1,704 matches
-
am avut curiozitatea să-l răsfoiesc, l-am aruncat într-un sertar și l-am lăsat acolo. Abia după moartea lui Dinu l-am citit și am descoperit parcurgând însemnările din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe jumătate absent; pe de o parte fiindcă mă indispun ploile nemernice, care nu spală aerul, ci, dimpotrivă, îl otrăvesc, îl coclesc și care te pătrund cu umezeala lor până la oase, ca o boală; pe de altă parte, fiindcă mă preocupa femeia pe care o văzusem de la fereastră. Aș fi vrut să-l întreb pe Dinu ce e cu extazele stârnite de furtună, dar la ora aceea el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A DUS ÎN FAȚA CATEDRALEI CU CINCI MINUTE ÎNAINTE DE ORA OPT. AERUL ERA ÎNCĂ DESTUL DE RĂCOROS. PE CER ÎNAINTAU NORI MICI, ALBI ȘI ROTUNZI, PE CARE, PUȚIN MAI TÂRZIU, CRESCÂND CĂLDURA, AVEA SĂ-I ÎNGHITĂ DINTR-O DATĂ. UN VAG MIROS DE UMEZEALĂ MAI URCA ÎNCĂ DE PE PAJIȘTILE USCATE TOTUȘI. SOARELE, ÎN SPATELE CASELOR DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe sărmanii oameni, își băteau joc de ei, îi ardeau. Probabil mulți oameni nevinovați au trecut prin această fabrică a morții” (pag.89). Dezvăluind ororile din gulagul sovietic, arată că: „Viața în închisorile gulagului era nemaipomenit de grea: foame, frig, umezeală, mucegai, duhoare, păduchi, înjosiri, bătăi și chiar omoruri... când nu le convenea ceva, împușcau omul pe loc, fără judecată” (pag.115) . Nici un pic de legalitate. Care legi? Parcă ocupația are legi? Au năvălit ca tătarii, ca hoții, ne-au luat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
separat fiecare silabă: ca-to-li-că. — Așa m-am născut și am crescut, ai dreptate. Ce, nu ești catolică și acum? Credeam că e ca și cum ai fi evreu. Odată ce ești, rămâi pentru totdeauna. Ceva de genul ăsta, spuse Maggie în șoaptă, ștergând umezeala de pe geam. Sunt și multe locuri de vizită pentru creștini aici. E Țara Sfântă, ține minte. —„Care nu trebuie niciodată cedată.“ —Îl citezi pe tatăl meu? Nu doar pe el. Turul cu ghid fu întrerupt o singură dată, când Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de hârtii -, ca să-și facă loc. Scoase încet tăblița de lut pe care i-o dăduse Afif Aweida cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles. Pentru a decoda întregul text, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Viața numărul doi. Sau, cu alte cuvinte, spuse Maggie, cu ochii sclipindu-i, Viața a doua1. Capitolul 46 Ierusalim, joi, 1.54 a.m. Maggie își aruncă mâinile în jurul gâtului lui Uri și îl sărută lung pe buze. Simți moliciunea și umezeala gurii lui în momentul în care buzele sale se deschiseră. — Știam eu! spuse ea, închizând ochii în timp ce se cufunda într-un sentiment de satisfacție. Trebuia să fie așa! Pentru prima dată, simți că era o problemă care putea fi rezolvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se împiedică, cineva prinzând-o de braț că să nu cadă în dreapta. După câteva minute de mers poticnit, nici ea nu știa câte, își dădu seama că acustica se schimbase: nu se mai auzea ecoul pereților de stâncă masivă. Și umezeala rece a aerului se ridica, simțindu-se din ce în ce mai puțin. Oare se amăgea sau percepea într-adevăr, chiar și prin legătura de la ochi, o schimbare a luminii? Se opriră. Se auzeau alte voci, ceva mai departe. Maggie se gândi la lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
laterală, ce urca spre o mică deschidere. Se afla pe aceeași linie cu centrul Templului și, astfel, cu Muntele Templului însuși. Desigur. Era Poarta lui Warren, locul unde fusese de dimineață, aproape de cel unde le văzuse pe femei plângând, simțind umezeala zidului: lacrimile lui Dumnezeu. Chiar în spatele lui, spuseseră femeile, la doar câțiva metri, se afla însăși Piatra, Piatra de Temelie, locul în care Avraam fusese gata să-și sacrifice fiul. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i întinse doamnei Reilly trei bancnote de câte cinci dolari. Sorbind ultimele picături din pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că trebuie să plec. — Așa curând? Am fost absolut încântat să te cunosc. — Ai grijă, că-i frig și umezeală afară. Tânărul zâmbi, puse cu grijă pălăria sub trencicot și ieși din bar. — Radarele, îi spunea Ignatius lui Darlene, sunt evident ceva sigur. Se pare că șoferul taxiului și cu mine am lăsat mici puncte negre pe ecranul lor tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui ar râde! Și ce vor povesti copiii lui prietenilor de la școală? Agentul Mancuso privi la dalele de pe dușumea. Le vedea ca prin ceață. Intră în panică. Se uită apoi mai de aproape și constată că ceața nu era decât umezeala care forma o pojghiță transparentă pe toată suprafața toaletei. Privi din nou spre Consolația filozofiei care era deschisă la el în poală și întoarse o pagină umedă și moale. Cartea îi sporea deprimarea. Cel care o scrisese urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la fel de scrântit ca și vânzătorul de crenvurști. — Ascultă, zurliule, cară-te d-aici. Nu vreau bucluc cu stigleții. Nu vrei? întrebă fericit Mancuso. — Nu, și nici un țăcănit ca tine nu vrea, spuse George, privind ochiul care lăcrima în spatele monoclului și umezeala de pe gură și barbă. — Ești arestat, spuse tușind Mancuso. — Cum? De unde naiba ai răsărit? — Agentu’ Manguso, sub agoberire. O insignă străluci în fața coșurilor lui George. Hai cu mine. — Pen’ ce dracu’ m-arestezi? Numa’ c-am intrat și eu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maimuțelor. O tăcere desăvârșită... ceea ce nu era de mirare, își spuse Hagar. Clătină din cap, uitându-se la cele zece echipe de filmare din întreaga lume, care se adunaseră acum în grupuri mici, pe solul junglei, protejându-și lentilele de umezeala care picura de sus, în timp ce se uitau prin camere spre copacii de deasupra. Le spusese să păstreze liniștea și, într-adevăr, nimeni nu vorbea. Echipa franceză fuma. Deși echipa germană menținea liniștea, cameramanul își pocnea mereu degetele imperios, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acel mod de viață îi fusese refuzat. ș-apoi, de ce să nu fi plâns? Ea nu cunoscuse nimic altceva în afară de viața aceea, de acel mod de viață care îi adusese un oarecare comfort. Lacrimi vărsate și acum. Simpli stropi de umezeală datorată frigului înțepător. Nu simțea tristețe și nostalgie pentru viața pierdută, și nici durere pentru nenumăratele pierderi de sarcină, fie ele chiar accidentale. Îi curgea nasul și îl lăsa să curgă. Era o libertate măruntă, permisă de singurătatea sa. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea, Te aștept. Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau a scurtei vizite evocatoare la cimitir, sau chiar, ceea ce ar însemna o compensație efectivă a generozității sale, pentru că-i spusese femeii în doliu că-i va da un urcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu această cunoaștere invizibilă a degetelor va putea fi cândva pictată infinita pânză a viselor. Încrezător în ceea ce ochii își închipuie c-au văzut, creierul din cap afirmă că, în funcție de lumini și de umbre, de vânt și de liniște, de umezeală și de uscăciune, plaja e albă, sau galbenă, sau aurie, sau cenușie, sau violetă, sau orice altă culoare, dar apoi vin degetele și, cu o îmbrățișare, de parcă ar strânge holdele, ridică de la pământ toate culorile care sunt pe lume. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în reguli sociale, de altfel, nu se cunoaște alt mod de a evita ca iubita mână a stăpânului să fugă brusc de contact, ca dovadă că nu e totul rezolvat în relația dintre ființele umane și ființele canine, poate că umezeala și răceala atingerii deșteaptă vechi spaime în partea cea mai arhaică a creierului nostru, vâscozitatea de neșters a vreunui limax gigantic, înghețata și unduitoarea trecere a unui șarpe, răsuflarea glacială a unei grote populate de ființe de pe lumea cealaltă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că ne-am gândit la o palmă de-a ta, Ar fi bine să fie puțin mai mari, vor atrage mai mult privirile pe rafturile Centrului, și trebuie să ținem seama și de reducerea dimensiunii în cuptor în urma pierderii ultimei umezeli, dar deocamdată nu sunt decât experimente, Chiar și așa îmi plac, îmi plac foarte mult, și nu seamănă cu nimic din ce-am mai văzut, oricum femeia îmi aduce aminte de cineva, Cum e până la urmă, întrebă Cipriano Algor, zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și pe față, părți ale trupului care, figurile fiind de dimensiune mică, mai puțin de o palmă înălțime, inevitabil se resimt de la presiunea pânzelor, Marta va avea grijă să le facă ca noi, apoi vor rămâne descoperite, ca să-și piardă umezeala înainte să intre în cuptor. Trupul îndurerat al lui Cipriano Algor a fost străbătut de un freamăt de plăcere, se simțea ca și cum era gata să înceapă munca cea mai dificilă și mai delicată din viața lui de olar, aventuroasa coacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când sosi ziua în care Cipriano Algor trebuia să se ducă să-și ia ginerele de la Centru, iar celelalte trei sute, corecte și semețe în lutul lor crud, fără defecte vizibile, erau și ele, cu ajutorul căldurii și a brizei, eliberate de umezeală și pregătite pentru copt. Olăria părea că se odihnește după o mare oboseală, tăcerea se culcase să doarmă. La umbra dudului negru, tatăl și fiica priveau cele șase sute de păpuși aliniate pe planșe și li se părea că făcuseră treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să-ți dau doar câteva exemple, toate au aparate de raze ultraviolete, regeneratoare atmosferice, și aparate de reglat temperatura și umiditatea atât de riguroase încât e posibil să ai în casă, zi și noapte, în orice anotimp al anului, o umezeală și o temperatură constante, Bine că nu ne-au dat un apartament din astea, nu știu dacă aș reuși să trăiesc în el mult timp, spuse Marta, Gardienii rezidenți trebuie să se considere mulțumiți cu un apartament obișnuit, cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am avut curiozitatea să-l răsfoiesc, l-am aruncat într-un sertar și l-am lăsat acolo. Abia după moartea lui Dinu l-am citit și am descoperit parcurgând însemnările din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut din alt lut, mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru că n-aveam ceva mai bun de făcut, fără să particip la discuție, pe jumătate absent; pe de o parte fiindcă mă indispun ploile nemernice, care nu spală aerul, ci, dimpotrivă, îl otrăvesc, îl coclesc și care te pătrund cu umezeala lor până la oase, ca o boală; pe de altă parte, fiindcă mă preocupa femeia pe care o văzusem de la fereastră. Aș fi vrut să-l întreb pe Dinu ce e cu extazele stârnite de furtună, dar la ora aceea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
N-am mai găsit-o nici măcar pe bătrâna aceea, ruda familiei Canepa, sau paznic, ce fusese, pe care o văzuserăm atunci. Poate a murit și ea Între timp. Aici nu-i nimeni. Am colindat prin diferite camere, e miros de umezeală, mă gândeam chiar să pun În funcțiune preotul Într-unul dintre dormitoare. Dar n-are sens să-ți Încălzești patul În iunie, imediat ce deschizi ferestrele, intră aerul călduț al serii. Imediat după asfințit nu era lună. Ca și la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trăit lașitatea în forme mai rele decât tine. ― Chiar așa? ― Chiar așa. ― Un tribunal al Inchiziției nu se compară cu nimic. Dacă n-ai fost acolo, nu știi ce e dezgustul. ― Ba știu. ― Tăcerea grea, ca o draperie îmbibată de umezeală și tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele..." Până aici e ușor. Dar greul abia urmează. Primele vorbe pe care le vei rosti îți pot fi fatale
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]