât nu mai putu continua. Yomoda Masataka îi veni în ajutor, continuând povestirea: — Am încercat chiar să ne găsim ușurarea speculând că ar fi existat vreun motiv politic, dar, oricum am lua-o, nu putem pune nimic cap la cap. Trebuie ca planul să fi fost întru totul limpede în mintea Seniorului Nobunaga, de o bună bucată de vreme. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se umplură de soldați. Comandantul ariergărzii se prezentă în fața lui Hideyoshi, pentru a-i raporta situația din Takamatsu. Retragerea se terminase și încă nu se vedea nici un semn al clanului Mori. Pe chipul lui Hideyoshi se așternu o expresie de ușurare. Arăta de parcă, în sfârșit, s-ar fi simțit în siguranță; acum, își putea canaliza toate forțele într-o singură direcție. Armata reveni la Himeji în dimineața zilei a opta. Plini de noroi, apoi udați de furtună, soldații parcurseseră douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mergeau înainte, în recunoaștere. Cei doi călăreți își opriseră caii lângă un râu și le făceau semn celor din spatele lor să tacă. Stătură astfel un timp, ascultând. Era o ambuscadă inamică? În sfârșit, pe chipurile loc apăru o expresie de ușurare. Urmând semnalele celor doi oameni din față, porniră din nou. Luna și norii păreau a sta suspendați în mijlocul cerului nocturn. Dar, oricât de prudent înaintau, când porniră în susul pantei, caii începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numi pe Hideyoshi „băiatul ăsta“. „De s-ar întoarce învingător, fie și de-o fi în schimbul acestui trup bătrân.“ Aceasta era singura ei rugăciune, repetată cât era ziua de lungă. Din când în când, ridica privirea, cu un oftat de ușurare, spre statuia zeiței Kannon. — Mamă, presimt că, în curând, vom primi vești bune, spuse, într-o zi, Nene. — Și eu simt la fel, dar nu știu de ce, răspunse Onaka. — Am simțit-o dintr-o dată, când am privit în sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. 25. Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge. 26. Ea suferise mult de la mulți doctori; cheltuise tot ce avea, și nu simțise nici o ușurare; ba încă, îi era mai rău. 27. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime, și s-a atins de haina Lui. 28. Căci își zicea ea: Dacă aș putea doar să mă ating de haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
fertil și transplantată acum într-un mediu foarte diferit de ceea ce avusesem până atunci...”. A urmat acel 2 la franceză...apoi acel 10 la teza de Istorie... apoi,...alte și alte teze cu note mari și foarte mari... Doamne, ce ușurare și degajare...”. În 1937, la vârsta de 21 de ani, era învățător, începându-și „ucenicia”, ca suplinitor, în satul natal...În 1940 era sublocotenent și a trăit zilele obsedante ale lui 28 iunie 1940, retragerea umilitoare din Basarabia ocupată samavolnic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
JOCUL ZEILOR de Adrian Vlad Vicențiu I. Un oftat de ușurare aproape imperceptibil ieși din pieptul căpitanului Birmaq în timp ce acesta se așeză mai comod în brațele primitoare ale unuia dintre fotoliile aflate în încăpere. Niciunul dintre cei prezenți acolo nui acordă vreo clipă de atenție după cum nu păreau să fie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
vlăguite de trecerea timpului, încleștate până atunci de jilț. Migrena sâcâitoare, ecou dureros al oboselii acumulate, se disipă rapid până aproape de dispariție în timp ce mii de furnicături mărunte începură să-i mărșăluiască prin tot corpul. Un alt oftat, dar nu de ușurare, luă locul celui dintâi - spectrul bătrâneții începuse să devină tot mai amenințător. Cu toate acestea se simțea relaxat. Mai mult chiar, odată cu revenirea la o viteză de croazieră, normală, încercă să-și lase gândurile să cutreiere libere, departe de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
se terminase. Angela nu a spus nimic la Început. Am privit-o printre șuvițele de păr negre care Îmi acopereau jumătate de față, făcându-mi griji că nu o mulțumisem. ― Ești minunată! a afirmat brusc. Am simțit un val de ușurare și am zâmbit. ― Trebuie să mergi la competiție! a mai spus Angela. Luna viitoare, și nu accept un refuz. Ești una din cele mai bune dansatoare pe care le-am văzut vreodată! De obicei mă pierdeam când primeam prea multe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca să mă asigur că mi se păruse. Atunci se auzi o altă bătaie, mai violentă și cu siguranță reală. Am alergat să deschid, În mod incredibil sperând din nou.... Întâi a fost șocul, urmat de cea mai puternică senzație de ușurare. Și, În cele din urmă, fericirea. Nu crezusem niciodată că mă voi bucura să văd chipul răutăcios sau privirea enervantă a fratelui meu. Nu Îmi imaginasem că prezența lui ar putea Însemna ceva bun, indiferent de context. Dar ceea ce simțeam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ai rămas să mă aștepți? Încercam să-l fac să-și dea seama că Îl certam. ― De ce nu ai venit la timp? replică el. Am fost sigur că ai uitat. ― Așa că ai plecat de nebun? am spus, aproape plângând de ușurare că el era cu adevărat lângă mine. Asta Îmi cam distrugea tonul ferm al mamei supărate. Alex Își dădu ochii peste cap. ― Dă-mi pace! ― Stai, te rog, așteaptă! am bălmăjit eu, mult prea fericită ca să fiu coerentă. Vreau să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]