2,409 matches
-
dr. Mihaela Andreiovici, Editura Mașina de Scris, București, 2005. Ionițoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar P-Q, lucrare revizuită de Filip-Lucian Iorga, Editura Mașina de Scris, București, 2006. Ionițoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar R, lucrare revizuită de Domnița Ștefănescu și Elisabeta Rădoi, Editura Mașina de Scris, București, 2007. Ivan, Sabin, Pe urmele adevărului, ediția a II-a, prefață de Ștefan-Augustin Doinaș, Editura Ex Ponto, Constanța, 1996. Jela, Doina, Lexiconul negru. Unelte ale
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
date evidențiază cazuri de femei ucise în perioada 1996-1997, victime ale unor omoruri din culpă care s-au petrecut în familie. Majoritatea acestor crime sunt asociate cu consumul de alcool. Din studiu se remarcă că peste două treimi dintre femeile ucise sunt victime ale unor persoane din familia lor, fapt ce sugerează un nivel ridicat al violenței domestice. Majoritatea victimelor trăiau în uniuni consensuale, mod de conviețuire caracteristic categoriilor sociale cu un grad ridicat de dezorganizare socială. ● Femei care la rândul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Ron Scalper, semăna cu un comis-voiajor cât se poate de banal și căuta să accentueze chiar această banalitate, dându-și valiza la control cu o naivă stângăcie de turist, ștergându-și fruntea în fața celui care-i verifica pașaportul... Da, soldatul ucis era în mod insidios legat de sentimentul de ușurare al acelui om care, instalat în avion, învârtise butonul ventilatorului și închisese ochii, deja transportat în anticamera lumii civilizate. Pe aceleași căi sinuoase, încheietura acelei mâini cu brățară din piele se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-așa, dintr-o toană. El avea pe atunci douăzeci și patru de ani, nu se lăsa ușor dus de val, dar libertatea ce i se oferea era prea ispititoare: să nu mai iasă la arat! Era ceva îmbătător. Mai spuneau că trebuiau uciși băutorii de sânge. Nikolai își amintea de Dolșanski, moșierul căruia îi aparținea cândva satul lor numit Dolșanka, și încerca să și-l închipuie pe nobilul acela bătrân, în chip de băutor de sânge. Nu era ușor. Dintre țărani, doar cei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
El e“, își spuse Nikolai și aplecă țeava puștii spre ceafa omului. Nu avu timp să apese pe trăgaci. În partea cealaltă a poienii, geamătul reîncepu mai deslușit, conștient, pare-se, că era cineva acolo care-i cerceta pe cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o parte față de ceilalți. Un soldat foarte tânăr, al cărui cap ras se înălța peste o moviliță întunecată. Nikolai se aplecă, atinse gâtul celui îngropat, nu găsi nici o rană. Soldatul deschise ochii și gemu îndelung
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din l9l4 (iar bolșevicii nu aveau aici nici un amestec), mai fuseseră și vagoanele pline de răniți, și el foarte tânăr încă, pe un câmp acoperit de cadavre, el, care plângea de durere, neizbutind să-și scoată piciorul strivit de sub calul ucis. Iar la Dolșanka, cu mult înainte de venirea bolșevicilor, zilele aveau lungimea aspră a muncilor câmpului, duritatea trunchiurilor groase sub fierăstrău, gustul pâinii scump câștigate. Din fericirea de odinioară rămâneau doar câteva răsărituri de soare, izvorul răcoros din scobitura unei vâlcele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sfârșit, pe strada capitalei de județ, unde încă se mai dădeau lupte. Oamenii se poticneau pe harta aceea care se rupea sub picioarele lor, îndoită de șenilele tancurilor, scobită de explozii. Ținând în mână o pușcă, ghemuit lângă un soldat ucis, Nikolai se ascundea îndărătul unui gard, observând înaintarea nemților. Păreau să nu bage de seamă oscilațiile hărții, înaintau calm, executând manevre precise și metodice: o rafală, o casă incendiată cu lansatorul de flăcări, un tanc curățind strada în fața lor. Își
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
decât o bătălie pierdută, când mergea prin orașul acela abia cucerit de la nemți. Străzile goale păstrau încă perspective instabile, neliniștite, deformate de privirea care le fixase în bătaia puștii, de goana gâfâită de la colțul unei case la celălalt colț. Cei uciși păreau a căuta un obiect pierdut în praful curților, în molozul clădirilor găurite... Cu câteva minute mai înainte, durata tăcerii, mai lungă decât o simplă pauză între rafale, vestea sfârșitul, iar soldatul care stătea chircit lângă Pavel, îndărătul unei bucăți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
oameni a căror uniformă nu avea nici un semn distinctiv. Știa că era vorba despre o companie disciplinară, așadar despre o moarte pe termen foarte scurt. Încă de la prima bătălie, distanța care-l despărțea de moarte se măsură în numărul celor uciși. Două sute de soldați din compania sa înaintau drept spre pozițiile germane, fără nici un sprijin al artileriei, fără tancuri, pe o câmpie goală, cu un pistol-mitralieră la cinci oameni. Știau că în urma lor, o secție de baraj era gata să-l
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
asta, în lumea întreagă, să nu mai rămână nimeni pe care foamea să-l transforme în ucigaș. Pentru asta, trebuia să li se dea de mâncare unora. Și să fie uciși câțiva dintre ceilalți. În timpul războiului civil, pricepu că trebuiau uciși mai mulți decât acei câțiva. Câteva mii, gândi el la început. Câteva zeci de mii. Câteva milioane... La un moment dat, se surprinse că uitase pentru ce anume oamenii ucideau. Era în ziua în care secretara sa îi puse pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
companii disciplinare, șase sute de oameni. După primul atac, respins, Pavel văzu că rulourile de sârmă ghimpată dispăruseră pe jumătate sub trupurile nemișcate. Mai departe, de-a lungul împrejmuirii, prizonierii legați observau, muți, fluxul și refluxul de soldați care se lăsau uciși, fără a putea răspunde. La al cincilea sau al șaselea val, când nu mai rămânea decât un sfert din cele trei companii, Pavel, deja surd, deja simțind un gust de sânge ars în fundul gâtului, se retrase în mijlocul unei duzini de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
încarcerată: ,,Regret cele întâmplate... am ajuns în închisoare... cred că a meritat soarta... m-am apărat de un câine turbat...” - afirmă M.C. În ecuația remușcării intră deținuta (agresorul), victima și consecința actului - pedeapsa - închisoarea. Remușcările sunt față de victimă, de persoana ucisă. B.V. are remușcări, se consideră vinovat, nu-și poate ierta uciderea, moartea celor două victime, nu privește pedeapsa ca un sentiment de injustiție, este conștient de gravitatea faptei comise. „Altfel văd lucrurile acum, nu aș mai face-o, nu trebuia
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea sătule, o alegeau cu scârbă, scuturând-o. țintuit în ușă de urechi, capul porcului, cu ochi uciși, rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-l pui în apă de cu seară cu paie de ovăz, dimineața e cum nu se află mai bun. - Mofturi omenești, sări fina. Mai era un moșneag, Clătinici, care-și bătea baba ca să-i facă borșul limpede. Și biata babă, ucisă cum era, ce să facă, lega snopușorul de buruiene și-i da drumul cu ața în oală. După fiert îl trăgea afară ș-așa-i da moșneagului borș curat. - Ce i-aș fi dat cu fliuștiucul peste gură ! Auzi tu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nicicând, cu tot cu o siluetă care fuma pipă, odihnindu-se pe un butuc. Doctorul Philobosian nu vorbea niciodată despre Smirna și ieșea din cameră ori de câte ori cineva aborda acest subiect. Nu pomenea niciodată de prima lui soție și nici de copiii săi uciși. Poate că acesta era motivul supraviețuirii sale. Cu toate acestea, doctorul Phil devenea o fosilă. La controlul meu medical anual din 1972, a folosit metode de diagnosticare care erau În vogă la facultatea de medicină În 1910. Era o șmecherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult iubitul său frate mai trăiește încă. Trăsăturile i se încordează din nou. Drusus iar nu s-a putut stăpâni și a arătat în fața tuturor cât de multă desfătare simte când vede sânge vărsat, oricât de umili ar fi cei uciși. Încruntă mânios din sprâncene. Ar fi fost mai bine dacă principele s-ar fi abținut să-l pună pe Drusus să prezideze jocurile de ieri, pe care le-a oferit în cinstea lor. Așa a dat din nou prilej poporului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
permisiunea să-și execute fiii acuzați de complot, principele a declarat râzând că, dacă i-ar fi dat să aleagă, ar prefera să fie porcul regelui decât propriul copil. Oricât de depla sată a fost gluma, căci unul dintre cei uciși era chiar tatăl Mariamnei, avea fără îndoială dreptate. Bătrânul nebun și-a sortit pieirii o parte din familie, în timp ce râmătorii erau lăsați să moară de moarte bună în cotețe. Îl aude pe Iulius Agrippa și ridică ochii spre el. — Astăzi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umăr. O Îndreptă pe genunchi și alergă spre taur, care se oprise lângă unul din caii morți. Jacheta Îi flutura acolo unde Îi fusese sfâșiată, sub braț. — Fă-l să plece de-acolo, strigă către țigan. Taurul mirosise sângele calului ucis și acum sfâșia pânza cu coarnele. A atacat capa lui Fuentes, trăgând după el pânza agățată de cornul ciobit, În hohotele mulțimii. Ajuns În mijlocul arenei, Începu să zvârle din cap ca să scape de pânză. Venit În fugă din spate, Hernandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
e bine. Nu plânsese și vorbise pe un ton egal, se surprinsese pe ea Însăși. Heidi fusese dintotdeauna sensibilă, plângea din orice, de câte ori o jignea sau o lovea cineva. După povestea cu crima, se retrăsese În sine. Simțea că omul ucis fusese un semn că și ea va muri curând. Uitase În ce constase acest semn. Și cu toate astea, se simțea Îngrozită. Aștepta să se dezlănțuie nenorocirea. Și Încerca din răsputeri să controleze situația. Iar În această Încercare a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
directorului un casetofon. A fost de-ajuns să-i facă pe oameni fericiți. Pentru mulți oameni, asta Înseamnă un progres important și bun, ceva palpabil. Și e și mai puțină vărsare de sânge pentru că majoritatea rebelilor au fost respinși... Adică uciși, interveni Wendy. Walter nu se pierdu. — Unii au murit, alții au fost Închiși, alții au plecat În Thailanda sau se ascund. Și părerea ta care e? Întrebă Harry. În Myanmar se trăiește mai bine decât În vechea Birmanie? —Sunt mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry. În Myanmar se trăiește mai bine decât În vechea Birmanie? —Sunt mulți factori... Depinde, spuse Esmé. Walter aprobă din cap. Nu știu cum să formulez... Se gândi la tatăl său, jurnalist și profesor universitar, care fusese ridicat de acasă și probabil ucis. Se gândi la slujba lui, o slujbă foarte râvnită, datorită căreia Îi putea Întreține pe bunicul și pe mama lui care nu-și vorbeau. Se gândi la surorile lui care aveau nevoie de „dosare“ fără pată ca să poată merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
provizii și simțeau că nu sunt soldați prin preajmă. Dacă soldații ar fi descoperit podul, tribul Karen ar fi alergat până la marginea fălcilor deschise În munte și s-ar fi aruncat. Mai bine așa decât să fie prinși, torturați și uciși. Și dacă nu apucau să se sinucidă, dacă erau prinși de soldați, și-ar fi scos ochii ca să nu vadă cum soldații le violează surorile și fiicele sau cum le taie gâturile mamelor și taților lor. Soldaților, Își aminteau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pașnici. Se sacrificaseră pentru binele oaspeților lor. Și nu i-ar fi oprit nimeni să plece. Nu puteau pleca doar pentru că podul căzuse. Nimeni nu putea. Îl privi pe Pată Neagră În ochii lui goi. Poate că văzându-și familiile ucise, deveniseră paranoici și aveau vedenii. Sau poate delira din pricina vreunui Început de malarie. Părea cam Îmbujorat. Poate era cazul să le cheme pe bătrâne, să Îi facă ceai de pelin. În fiecare dimineață, Împărțiți pe perechi, cei mai În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
emisiune specială de pe Global News Network. Se uitau la interviuri despre ei, pline de comentarii ale familiilor și prietenilor. În următoarele ore au aflat că printre ei se aflau eroi și eroine. Cine știuse că Heidi descoperise trupul iubitului ei ucis? Nici nu era de mirare că era Încă atât de precaută, Înțelegeau ei acum plini de compasiune, atât de pregătită pentru orice situație. Era vorba de un coleg de apartament, nu de un iubit, Încercase ea să le explice, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
găsi În Locul Fără Nume. Emisiunea lor va fi pe primul loc, săptămână după săptămână, prea cunoscută pentru a fi suspendată. Vor fi staruri de televiziune, și nu vor mai trebui niciodată să-și facă griji că vor fi vânați și uciși. Știa deja cum se va numi emisiunea: „Supraviețuitorii Domnului“. A plecat să Împrăștie vestea cea bună. Euforia prietenilor mei s-a risipit În următoarea oră. Totul a Început când au Întors spatele televizorului, simțind că nu mai aveau de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]