5,770 matches
-
și pe neașteptate ceva care îți umple inima de bucurie ,dar în același timp îți întunecă vederea și îți sucește mințile. Dragostea ! Iar eu am ajuns pe neașteptate din mijlocul bulevardului ,într-o căsuță de la țară, așezată la capătul unei ulițe neasfaltate ,care te îmbălsăma cu noroi din cap până-n picioare la fiecare ploaie un pic mai serioasă. Niciodată nu mi-am imaginat că aș putea trăi departe de lumea umplută de asfalt și agitație ,dar tocmai de aceea nu trebuie
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
ziua-ntreaga cu fluturii de varză și libelulele turcoaz lângă râul plin de lișița, Până noaptea târziu, cănd orchestră de greieri invada grădina casei mele, Iar mirosul de Regina-nopții îmi gâdilă suav nările. Îmi chemăm prietenii toți pe stradă, Cotrobăiam ulițele, mergeam la scăldat tragand-o de lanț pe Fetiță, cățelușă mea bătrână cât veacul. Mă cătarăm în copaci, furând cireșe și gutui în pârga, Alergând de vecinul Stan sau paznicul livezii Care ma amenință ocărând cu bâtul lui lung cât
COPILARIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368056_a_369385]
-
e interesul, inclusiv într-o dimineață ce se îmbină ușurel cu prânzișorul, pe fundal de decor cu tovarăși în vârstă trași parcă la șapirograf. Vorba Morometului, fiul lui Tudor Călărașu, ar trebui de aceea pusă la intrarea oricărei străzi și ulițe: Bă, sunteți deștepți, dar vă mănâncă prostia''. Deocamdată, în 2011 ne odihnim mai puțin acasă. Viața românului se scurge într-un zumzet uniform, abia auzit, ca de la motor ascuns, pe care istoria n-a reușit să-l tulbure vreodată. Am
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
fi și bărbați, dar eu nu am auzit... Dacă nu vă grăbiți, vă spun eu una... Toate celelelate aprobară tacit. Priviră în jur să se asigure că nu sunt auzite și se strânseră mai aproape de Maria. - Tot la noi, pe ulița veche... Nu le pot spune pe nume, că nu vreau să aud vorbe... O femeie tânără, învățată de una vârstnică. Despre ea este vorba. A trecut pe acatist, s-o ajute Domnul ca să câștige la... la jocul ăla... cu Romică
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
lui. Nici n-am observat că pe lângă mine alergase și Mărin. Luase și el în spate vreo doi bulgări. Gâfâiam amândoi și când ne-am uitat în coș ne-a apucat jalea văzând gălbenușurile împroșcate. Am privit mânioși pe toată ulița, să-l vedem pe nea Mitică. Parcă intrase în pământ. Mărin a exclamat înciudat: unde-ai dispărut, nea Mitică, să-ți spunem și ție „câțu-mâțu, întoarce pârțu!”. A trebuit să recunoaștem că am fost doi proști. Proști și lacomi!.. Am
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
puțin timp de la instalarea ca șefa fermei, o vițică de o lună a cărei mamă s-a îmbolnăvit și a fost nevoie să fie sacrificată. O creștea cu mare drag, cu lapte cumpărat de la vecina Lenuța, cea cu fântâna la uliță. Spera să obțină de la ea peste doi ani laptele necesar familiei. Acum era mare și se pregătea să devină mamă. Chiar ea o însămânțase artificial cu embrioni de cea mai bună calitate. Dacă se afla că a folosit material seminal
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
erotic („curățirea textului” trebuia să se fi făcut la „Electrecord”, dacă ar fi fost vorba de așa ceva !) iar de linia melodică nici pomeneală, aceasta trebuia din capul locului să-l fi presupus. Un faimos secretar de partid de instituție sau uliță (citește și cartier) care făcea pe administratorul taberei de pionieri și școlari de la vila „Osiceanu” - întâiul sediu provizoriu al Securității - celula sa nord-musceleană pe timpul represiunii anticomuniste din Munții Făgărașului - gelos pe tinerii „extra-muros” care ascultau muzica din afara zidurilor întărite ale
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
Bathory. Esența frumuseții, a educației și culturii, a bunului gust și a rafinamentului. O tânără încântătoare și plină de viață ale cărei fastuoase petreceri de la castel au rămas în istorie... Și acum? O căzătură pe care o violează țăranii pe ulițe confundând-o cu vreo curvuliță de-a lor. Și asta numai pentru că se hrănește cu sângele infect al urmașilor nobililor de pe fostele ei domenii, niște bețivani plini de palincă! Degeaba o duc la dezalcoolizare de cinci ori pe an. E
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere,nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul, nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366856_a_368185]
-
ațnti cu o privire șăgalnica: -D-apăi, ți-oi spune eu. Ce să fie, ia, de unu mai s-a dus la oraș la unchi-to Ionel Jinga, să reguleze niște afaceri cu o arenda și, cum stăteau ei în grădina pe ulița mare trece aia de la manifestație ss strigă ''tTrăiască Petru Groza!'' și cum Petre și Roza erau cam fuduli de urechi, i-au zis lui unchi-to: „Auzi, Ionele,ce strigă aia, trăiască Petre și cu Roza, și tu ții da preț
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
dator să relateze, să-și spună părerea, să aprecieze, să dea la iveală rodul dialogului său interior (și exterior) pe teme „cu atingere culturală”. El este aici, mai ales, cronicar al Nordului, adică al unei întregi serii de evenimente de pe „ulița românească” (și nu numai) din Haifa și din localitățile învecinate ei. Este, de asemenea, mereu prezent la Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, și de câte ori se află în țara natală, pe meleagurile unde s-a născut (și, din nou: nu
O NOUĂ CARTE DE IVAN LUNGU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367638_a_368967]
-
liber, îi însoțea frica firească, iar ea, mergând pe balustradă, își spunea Tatăl nostru, simțind că cel mai bun lucru acum e să nu se oprească, ci să continue să se roage în gând. Și azi, ca niște ciori negre, persistă ulițele întunecoase în orașul acesta, dar pe atunci la nici un colț al străzii nu mai lucea lumina sclipitoare a felinarelor. Orașul anilor 90 se cufunda foarte devreme în miezul monumentalei nopți. Unicul centru vizitat de lume, în orele târzii, și care
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
mea, Șef era Perianu. Perianu Neagu. Un om admirabil, inteligent, student de 10, aparent calm, modest, cu mult bun simț, retras, de felul său, fără a fi un taciturn. M-am împrietenit cu el - jur! - dezinteresat; mergeam duminica împreună, pe ulițele patriarhale ale Iașilor, mergeam așa, hai-hui, „în pohta lelii”, „în dorul lelii” - cum zicea el; gustam primăvara, aerul ei cu fum din ogrăzile unde hămăia câteodată vreun dulău, ne îmbătam apoi cu parfumul de liliac, ce venea de după garduri din
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
de-ale noastre și încercam să ne stingem setea cu o bericioacă rece, așezați la masa de sub dud. Deodată ne-a atras atenția o hărmălaie care se apropria dinspre strada principală. Ne-am ridicat simultan și ne-am uitat pe uliță în sus, spre stradă. Am văzut sursa gălăgiei: pe ulița acoperită cu pietriș cobora o arătare, care fusese bicicletă dar care putea fi considerată și cărucior de butelii, călărită de trei hăndrălăi îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
o bericioacă rece, așezați la masa de sub dud. Deodată ne-a atras atenția o hărmălaie care se apropria dinspre strada principală. Ne-am ridicat simultan și ne-am uitat pe uliță în sus, spre stradă. Am văzut sursa gălăgiei: pe ulița acoperită cu pietriș cobora o arătare, care fusese bicicletă dar care putea fi considerată și cărucior de butelii, călărită de trei hăndrălăi îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune și așa. Ăștia chiuiau, fiecare pe glasul lui, și, fiindcă
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune și așa. Ăștia chiuiau, fiecare pe glasul lui, și, fiindcă mașinăria îi zgâlțâia din toate oasele, glasurile lor ajungeau la noi pe un tremolo zurliu și hilar. Când am ieșit noi spre uliță, ne-au văzut, iar ăla care conducea manțocăria a început să strige, cu acel tremolo ciudat în voce: — La-a-a o-o-o-o pa-a-a-arte, domn’ șef, că n-a-a-a-a-am frână-ă-ă-ă! — Ia opriți-vă, măi agaricilor! m-am străduit eu stăpânindu-mi râsul
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
așa am botezat-o noi. —Bă!... voi știți că n-aveți voie să circulați cu arătarea asta pe drumurile publice? m-am dat eu la ei, așa, cu o moacă mai serioasă. Păi, ne plimbăm călare pe ea numai pe ulițe și mai ales dacă are pănți(?!) ca să prindem viteză... a încercat să mă convingă năzdrăvanul. Și, dacă n-aveți pantă, cum faceți? i-a descusut nea Cornel. Împingem de magaoaie cu rândul, nea primarule! răspunse Hapciurică —Tu de ce stai, măi
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
dar n-am ieșit să văd ce se întâmplă. Dtră ați văzut ceva? i-am întrebat eu pe ceilalți doi. —Eu, nimic... —Dar de unde?! Atunci m-a străfulgerat o idee. Știam că oamenii ăștia locuiau în vecinătatea postului, pe o uliță nepietruită, care cobora spre gârlă pornind din strada principală. Le-am zis: — Lăsați pungile aci și hai să mergem pe ulița pe care locuiți, să mă uit eu de ceva! Am mers împreună, discutând de una de alta, până la gospodăriile
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
nimic... —Dar de unde?! Atunci m-a străfulgerat o idee. Știam că oamenii ăștia locuiau în vecinătatea postului, pe o uliță nepietruită, care cobora spre gârlă pornind din strada principală. Le-am zis: — Lăsați pungile aci și hai să mergem pe ulița pe care locuiți, să mă uit eu de ceva! Am mers împreună, discutând de una de alta, până la gospodăriile celor trei. M-am uitat cu atenție pe jos și am remarcat în praful drumului trei urme paralele asimetrice. Atunci am
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
de om, drum care ducea pe cursul unui râu, în inima orașului așezat în toată puterea cuvântului pe o ridicătură de pământ, ce părea făcută de mâna omului. Spre Dealul Mitropoliei, pe malul drept al acestui râu, între cele două ulițe, nu departe de chei, puteai vedea o biserică singuratică, străjuită de un turn, pe un vârf de deal înecat în verdeață, numită biserica Radu Vodă. La o depărtare nu prea mare, se înălța silueta altei biserici, mică și neîngrijită, acoperită
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
întreceau prin frumusețe, străzile erau bătute în scânduri groase de stejar, în formă de pod, peste pământul mocirlos, peste care roțile grele ale trăsurilor hurducăiau, amestecând zgomotul cu strigătul negustorilor. Împărțit pe grupuri de meserii, târgul înflorea văzând cu ochii. Ulița cea Mare era principalul vad comercial, unde negustorii își expuneau mărfurile pe tarabe proaspăt vopsite, împestrițând vederea. Prăvăliile lui Jupân Nica, ce își cumpărase nu demult case în mahalaua Sfântul Gheorghe, se puteau vedea înșirate de-a lungul uliței ca
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ochii. Ulița cea Mare era principalul vad comercial, unde negustorii își expuneau mărfurile pe tarabe proaspăt vopsite, împestrițând vederea. Prăvăliile lui Jupân Nica, ce își cumpărase nu demult case în mahalaua Sfântul Gheorghe, se puteau vedea înșirate de-a lungul uliței ca și cele ale lui Spiro Panu, negustor de pergament adus din Veneția. De dreapta uliței, spre Izvor, la o mică depărtare de Biserica Răzvan, se aflau depozitele negustorilor de mătase Caraiani și Zecca, ce au adăpostit în subsolurile lor
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
vopsite, împestrițând vederea. Prăvăliile lui Jupân Nica, ce își cumpărase nu demult case în mahalaua Sfântul Gheorghe, se puteau vedea înșirate de-a lungul uliței ca și cele ale lui Spiro Panu, negustor de pergament adus din Veneția. De dreapta uliței, spre Izvor, la o mică depărtare de Biserica Răzvan, se aflau depozitele negustorilor de mătase Caraiani și Zecca, ce au adăpostit în subsolurile lor aurul mult râvnit de turci al fostului Domn Constantin Brâncoveanu. Jupân Manu Apostolu, ca mare om
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
vremurile bune, ca agent general de comerț. Pe una dintre aceste străzi principale ale orașului se întindeau și cele trei mari magazine ale familiei Cristoroceanu, cu ateliere pentru croitorie și cu meseriași postăvari renumiți. Curtea domnească însă trona mai toate ulițele, mari sau mici, răsfirate ca razele soarelului în toată această cetate a lui Bucur, zidită ca un dreptunghi de către Principele Vlad Dracul, pe cursul Dâmboviței, prin anul 1459. Trezit la viață, încă cu mult înainte de cântatul cocoșilor, hangiul alerga ici
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
lui Dumnezeu voi pleca în căutarea lor. Era pentru prima dată când îi vorbea Berthei cu atâtea neînțelesuri. „Ce-o vrea să spună tânăra mea stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu culorile și imprimeurile lor vii, care te îmbiau să le pipăi
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]