999 matches
-
să ne spele și să ne curățe ... știi tu, cum te-ai simți? Păi, nu? Apoi, Maria se apucă gospodărește de treabă: dezbrăcă chiupul mare, Îl spălă cu apă caldă, nu fără oarece emoții inerente, scoase hainele murdare, Îl Îmbrăcă ușurel cu haine curate de-ale bărbatului ei, Îi puse o nouă pernă și Închise ușa formată din oale. După ce a dus bandajele vechi și pline de sânge În râpa mare și adâncă se apucă de spălat hainele chiupului și le
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur stârnit de-o lumină pietroasă. cum s-o îmbun, lumina? așchiile ei ascuțite unde să le adun? cum să-i curm fluturelui zbaterea cafenie-roșcată ca frunza de crăciuniță uscată? lecția vieții în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă cu un sac și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o găleată cu apă rece din fântână și am venit ușurel, ușurel și apoi, cu toată furia, am aruncat-o peste ea. Numai sufletul meu știa cât a răbdat de sete. În ziua respectivă, aveam nevoie de niște cartofi din beci, așa că a trebuit să se ducă cu un sac și să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îngăduința este o chestiune de răbdare, iar răbdarea depinde de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura odată! îl repezi Krogh. Chiar și acum, Lenôtre îi făcu loc lângă el și-l invită bătând ușurel cu palma pardoseala. „Gata, s-a sfârșit“, îi șopti Chavel cel calm. „N-ai fost destul de convingător. E cazul să născocești altceva...“ Atunci o voce rosti: — Vreau să știu mai mult. Poate că-l iau eu. Era Janvier. 5 Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întrebă Charlot apropiindu-se încet, cum te apropii de un câine legat în lanț. Eu nu, dar s-ar putea să aibă domnișoara. Cu siguranță, domnișoara va asculta de sfatul tău. Mâna dreaptă ieși iute din buzunar și-l bătu ușurel, amical, pe spate pe Charlot. —Bravo, minunat, am făcut o greșeală, spuse Carosse. O să lucrăm mână în mână. Ești un om pe placul inimii mele. Păi, cu puțină pricepere o să reușim să ciugulim amândoi câte puțin și din fată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de vineri, sunt goale satele de tineri și-n case cântă cucuvele. S-au dus și mamele în lume, luându-se după complici nu le mai pasă nici de nume, nici de părinți, nici de cei mici. Au devenit mai ușurele, mănâncă ciorbe cu pelin visează cai verzi printre stele, scriu că se ntorc, dar nu mai vin. Bunicii au grijă de prunci triști precum tristele sicrie, și-așteaptă ca să le arunci la masă un colț de veșnicie. Când viața e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
e o vioară care-mi dă bătăi de cap. Gândurile parcă-s fluturi în vârtejuri de lumină, însetată de săruturi, dragostea-i de visuri plină. Aprilie, 1947 Pe litoral Relaxare. Uitare. Aici doar clipa ne interesează cum trece; vacanța ia ușurel cu aripa necazurile să le înece. Ne despărțim de câte mai câte ne-au făcut și clipe amare; pe litoral, mulțumirile-s cât e dragostea noastră de mare. Diversitate. Dau frâu liber minții sentimentele-s mult mai curate; frumoși sunt
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cutie cu șervețele în mână. Spune ceva, l-am rugat zâmbind înlăcrimată, distrage-mi atenția. N-ar trebui să fac asta, a zis el, ar trebui să-ți păstrezi durerea și... Am ridicat ceașca de ceai într-un gest amenințător. —Ușurel, a zâmbit Chris. Glumeam. Deci, ce s-a întâmplat? Sunt în echipa lui Vincent, am răspuns, oferindu-i singura explicație rezonabilă care-mi trecea prin minte. Și mi-e frică de el. E așa de agresiv. — Da? Chris a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
permite așa o chirie. în clipa aia, am avut o revelație gen Sfântul Paul pe drumul spre Damasc. Dintr-odată, mi-am dat seama care-mi erau prioritățile. M-am ridicat de pe canapea, mi-am înghițit îndoielile și am bătut ușurel la ușa dormitorului lui Brigit. —îmi pare rău, Brigit, am spus rugătoare, sunt o curvă egoistă, îmi pare foarte rău. Un zid de tăcere. —îmi pare rău, am repetat. E doar că azi după-amiază am fost concediată și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să transmită era așa de important încât nu se putea realiza decât printr-o vizită personală. Am simțit că-mi vine să vomit de frică. —Brigit, îmi dau seama cât ești de supărată, a zis Josephine. Așa că o s-o luăm ușurel. După câte se părea, Brigit făcea doar încălzirea, în timp ce Luke era piesa de rezistență. M-am pregătit pentru acuzațiile celor doi, transpirând literalmente de frică. Era cel mai groaznic lucru care mi se putea întâmpla. M-am întrebat dacă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vadă apărând din nou. Și dacă era acolo, pândindu-l, așteptând numai să iasă din mașină? După momente lungi de așteptare, mai încercă o dată să dea la automat. Motorul porni la sfert, torcând rotund la ralanti. Aprinse farurile și porni ușurel la vale spre tabăra lor de la poale. Conducea atent, cercetând cu privirea de jur împrejur. Se aștepta să întâlnească ghemul de ceață în orice moment. Mergea încet tocmai pentru că văzuse de ce era în stare monstrul acela și nu avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe jos, în camera de cămin, apoi se aruncă în pat, cu mâinile la ochi, ferindu-se parcă de realitatea care nu-i convenea. Petruș fu din doi pași lângă mine și își răsuci mâna în gulerul meu de la haină. Ușurel, că-s proaspăt vopsit, i-am spus încercând să-l iau mai de sus, în timp ce cu brațul stâng făcut pârghie, i-am descleștat mâna cu care încerca să mă ștranguleze. Mă vezi mic, mă crezi și prost? Mai bine du
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau de nesomn. O să adorm
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sunt un luptător - statuie de teracotă am încremenit în dragoste. luo na, trăirea ta este o libelulă mă rog să fie o broască țestoasă. tu nu știi că trăirea ta este o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am dori să se așterne peste moleculele timpului cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: este vremea ritualului sacru, a venit noaptea, ești singur pe plajă lângă un zid de cranii cu alge, tocmai ai găsit o cochilie de scoică-tridacna-gigas, atât de rară, te așezi în genunchi, spui de trei ori rugăciunea inimii, scoți ușurel inima ta mare de sub vestuța de pluș kaki, o așezi în scoică, funcționezi acum pe circulația extracorporeală, de rezervă, vezi inima ta pulsând pentru drumul tău către grădina suspendată a dragostei celei mai pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
începi să cotrobăi, atent și adânc, ea nu poate fi întoarsă și golită, lucrurile nu pot fi scoase din ea decât de către mâinile tale abile, până la urmă simți, cu buricele degetelor, pielea rece și alunecoasă a șarpelui thamnophis, îl prinzi ușurel de gât, în întunericul desagii tale, îl scoți și îl așezi vertical în adierea khamsinului, sub soarele de la miezul zilei, și se face pe dată un toiag înalt și rezistent, de toată încrederea. nouă în al patrulea loc: intri în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
24 ani. Avea trăsăturile fine, complect bărbierit, nasul subțire ușor arcuit, buzele abia conturate, sprâncenele abia vizibile, fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante", și la discuții spinteca ușurel aerul cu două degete alipite la vârf. Vocea îi era subțirică, discretă, dând impresia că face reflexii subtile. Eu eram copil pe atunci, și tot îmi dădeam seama de farsa neîntreruptă a lui Bonbonel. Asta nu mă împiedeca să-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
special și că, în cazul Suzannei, lacrima revelatoare fusese spontană, fără voie, negată sau ascunsă după o clipă de reculegere. Necazul meu era mare, și nu știam cum să-mi îndrept greșala de a-l fi tratat de obicei prea ușurel. Ca să-l consolez fără să-l umilesc, i-am povestit câteva frânturi din supărările mele proprii, cu toate că-mi displăceau mărturisirile. Îi spuneam ce ridicolă mi se părea închipuirea pe care și-o fac oamenii despre moarte - un schelet cu o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
l-a pus alături, a sorbit câteva picături, și iarăși a rămas nemișcată. Am căutat s-o încălzesc, s-o îmbrățișez cu putere, să-i sărut mâinile, ochii, obrazul și gura, m-a lăsat o bucată, apoi s-a degajat ușurel și a spus: - Stai, Sandu, liniștit și ascultă-mă. Am să-ți vorbesc. Aveam să capăt, în sfârșit, explicația purtării ei și-mi dam seama că acea explicație nu poate să-mi producă nici o bucurie. Mi-a pus întrebarea care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întins Collette. Colette e fragilă și vaporoasă, piciorul ei mititel abia atinge pământul, vorba ei sună ca cristalul lovit încetișor cu un cuțitaș de argint. A ieșit abia din mare, apa scânteie pe dânsa și pare o naiadă obosită. Respiră ușurel, ca și cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene. Cu brațele pe solduri, pare un vas grecesc în care sunt închise mirodenii. Acum, când se încolătăcește în jurul trupului meu, e o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
destulă tărie și să nu-i aduci aminte, inutil, de ceea ce a fost. Ești convins că te iubește și tot ce-a făcut e numai din dragoste nemulțumită. Are toate scuzele." Sau poate ar spune: "A procedat ca orice femeie ușurică, când i se pare că găsește un bărbat mai bun. Îndată ce s-a convins că se înșală, s-a întors. Ai prea multă complezență pentru dînsa." Dar eu, dacă povestesc numai pe fragmente, ca să nu încerc răbdarea ascultătorului, sau pentru că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi fost plăcută, dar n-am făcut nici un gest, n-am încercat nici o conversație. Am avut, ca de obicei, un gând care să-mi distrugă tot entuziasmul: "Sau e ușurică și nu mă interesează, sau e serioasă și atunci tentativa mea în timp de trei zile rămâne vană. Dar, în orice caz, sunt eu primul care am remarcat-o? Și cum aș fi eu preferat? Vorbindu-i despre Proust? Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochii sclipitori, pe câte un fluture. Încearcă să-l prindă, uneori schițează o săritură, alteori sare chiar la înălțime, și, dacă prinde vreunul, îi dă drumul, ca să continue jocul. Un pisic între fluturi. Ce imagine poate fi mai armonioasă? Ce ușurică este Ioana uneori! Preocupări grave și, deodată, pornită pe cochetării puerile, spre gust de a dansa, de a flirta. Mă dor mult aceste gusturi, destul de importante pentru a nu ne mai înțelege deloc. Oricât de excepțional ar fi construită, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a exasperat. Am impresia că Ioana mă găsește tot timpul caraghios. Și altă dată, când îmi răspunde cu atâta seriozitate sau mă combate cu atâta îndîrjire, spun lucruri mai importante? - În definitiv, nici nu pot aștepta altceva din partea unei femei ușurele. O mică tăcere; apoi: r... - Căci femeie ușoară se numește aceea care a avut doi amanți. - Mă tentează să-ți arăt exact ce este o femeie ușoară. - Acum mi-ar fi egal! - R, r... - Cel mult, m-ar indispune să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]