1,131 matches
-
dintre străini, în limba atlantă. Preoții se uitară unul la altul. Tefnaht îl întrebă pe străin dacă știe limba aceasta bine. Străinul zâmbi, sfios: - Nu. Puțin. Marele Preot își roti din nou ochii prin încăpere, apoi privirea îi căzu pe ulciorul de lut, adus de sclav. I se păru caraghios ulciorul printre toate celelalte lucruri care le vedea. Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altul. Tefnaht îl întrebă pe străin dacă știe limba aceasta bine. Străinul zâmbi, sfios: - Nu. Puțin. Marele Preot își roti din nou ochii prin încăpere, apoi privirea îi căzu pe ulciorul de lut, adus de sclav. I se păru caraghios ulciorul printre toate celelalte lucruri care le vedea. Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a fost frică să se suie în luntrea asta a lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mult se văzu nevoit să-i răspundă și mintea lui nu găsea nici o minciună potrivită. Zise într-o doară: - Astea sunt podoabele lor, nu sunt capete. Cum își pun unii pene în păr, aceștia își împodobesc capetele cu astfel de ulcioare de sticlă viorie... Mai-Baka îl privi cu neîncredere. Zise: - Atunci trebuie să fie zei! Auta își mușcă buza: - Unde ai mai auzit să se plimbe zeii cu un rob negru ca mine! - Tu ești robul lor? întrebă Mai-Baka. - Nu, arcașule
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din umeri. Abia acum începea să înțeleagă el, de alți robi nu putea fi vorba. Zise pe gînduri: - Totuși, dacă s-ar răscula robii noștri, nu crezi că ar fi de folos? Veni Mai-Baka aducând lapte de capră într-un ulcior de piatră scobită. Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i se subțiase. Luă ulciorul și-i întrebă: - Voi nu vreți? - Nu, spuse bătrânul. Până când prietena noastră care a rămas în luntrea mare n-are să cerceteze hrana voastră, nu putem încerca. Nu știm ce este... Auta bău laptele cu plăcere, și Mai-Baka îl urmări cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bun! - Uite vin, meștere, uite vin! Vin bun de palmier. Vin de struguri! - Uite unsoare pentru netezit fața, frumoasă stăpînă! Mirosea amestecat a lemn vopsit, plăcinte, pește, uleiuri înmiresmate, oțet. Simțind mirosul plăcintelor calde, văzând grămezile de curmale dulci și ulcioarele cu vin, Auta înghiți în sec, dar tăcu. Nefert însă nu-și mai putu lua ochii de la bunătățile pământene. - De când tot înghit sâmburii și pietricelele voastre, am uitat să și mănînc! zise ea alintîndu-se. - Și nu te simți hrănită îndestulător
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din mână cele două coșuri, acum grele, iar negustorul, obișnuit să păcălească, dar nedeprins să i se dea pe marfă de zece ori mai mult, se arătă mărinimos de teamă și le mai dădu o bucată de mătase și un ulcior mare de vin. Străinul se uita mirat, fără poftă, la cei doi care mușcau lacom din toate. El nu primi decât o bucățică de fagure, după ce i se spuse că e miere și cum trebuie suptă. - Știi, Nefert, la ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise el. Abia acum Ntombi își veni în fire și fu în stare chiar să zâmbească. Și spuse: - Nu e dibaci. Veneam pe uliță și am vrut să intru în curtea stăpânilor. Am fost în piață după lapte. Am pus ulciorul jos, ca să deschid portița, și atunci băiatul m-a întrebat dacă n-o cunosc pe roaba Ntombi. I-am spus că eu sunt roaba aceea, și el mi-a zis atunci așa: "Robul negru Mai-Baka este cu niște prinți străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i repede și tare, își aminti într-o fracțiune de secundă, tot felul de povești cu personaje stranii, diavolești, cu care băieții mari băgau groaza în cei mici. “Ăsta trebuie să fie dracu’!’“ își zise, și aruncă cu toată puterea ulciorul între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
altul egală cu lățimea umerilor. Tehnică: „Calul”: poziția inițială este postura Calului, cu genunchii îndoiți și cu brațele atârnând lejer de o parte și de alta a corpului. Realizați între șase și zece respirații diafragmatice profunde în această postură; „Îmbrățișarea Urciorului”: după ultima expirație în postura Calului, ridicați încet ambele brațe în față, cu palmele în jos, pe măsură ce începeți următoarea inspirație. Opriți-vă când ajungeți la nivelul gâtului, întoarceți mâinile spre interior, astfel încât palmele să fie îndreptate în față și formați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și palma dreaptă spre cer. Realizați trei respirații rapide, apoi reveniți în poziția inițială odată cu următoarea inspirație. Repetați de trei ori pe fiecare parte. Figura 3.10 Smulgerea stelelor Figura 3.11 Marele Tur Ceresc: (a) Postura Calului; (b) Îmbrățișarea Urciorului; (c) Împingerea palmelor spre Cer; (d) Împingerea palmelor spre Pământ; (e) Revenirea palmelor spre Cer; (f) Predarea armelor împăratului; (g) Smulgerea stelelor, cu partea stângă în sus; (h) Revenirea la predarea armelor împăratului; (k) Revenirea la postura Calului. Când ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sau patru respirații scurte atunci când sunteți aplecat. Mențineți genunchii îndoiți pe perioada întregului tur, pentru ca greutatea să fie susținută de coapse, și nu de spate. Practicați fiecare poziție ca un exercițiu în sine din când în când. De exemplu, „Îmbrățișarea urciorului” este o postură foarte bună pentru ședințele prelungite de comprimare a qi-ului și de respirație abdominală inversă, iar „Smulgerea stelelor” este un exercițiu revigorant excelent în orice moment din zi. Dacă în orice moment al turului vă simțiți amețit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
hinduism: „Eternul și omniprezentul Ătman, neschimbător, neprihănit, este unul, fiind divizat doar din pricina confuziei, datorită iluziei (Măyă), și nu prin propria natură - / prin urmare doar non-dualismul există cu adevărat [...]. Așa cum despre spațiul (care este infinit) se spune că este spațiul ulciorului ori că este spațiul mănăstirii (mata), / tot așa despre Ătman cei confuzi spun că ar fi de două feluri: Jīva(-ătman) și Īśvarătman. «Eu nu sunt trupul și nici prăna, nu sunt simțurile și nici mintea, / și deoarece Martorul este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ei pentru a veni se schimbaseră vreun pic. —Ceai? Darcey fu trezită din gândurile sale de o femeie înaltă, cam de vârsta ei, care avea în mâini o tavă cu un ceainic de argint, la fel ca și zaharnița și urciorul de lapte; cana și farfuriuța erau din porțelan. —Mulțumesc. Andrea așeză tava cu grijă pe masă. Era nemaipomenit de frumoasă, cu o piele netedă ca porțelanul, cu ochii de un albastru închis și părul negru strâns la spate. Era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
moș ion duce soarele în spate mâinile aspre strâng coarnele plugului iar mie mi se pare că țăranul conduce lumea fără să știe nici nu bănuiește cât de important este el atunci când se așază în iarbă și duce la gură ulciorul ca să soarbă viață păstrată rece în lutul smuls din carnea olarilor dacă își dă pălăria pe spate se trage istoria înapoi cu mai multe secole dar moș ion nu are timp decât pentru o mână de fân e un cal
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
doarme, dar cât de departe e oare gândul lui?! Eu citesc încă, în dreapta lui, Autoportretul, L-am scos și astăzi afară, dacă ar fi vrut să se mai apuce de lucru, pe masă paleta cu vopselele deja uscate, pensula în ulcior așteaptă, dar el tolănit în fotoliu, atent?! Vindecarea orbului, e și numele unui tablou pictat de el, mi-l amintesc bine, e, Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu-se de mine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vie din ochii iubitului meu hei, sunt Ana, așteptându-l ca pe o ploaie, după secetă îndelungă, brațele noastre unite, împerecheate le întindem neputincioși deasupra unicului nostru trup, și-n clipa aceea ți-am vărsat, mi-ai vărsat fără de voie urciorul de vopsea, galben se revarsă pe scândurile acoperite de margarete, galben de nimb, Theo s-a ridicat de lângă Ana, chipul lui transfigurat de, nu mai pot gândi acum când o văd pe Ana, goală, râzând, de păr i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să lucreze duminica spuneau călugării despre cel ispitit cu geniul ce nu ține seamă de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zvârlind cu piciorul găleata cu var trimisă de pe schelă în perfectă concordanță cu legile fizicii direct pe pardoseala roșietică a, eu ferindu-mă speriat să nu cumva legea gravitației să antreneze găleata din zbor spre ființa mea neputinioasă, aplecată spre ulcioarele cu culori jos, în mijlocul bisericii, Și văd acum totul cu alți ochi, Cu adevărat intrând în naos pictura lui Theo nu se aseamănă cu nimic cunoscut, E altceva! Îmi dau seama acum, după ce am mai intrat și în alte biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cap rușilor că vodca și mâncarea ar fi ascunse în biserică și iată-i intrând, pe jumătate beți, în biserica neterminată, doar eu acolo cu meșterul Vasile, ne-au strigat ceva în limba lor, apoi s-au repezit sălbatic la ulcioarele noastre cu vopsele, le-au spart pe toate cu furie, înșelați în așteptările lor de a găsi băutură și unul dintre ei, n-am să-i uit chipul stăpânit de diavol niciodată, a luat un ulcior cu vopsele ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au repezit sălbatic la ulcioarele noastre cu vopsele, le-au spart pe toate cu furie, înșelați în așteptările lor de a găsi băutură și unul dintre ei, n-am să-i uit chipul stăpânit de diavol niciodată, a luat un ulcior cu vopsele ce mai rămăsese întreg și l-a izbit cu forță de perete și-mi amintesc cu claritate și astăzi cum pe peretele acela fusese pictată Răstignirea, din vasul spart de zidul de piatră se prelingea vopseaua roșie pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai vadă nimeni și am alergat să-l arunc undeva, desfac sulul și-mi văd chipul desenat în linii geometrice, nu știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc în culori, chipul meu se mișca pe hârtie, trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu, dar nu-l pot face să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu, dar nu-l pot face să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei inconfundabilă. Iar tu vei merge înainte și vei ști că eu mă aflu întotdeauna alături de tine. Acesta e adevărul adevărat. Și s-a aplecat spre mine din înălțimile ei, aducând mai aproape făclia care acum se transformase într-un ulcior de sticlă, luminos... mi-a întins ulciorul care părea să conțină apă limpede și, fără să stau pe gânduri, am băut din lichidul ce iradia intens ca o sursă de energie. Imediat, am simțit efectul apei, un flux înviorător care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]