3,448 matches
-
viața și viitorul tău alături de o femeie care te iubește. - Tu nu mă iubești? - Nu știu ce simt pentru tine. Trebuie să recunosc că mă răscolești când te întâlnesc și noaptea îmi dai fiori. Te visez numai făcând dragoste și mă trezesc udă toată. Dar acest lucru poate să dispară la fel de ușor cum a apărut. De ce să ne complicăm viața? Îmi place de Mircea, să știi că așa îl cheamă. Este inteligent, manierat, frumos, și cel mai interesant și de reținut, este faptul
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
2012 Toate Articolele Autorului s-a lăsat încețoșat amurg luna-și zornăie salba pe cer când strigoii ies din cimitire travestite viețile de morți stau cu mâna-ntinsă la iubire. mama s-a făcut iarbă frumoasă, tata e-un bujor udat de ploi, se visează tot la ei acasă, înotând prin zloată și noroi. grâul lor a dat în pârgă iară, de s-a copt cine-l mai freacă-n palmă, ca să nu se facă de ocară, tata trage-n gând
S-A LĂSAT ÎNCEŢOŞAT AMURG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344490_a_345819]
-
nr. 1066 din 01 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului poate așa râurile se vor întoarce la izvoare în corul nocturn să realeagă rădăcinile de mâine să nu-ți mai aud glasul tânguit - maia eu nu am rădăcini maia de ce nu uzi plantele și ele săracele s-au uscat de prea multe ploi da... de la răsărit veneau și eu care credeam că de acolo vine doar arhanghelul gabriel să binecuvânteze părul lung al frunților albite părul lung până în adâncuri adâncuri luminate de
AZI VREAU SĂ DORM de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344508_a_345837]
-
depășim caii somnului cu șeile goale la sosirea dimineții Sângele urcă și coboară coline; știe drumul se grăbește, e încă departe de galopul nebun. Inima-l strunește din zăbale ca pleoapele să cuprindă cerul și cu lacrimi de ploi, să ude pământul rumen fugărit de vânt. Apoi ca o trecere prin câmpie lasă amintirea în gândul femeii, la început un plâns, un nechezat departe la cotitura râului sălbatic unde trece un pod și ajungem la dăruirea trecutului din noi. La sfârșit
CAII SOMNULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348037_a_349366]
-
meu mai mic, că băiatul s-a pus de-a curmezișul și nu vroia să-i ajute. O ploaie mare, cu tunete, amenința dinspre pădure. Iar Mihăiță, în loc să tacă, mai și zicea în ciudă: - Ploaia, ploicică să vină ploicica, să ude pologul! Mătușa Anița, chiar și uncheșul se uitau urât la prorocirile lui. Chiar se repezeau la el să-l atingă cu coada greblei. Băiatul fugea mai încolo, unde nu contenea să cheme ploaia. De ciudă, uncheșul îl ocăra: - Să dea
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
căpcăuni!” „Și cum sunt căpcăunii, mamă?” - întreba ea plină de naivitate. „Nici oameni, nici fiare!” - glumea mama Ana. Dar Veronicăi nu-i era frică, a luat-o prin pădure, culegând florile ei îndrăgite și cântând: Albăstrele, viorele / Precum lacrimile mele, / Udându-mi cărările, / Deschizându-mi zările... / Albăstrele, viorele/ Să mă-npodobesc cu ele... Sărea într-un picior și cânta, lega buchețele de buchețele pe-o ramură de salcie să-și facă o coroniță să se împodobească cu ea. La un moment dat
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
nivelul scăzut al pârâului, copiii se întreceau în a prinde pe sub pietre pește cu mâna. Praful ridicat de basculantele ce coborau sau urcau către Zolt nu mai apuca să se risipească de pe cerul satului. Popa Dobrescu nu mai prididea să ude cu furtunul drumul din fața bisericii și a casei parohiale. Fiindcă a lu Mulă, cantorul, nu putea fi ținut toată ziua cu furtunul în mână, popa îl încredința și copiilor din vecini care făceau mare haz stropindu-se între dânșii. Ariel
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
tot ce a avut mai bun în buzunarul cusut cu atâta răbdare de vorbe înșelătoare protector glasul mamei mă-nfășoară -să-ți treacă visul dincolo de marginea frigului... cât timp îi ascult vocea știu că pot dezlega neastâmpărul nechezatul lui să-mi ude buzele fierbinți să-mi scuture nisipul de pe coapse, sâni, frunte Sanda,(vecina mea) stă pe băncuța de la portiță privirea-i lucitoare prevestește ploi nisipul nu are timp să i se așeze în păr pe față arămie cu patimă sângele ei
MAM , ÎN OCHI ÎMI CRESC FLORI DE IRIS! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348193_a_349522]
-
fiecare minut cineva ne mai onorează cu o moarte dependența de trăit respir frica cuibărită-n glas prizez umanitatea până la supradoză din înălțimile unui fir de iarbă admir răsărirea de cale pe unde nu au trecut niciodată stolurile de păsări ude să întineze ultimul neam de arbori impecabili trunchiul omului arbore a înmugurit până la îngenunchiat micimea chipului alb din căpătâiul drumurilor unde am ridicat altare de singurătate susținerea nu este un act confortabil în adăpostul temnițelor poate doar un gest de
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
a povestit Fuego despre această întâlnire de la Marșenița, anume pentru că știe ce gânduri mă duc peste hotare ca să îmi caut rădăcini strămutate, și pentru că lui îi tremură sufletul de dorul de Basarabia, de Grigore Vieru, de Bucovina! Ce lacrimă amară udă o grădină desfăcută în două...! An cu an așteaptă Fuego ziua în care îi va fi dat, poate, să o întâlnească pe scenă pe Sofia Rotaru, așa cum așteaptă și speră - a spus-o de atâtea ori - să o întâlnească pe
SOFIA ROTARU. BUHUŞI, MELEAGUL STRĂBUN AL CÂNTĂREŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347618_a_348947]
-
de cald ca la prânz. - Mai dorm pe dracu....hmm...., se alinta ea, mimând plânsul, atunci să-mi îmbrac costumul de baie. Sper că s-a zvântat pe balcon. - Și dacă nu s-a zvântat, care-i problema? Nu-l uzi din nou în mare? că doar nu vrei să stai doar pe nisip? - Ai dreptate..., stai că mă îmbrac imediat. Cristina deschise ușa balconului și reveni în mână cu cele două piese ale costumului său galben. Își aruncă ce avea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
și tine. - Cum așa? Atunci de unde atâta tandrețe și exuberanță între voi? - M-a prins la „înghesuială” și a profitat măgarul, atâta tot. - Ei na, ca să vezi? se miră din nou Ana. - Simplu. Când tu te-ai scufundat să te uzi pe corp, m-a prins de mijloc și m-a aruncat spre larg. Cum nu mai ajungeam cu picioarele la nisip, m-a prins în brațe să mă ridice la suprafață, eu involuntar de teama înecului, l-am prins de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă să facă ceva să scape din pârâu. Se chinui greu de tot, până reuși să urce un pic în afara viroagei. Cu ultimele puteri, a ajuns lângă un plai, pe care-l
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
înveselire, o îndurerare, dacă nu le-ar scoate cântecul din scoarța inimii ca să le contopească în glas, pe limba sa, pe conștiința și simțirile sale? Doinitoarea oșenilor, Mara Tripon, este deopotrivă clăditoare a buchetelor de cântece și florăreasă care răsădește, udă și culege de la boboci la înflorire, mladele spirituale de cea mai autentică specificitate, ale creației artistice populare a Țării Oașului. Interpretă de muzică folclorică oșenească, profesoară la Clubul Copiilor din Negrești-Oaș, catedra Ansamblu Folcloric, Maria Tripon răscolește și scoate la
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PĂCAT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Păcat Spui să ud florile de jar; Ispite-n jurul lor răsar, Cuvinte nerostite-n crug, Cu lacrimile din amurg, Pe pagini fără de alint; Cuvinte care dor și mint, Ce ne-amintesc de un păcat, Din care ne-am cuminecat. Referință Bibliografică: Păcat / Elena
PĂCAT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347729_a_349058]
-
o trăsătură la lansetă și când am înțepat prada, am simțit greutatea peștelui cum se răzvrătește, luptându-se cu apa lacului. Era un cărășel cât palma, totuși destul de frumos pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat" minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap"[ii], știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
vie! Iubirea Iubirea am simțit-o-ntâi În pâinea de pe masă Și-n glasul mamei, grijuliu Când mă striga prin casă. Și-apoi, cățelul, Leul meu, Un dar de la bunica, Se gudura la pieptul meu: Eu îi eram mămica! Pe când udam frumoase flori, Copilă-n grădiniță, Un fluture o căuta Pe-un fir de romaniță. Mi-a apărut apoi în toate, În ochi de-nvățătoare, În muzică, în vers, în carte Și-n planta ce răsare. În tot ce, soarele lumină
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
început și eu să chefuiesc cu cei dragi, înfruptându-mă din toate bunătățile de pe masă, unde erau sacrificate de-a valma, curcani, pui de găină, pești, purcei sau porci, toate pentru lacoma și fantezista noastră poftă. Evident că le-am udat din belșug cu vin rozaliu și urări de sănătate. Adică, sănătatea noastră, nu a ființelor ce urmau să fie sacrificate pentru ea. Nicio urmă de (re)cunoștință față de anul muribund! Nicio clipă de mulțumire față de bunul Dumnezeu care ne-a
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
și mireasă frumoși ca două icoane din sfânta biserică, dar bogat din partea mesenilor, cântec joc și voie bună, toată lumea mulțumită până la Dumnezeu; dar ce credeți că s-a terminat așa? Nici pomeneală. După ce s-au retras mirii și nuntașii își udau gâtlejurile cu țuică fiartă, că așa se obișnuiește dimineața.. la ciorba de potroace, iar lăutarii se văitau că-ți venea să plângi de ce melodiii cu perdea, fără perdea scoteu din gură..., apare lelea Măria ca să joace țuica miresii, și tărășenia
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
devină soție. Și astfel ireparabilul s-a produs. Când a aflat vestea, tânăra prințesă Zala a vărsat lacrimi amare, apoi s-a închis în sine și nu a mai dorit să vorbească cu nimeni. Nopțile se zguduia de plâns și uda cearceafurile cu lacrimile sale, zilele le petrecea izolată în cameră. Profund lovită și mânioasă, Zala a început să urzească planuri de răzbunare. Fusese rănită de moarte, în cel mai nobil sentiment, iar lumea avea să cunoască în curând și o
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
mai știe de noi? Ca niște struguri au trecut orele prin noi, tălpile nu le simțeam, pământul nu mai era nici sprijin și nici pedeapsă. Apoi a trecut primăvara ca un bivol. Pietrele stau cuminți. Trenul aleargă. Acum străzile-s ude. Ploaia ne bate cu bice de lacrimi. Inima bate zadarnic în stâncă. Tâmpla zvâcnește ca un șarpe decapitat ce nu vrea să moară. Nu pot striga, doar visez, aș trezi toți vecinii, chiar pe strămoși i-aș trezi, ce vor
VISAM de BORIS MEHR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361803_a_363132]
-
piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au întâlnit cu o precizie milimetrică, ca urmare a calculelor precise, și și-au dat mâna. Au fost și situații când nu s-
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au întâlnit cu o precizie milimetrică, ca urmare a calculelor precise, și și-au dat mâna. Au fost și situații când nu s-
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă!... Minunate sunt cele două poeme ale iubirii cu meditații asupra existenței, primul fiind: „Mortua est”: ... Te
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
17 ani, își etalau culoarea pielii de la picioare și de pe burtica ornată, obligatoriu, cu inele strălucitoare, într-o agitație permanentă, fără de vreun motiv, trimițând ocheade în stânga și-n dreapta și aruncând resturile de țigări printre firele de iarbă și florile udate la prima oră a dimineții. Băieții, cam de aceeași vârstă cu ele, cu câte unul sau doi lideri mai răsăriți în fiecare grup, le priveau indiferenți și le mângâiau ori sărutau vulgar, din când în când, după fiecare frază ori
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]