2,056 matches
-
pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc și dispar, Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar. Organica celulă se umflă
MOMENT ÎNTR-O NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380532_a_381861]
-
în gol - și golu-i singur plin: căci năvălesc într-însul vechi icoane mustrări și amintiri - chip de suspin și-atâtea remușcări - acuma vane... trăiesc în vălătucul de imagini și mușc din pâinea unor vremi trecute dar totu-i doar s-umbresc aceste pagini ce pasc „cândva”-u-n ieslea zilelor pierdute... degeaba tot frămânți - în gol - văzduhuri: nu se întorc la maluri triste duhuri ...ocean necumpătării e-ntre min' și ele atâtea hoinăreli și vise grele... ...nu mai veniți - strigoi - la casa
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
viselor mele,/pierzându-se-n parfumul ce răsare / în urma pașilor tăi... Tu scoți stele din lacrimile-mi de dor,/pleci vremea spre înserare,/ pui capăt ostenelilor/ ce-mi încătușează trupul /până la istovire,/ modelându-mi nopțile de Dragoste...”( până la istovire...) când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
MURIT MICUL PRINCE/ÎL EST MORT, MON PETIT PRINCE-VERSIUNE BILINGVA ROMÂNĂ-EBRAICĂ Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului A MURIT MICUL PRINCE Micul meu Prince a murit. Cerul mi s-a umbrit, S-a întunecat... Micul meu Prince a plecat, Sufletu- i a zburat... Sufletu-i s -a -nălțat Spre infinit, Spre albastrul infinit. Oare o fi în Paradis? Întorcându-se de la clinica cu o seară înainte, fiul meu cel mare,atât
A MURIT MICUL PRINCE/IL EST MORT, MON PETIT PRINCE-VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379473_a_380802]
-
în care s-a întrupat ca o nemurire zeiască. Meritul Românului absolut, Mihail Eminescu, se așează evident în constelația profetismului dacoromân, a profetismului spiritualității creștine universale acolo unde vorbirea înfrumusețează totul și tăcerea grăiește sublimul pretutindeni. Dacă Poetul l-a umbrit pe prozator, gânditorul creștin însă, s-a înălțat peste streașina azurului socratic, prin țâșnirea luminilor serafico-profetice. Geniul poeziei s-a împletit cu profetul gândirii într-o atare comuniune astfel încât profetul a născut poezia, iar poezia l-a înălțat pe profet
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
lase gaj, iubitul Să-mi dea nemărginirea cuvintelor nescrise. Ma-ntorc apoi în timpuri să sorb din amintire, Un strop de nemurire, un pic de infinit, Să umplu cu speranță dorință și-mplinire, Acele riduri goale ce chipul mi-a umbrit. Citește mai mult Când umbrele din ceruri crează dulci mistereși noaptea-ntinde vălul pe-ntreaga răsuflare,Mă infășor în taine, speranțe și-n tăcereSă zbor cătând în stele iubire și-alinare.Pe-oceanele de lacrimi mă plimb cu nesfârșitulîn barca
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
-mi lase gaj, iubitulSă-mi dea nemărginirea cuvintelor nescrise.Ma-ntorc apoi în timpuri să sorb din amintire, Un strop de nemurire, un pic de infinit, Să umplu cu speranță dorință și-mplinire,Acele riduri goale ce chipul mi-a umbrit.... XVII. ȚIGANUL..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1678 din 05 august 2015. Un țigan din Ruginoasa, om sărac bătut de soartă, Ce își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă, Într-o zi de joi spre vineri
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > CERȘIND IUBIRE Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Știu de ce, lămpile de noapte, s-au aprins și orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela
CERȘIND IUBIRE de COSTI POP în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381424_a_382753]
-
despre,ochii tăiși despre mine,că nu-i pot vedea,... XXVI. CERȘIND IUBIRE, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016. Știu de ce, lămpile de noapte, s-au aprins și orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela către tine, cu ochii-nchisi, cerșind parcă, iubire. Mai știu, de ce albastrul ... Citește mai mult Știu de ce,lămpile de noapte,s-au aprinsși orizontul luminat de soare,s-a umbrit,știu de ce,țărmul mării,e inundat de valuri,în ritm amețitor,aducând scoici albe,nisipul găsindu-șiloc în ele,spălat degrabă.Știu de cevântul serii,fără ploaie,fără nori,e mai domol,răcorindu-mi chipul,așteptând, un gând,acela către tine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
de ploi, agale, Un strop din curcubeu, arc pe zare, Revărsata discret în inimi de lujer, Pulsând sinestezic, violine -n asfințit Stăruitor, în noaptea -vajnic străjer Al porților lumii, umbre -ntoarse -n infinit. Ochii lumii uimiți la spectacolul greu, Selenar, umbrind pe clape de mister Om și petala, pașii pierduți, tu și eu, Jumătăți disparate dintr-un întreg efemer. M- am risipit cu uimire de floare În șoaptele tale, grădină a lumii, Primăvara, zeița stăpâna, din soare Din mantia cerului, din
IN TRUPUL PRIMAVERII de DANIA BADEA în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380845_a_382174]
-
epuizat, paharul. Dar s- a pornit amnarul Cerului cu fulger scânteind. În gestul lui dumnezeiesc, oprind, S- a sprijinit de zid, cu sânge șiroind Apoi cu Veronica s- a-ntalnit, Iar ea cu o năframa l- a șters și l- a umbrit Și chipul lui pe sal s- a- ntipărit. A fost prima icoana adevărată. Suflete, - ai simțit? - S atâtea semne-porți Prin care trecem umili spre infinit. Drumul e lung, ai obosit și- ai suferit Dar știi că ai o misiune și
VIA DOLOROSA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380871_a_382200]
-
Toate Articolele Autorului Prin ochii universului am privit vedeam dincolo de zare, un sus, un jos... Brâncuși privea cu mine litanie, așteptare, ca un cântec mut adus de umbra unui început. Coloana fără de sfârșit se regăsea în umbra cerului ce ne umbrea, iar sărutul se grupa în piatră peste lumina ca o daltă. Am stat la masa tăcerii și am plâns cu Brâncuși... Referință Bibliografică: La masa tăcerii cu Brâncuși / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30
LA MASA TĂCERII CU BRÂNCUŞI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374406_a_375735]
-
-l pot stavili Ea este vulturul înălțându-se deasupra autostrăzii Ea este pasărea paradisului în floare Ea este respirația feniculului Ea este coasta de dincolo de reciful meu Ea este pământ pentru fulger pământ pentru fulger fulger (ÎI) Oh, vocea ei umbrită de lumina stelelor coadă de anghina, un leu speriat de podoabe, urletul ei de foc de secara cu hohote de râs. Hei - Ford Falcon pe pasaj paradis în floare respirația feniculului coasta de dincolo pământul să fulgere pământ să fulgere
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de SANDI KING în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374449_a_375778]
-
neamul Sturzeștilor etc., că, încă din ajunul revoluțiilor burghezo-democratic-valahe, mai exact spus, „din anul 1846, l-a întâlnit pe Alecu / Alexandru Ioan Cuza, s-a îndrăgostit de el și s-a căsătorit cu acesta“, că „mariajul celor doi a fost umbrit de sterpia Elenei ce n-a putut oferi un urmaș distinsului ei soț“, ceea ce n-a împiedicat-o a-și arăta un bogat suflet matern, revărsat asupra celor doi fii ai amantei-prințese Maria Catargiu-Obrenovici, ambii fii, „rod al iubirii înfocate
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Luminii când în rugă, din genunchi, îmi cer mântuirea vinii de-a purta ura-n rărunchi. Doamne, după-o săptămână de colinduri prin eres, Te rog să-ntinzi a Ta mână ca din rătăciri să ies. Lasă-Ți slava să umbrească tot ce e în mine rău, ca sufletu-mi să slăvească, zi de zi, numele Tău. Anatol Covali Referință Bibliografică: Rugăciuni în sfânta și marea zi de Duminică a Sfintelor Paști / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1563
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE DUMINICĂ A SFINTELOR PAŞTI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374508_a_375837]
-
-n inimă cuibărite, ale unor chipuri risipite, Pentru a nu cădea, iubite, mergi mai departe! Topit de atâtea frânturi de viață prea bizare, Rămâi statornic acelor simțăminte milenare. E timpul totuși pentru a te elibera, de frica viscerală, Ce a umbrit lumina de la poarta ta stelară. E glasul care se aude-n noapte, deși sunt vuiete deșarte Pământul clocotește printre lumii incerte Știind că o singură amintire ne face să pășim spre țărâmuri, Pline de iubire. Deci, acuma e timpul, să
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
în beznă? Printre guri de lupi flămânzi ce-ți cer Al tău suflet plămădit din lumina divină, Și târându-te-n tină ai ales să fii stingher. Până când în iarna grea, inima îți vei purta? Într-o lume care a umbrit lumina ta Tu zidit după Chipul și Asemănarea Sa Nu te-ndepărta, căci osândă îți vei afla! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
vălul necunoașterii nu va tulbura Apa Vie care și-ntuneric va crea, Înțelepciunea, pacea și iubirea fi-va ție steaua Betleemului din veșnicie. Pentru că numai Tu vei domnii în inima mea, în sufletul meu, Prunc întrupat, Duhul de viață Făcător umbrind pe Fecioara Maria,Tu cu moartea pre moartea ai călcat, Și la viață de veci m-ai ridicat. Iar mântuirea, Iisus al lumii Împarat, în dar, Tu mi-ai dat. FÂLFÂIND ARIPILE Printre luminile stravezii ale neantului, Ai renăscut din
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
-ți de catifea curgea, senină, dragostea. Făceam din soare, lumânări și ne-ncălzeam în lungi visări, mă ascundeam sub tălpi de Rai atunci, când tu strigai: Mai stai! S-au scurs de-atuncea primăveri și toamnele au plâns pe veri, umbream tăcere-n cuib de cuci țesând pe margini eunuci. Apoi, în colții unei ierni pe coapse lungi, crestate-n perni, haite de lupi, ne-au stins prin guri lăsând orfan, crângul... de muri! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: POVESTE CU
POVESTE CU MURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373315_a_374644]
-
și se citește, poate chiar mai mult. Este evidentă o efervescență a scrisului românesc. Nu de puține ori auzim lamentații pentru că se scrie mult și cumva mai altfel. Îndeosebi scriitorii consacrați sunt cei mai nemulțumiți, considerând că operele lor sunt umbrite de prea multe scrieri noi. Tumultul acesta al scrisului românesc a impus apariția unui mare număr de antologii, culegeri de texte literare, dicționare, almanahuri sau alte forme de prezetare a creațiilor literare apărute în ultimii ani. Am intrat, cum s-
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
care nu l-am oferit nimănui: veșnicia mea. Ispitirea simțurilor tale ar fi însemnat uciderea existării noastre, tolerate, încă, de către Creatorul Universului care așteaptă să greșim, fie și doar cu gândul, pentru a ne împrăștia în praful cosmic! Fruntea-ți umbrită de gânduri, dacă ți-aș fi sărutat-o, nu ți-aș fi tulburat, oare, însuși spiritul creației? Atunci aș fi săvârșit cel mai mare dintre păcate împotriva cititorului! Ți-aș fi răpit capacitatea de a scrie, iar trăirile tale nu
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
stiu a scrie Și-aruncă în legenda-ți cu noroi. De-ar scrie ei măcar o poezie, Spre-a nu mai umple rafturi cu gunoi! Oricum ești stea și locul tău e-n ceruri Și nimeni vreodată n-ar putea Umbri lumina-ți plină de misteruri. Ce Dumnezeu a dat, ei nu-ți pot lua! Referință Bibliografica: Lui Adrian Păunescu / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei
LUI ADRIAN PĂUNESCU de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373471_a_374800]
-
deschiderilor și nu admit cu ușurință un nou climat al literaturii decât cel care le-a oferit înalțarea pe treptele consacrării lor. Aceștia se plâng că astăzi e o avalanșă prea mare a scrierilor și se tem că pot fi umbriți. De aceea, ei formează un cerc închis și nu acceptă în mijlocul lor pe nimeni din afara grupării lor și nici nu-i acceptă să colaboreze la publicațiile ce le aparțin . Aceștia se folosesc de autoritatea lor pentru a duce o luptă
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373642_a_374971]