5,586 matches
-
a noastră. Aveți perfectă dreptate ! spune Connor, extrem de Încântat. Adevărul e că abia aștept să discut cu dumneavoastră despre ultimele descoperiri referitoare la Panther Sportswear. Am obținut niște date fascinante referitoare la preferințele consumatorilor În ceea ce privește grosimea materialelor folosite. Veți fi uluit. — Sunt... sigur că așa e, spune Jack. Abia aștept. Connor Îmi zâmbește superâncântat. — Ați făcut deja cunoștință cu Emma Corrigan, de la marketing, nu ? spune. — Da, ne cunoaștem. Ochii lui Jack mă fixează cu interes. Urcăm În lift Într-o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atât de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dându-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai câștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acolo. Mă duc întins la sandalele pe care le vreau, le iau din raft și îi spun vânzătoarei: — Aș vrea un 39, vă rog. Scurt și la obiect. Cumperi doar ce‑ți trebuie și nimic altceva. Asta e cheia shopping‑ului controlat. Nici măcar n‑o să arunc o privire pantofilor ălora senzaționali, roz cu toc cui, chiar dacă s‑ar potrivi de minune cu jachețica mea cea nouă, cu model. Nici celor decupați la spate, cu tocuri metalice. Sunt drăguți, nu? Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai lungi... ei, OK, merg un pic cam greu cu ele, dar asta e probabil din cauză că podeaua magazinului e atât de alunecoasă. — Le iau zic cu un zâmbet larg către vânzătoare. Vedeți, aceasta este răsplata acestei abordari controlate a shopping‑ului. Când cumperi ceva, chiar simți că ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
editorii mi‑au cerut o carte simplă, dar de ce să nu discut și chestiuni mai generale? De fapt, dacă se vinde bine, poate țin și niște conferințe. Doamne, ar fi super, nu? Poate devin un fel de guru al lifestyle‑ului și încep un turneu prin lume, și oamenii or să se înghesuie să mă vadă și să‑mi ceară sfatul în legătură cu tot felul de probleme... Cum merge? zice Suze, apărând la ușa mea înfășurată în prosop, și eu tresar, vinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
niște întrebări atât de banale? O fi nouă. Sau poate verifică ceva sau... Însă toate aceste gânduri sunt rapid spulberate în clipa în care Rhapsody in Blue a lui Gershwin se dezlănțuie și ecranul se umple de imagini ale Manhattan‑ului. Mă uit la televizor, extrem de prinsă, și simt cum mă cuprinde nerăbdarea! Aici mergem! În trei zile o să fim aici! Nu mai pot, nu mai pot să aștept! Endwich Bank SUCURSALA FULHAM Fulham Road 3 Londra SW6 9JH Domnișoarei Rebecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
chipul palid și încordat și cearcănele de sub ochi. — Cum merge treaba... e bine? întreb blând. — Merge, îmi răspunde. Asta‑i tot ce pot să‑ți spun. Se duce la fereastră și se uită pe geam, la profilul strălucitor al Manhattan‑ului conturat la orizont, iar eu îmi mușc buza, nervoasă. — Luke... nu se putea duce și altcineva la întâlnirile astea? Nu poate veni cineva de la firma ta, care să‑ți preia o parte din povară? Cum ar fi... Alicia? Simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ademenești pe mine. Crede-mă, știu. Cu toate acestea, îmi voi aminti mereu de tine ca de un bărbat cald și bun. De sentimentele tale de dragoste, chiar și față de dușmanii tăi. Uneori, ești bun dincolo de orice rațiune. Asta mă uluiește, pentru că eu nu sunt deloc așa. Eu nu-mi sufăr dușmanii. Printr-un joc al destinului, ca pentru a o răsplăti, după dizolvarea relației cu Tang Nah, cariera lui Lan Ping o ia pe o pantă acendentă. Ura față de japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
m-aș înjunghia bucuroasă. Și ar fi demnitate în asta. Însă e prea târziu. Totul e o încurcătură. Se crapă de ziuă și eu nu am dormit. Îmi aduc aminte de tinerețe. Prima clipă când ne-am văzut. Încă mă uluiește. Momentul de magie pură. Fericirea. Felul în care eu și el stăteam în fața peșterii din Yenan, incapabili să ne despărțim. Acum sunt un câine încolțit și bătut. Mușc ca să scap. Ironia e că personajul meu refuză să renunțe la idealism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când se ridică zări sluga. Răsărise ca din pământ. Bine înarmată și urmată de un cal. Culese din mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de ninsoare. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
femeii. Și tocmai acest râs desenă în el conturul îndepărtat, dureros de drag, încă neșters al primei sale soții, Avet. Prezența ei acolo, în el, acolo unde nu se mai aștepta să o găsească atât de vie, îl copleși. Era uluit de dorința renăscută. Un vulcan. Lumină și foc devastator. Nu împlinise nici douăzeci de ani când simțise toate acestea pentru ea. Se căsătorise cu Avet într-un elan arzător. Amândoi erau la prima iubire și mult prea tineri. Nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl preocupa însă fiola cu otravă ascunsă printre obiectele de toaletă. Era dovada că împăratul se gândise într-adevăr la sinucidere. Mormăi un răspuns: ― N-are încotro! E terminat! Știe și el asta, dar încă nu o recunoaște. Prințul era uluit. Așadar, fusese totuși Napoleon. Singur. Fără armată. Fără gardă personală. Omul în fața căruia tremurau toți împărații se strecura acum sub chipul unui umil și bătrân preceptor. Trecea prin lumea pe care o cucerise cu teama de a nu fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
culcat acesta. Eu: - A-ha. C-adica-i mort... El a dat rar din cap - c-așa-i. Îl ridicaseră Rușii. Fiindcă avea cai. - Și mamă-ta? Care-i semnul ei? Ionaș a făcut un cerc. Apoi l-a umplut. Ceea ce mă uluia și mă umplea de zavistie: că Ionaș făcea din două, hai trei mișcări ceva care mie-mi lua mult mai mult timp și energie. Dar parcă tot desenele mele erau mai frumoase; mai ’semănătoare - mai ales ale surorilor. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sale permanente de a le trezi mila devenau foarte obositoare! Oh, acum chiar ne calci pe nervi, îi spuseră, schimbându-și brusc sentimentele. — E vremea să-ți revii, îi zise maică-sa. Găsește-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gest. —Eu și câteva prietene avem un soi de club și m-am gândit c-ai vrea să ni te alături. Presupun că se poate spune că e un fel de grup terapeutic, a adăugat Fiona zâmbind liniștitor. Alison era uluită. —Ceva în genul grupurilor pentru oamenii care vor să slăbească? a întrebat ea uitându-se în jos, la silueta ei cu șolduri subțiri, de invidiat. Strâmbându-se batjocoritor către pântecele său masiv, Fiona a început să râdă. — Nu. Cu toate că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o cu ea și pe Julia și-așa am ajuns să fim trei. Eu am inventat conceptul și numele clubului, s-a mândrit Julia. Înainte de asta, nu eram decât trei femei care se lamentau fără nici un scop. —Scop? Alison era uluită. — Deci clubul are un scop? — Nu realmente, a răspuns Fiona cu un rictus. În fond, întâlnirile astea sunt o formă de terapie, șansa noastră de a ne discuta problemele pe care ni le fac soțiile cu numărul unu. După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pregătească masa. Tu și Jenny ați putea să mergeți cu Milly în parc. Dacă vreți. Știm asta, s-a răstit Jenny cu viteza fulgerului. N-avem nevoie de permisiunea ta. Susan a rămas ca trăsnită preț de câteva clipe. Era uluită de izbucnirea femeii. — N-am vrut... adică, n-am..., s-a bâlbâit ea pe punctul să izbucnească în lacrimi. Așa... S-a-ncălzit apa de ceai? Nick revenise de la etaj și-și freca mâinile la gândul unei căni de ceai. Dacă simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
altul. Într-un final, după ce Fiona îl mai înțepase cu vreo câteva „deci?“, puștiul i-a răspuns: — Da, dar dacă n-ai fi fost tu să le stai în cale, mama și tata s-ar fi împăcat. Fiona a tresărit uluită de vorbele alea. — Cine ți-a spus asta? —Mama, i-a replicat puștiul sfidător. Zice că ești o vacă, a adăugat el ca o concluzie târzie, plină de amabilitate. Și așa ieșise la lumină dovada - dacă mai era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că, avându-i și pe Jenny și Bill în spinare, ăsta a fost un pas important pe care l-am făcut... —Știu, iubitule.... Susan a pus o mână pe brațul lui ca să-l liniștească. Dar încă un copil? Nick era uluit. —Iartă-mă, dar Milly reprezintă prioritatea mea numărul unu în viață și nu cred că ea e pregătită să mă împartă cu încă un copil. Ar putea să se simtă respinsă, iar eu n-aș suporta gândul ăsta. Din contră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i povestească lui Paul, iar Paul să-i povestească lui Deborah. —Ei, știi și tu cum e - trăiește și lasă-i și pe ceilalți să trăiască mai departe, a glumit ea relaxată. În plus, e o persoană încântătoare. Julia se uluia pe sine cu talentele ei de actriță. — Da, mi s-a părut drăguță. În puținul timp cât am vorbit cu ea. Oamenii începuseră să se așeze pentru cină, iar Jade s-a uitat către masa ei. Julia știa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să pun cu-adevărat degetul pe rană, dar mi se pare că lipsește ceva. Pur și simplu nu mă simt iubită de Nick, dacă înțelegi ce vreau să spun. Cum e cu viața sexuală? Susan s-a holbat la Fiona uluită de bruschețea întrebării. —Ăăăă, păi, avem viață sexuală, dacă la asta te-ai referit. — Da, dar e o viață sexuală incitantă? — Dacă te gândești că Nick sare peste mine de pe șifonier, îmbrăcat în costum de Superman, atunci nu, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deci, dacă l-aș părăsi pe el, ar însemna s-o părăsesc și pe ea, iar asta n-aș putea s-o fac niciodată. Draga mea, mi se pare că te-ai gândit foarte serios la chestia asta. Fiona era uluită. — Nu, nu, nu e cazul. Pe bune, i-a răspuns Susan gravă. Dar mi-am spus că dacă eu știu că nu l-aș părăsi niciodată pe Nick din cauza lui Milly, atunci probabil că și el știe asta. Și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nou. Nu pot. Dacă e ceva important? Lejer deranjată, Alison s-a așezat într-un cot și s-a uitat după el. — Indiferent cine-ar fi, o să-ți lase un mesaj și poți să-l suni după. Alison era întotdeauna uluită de faptul că niciodată Luca nu putea să lase telefonul să sune. Spre deosebire de ea, care rareori răspundea, preferând să-și verifice mesajele și să aleagă pe cine să sune înapoi. Luca stătea acum în picioare, cu receptorul la ureche. —Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar putea fi negativ, am Încercat să-l pregătesc pe sultan pentru acest refuz, i-am explicat că nimeni, Înaintea lui, nu Îndrăznise să formuleze o asemenea cerere, că aceasta nu făcea parte din tradiții, că oamenii aveau să fie uluiți. N-aș Îndrăzni niciodată să repet ce mi-a răspuns. — Vorbește, nu te teme de nimic! — Cârmuitorul Dreptcredincioșilor să mă ierte, nicicând aceste cuvinte nu vor putea trece dincolo de buzele mele. Califul se neliniști. Vorbește, ți-o poruncesc, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]